8,628 matches
-
În așteptări sculptate în mine au săpat Cuvinte nerostite ,din tainici ochi, adânc Poteci de gânduri în nopți am cutreierat Și petece de vise ades s-au risipit în vad. Îmi dezgheață țurțuri la margine de gând Prin grădina timpului pășesc în așteptări Speranțe din ochi de înger renasc pe rând Printre cuvinte rătăcite prin halte și gări. Mai cred în primăvară, în tot ce este sfânt În dragoste pură trezită de-al sufletului glas, În verde, lacrimă cerului pe ochi
PRINTRE CUVINTE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374301_a_375630]
-
Mântuitorul a intrat în Ierusalim și apoi în templu; strigătele lor nevinovate, sincere au făcut însă pe arhierei și cărturari să se mânie și să-I reproșeze Mântuitorului (Matei 21, 15). Asinul care-L poartă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pășește mâncând din ramurile de copaci, așternute de mulțimi. Zugravul-teolog a înfățișat în acest fel asinul pentru a arăta că intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, triumfală, se face nu ca a oamenilor veacului, vrednici de o asemenea intrare, călări
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
în acest fel asinul pentru a arăta că intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, triumfală, se face nu ca a oamenilor veacului, vrednici de o asemenea intrare, călări pe cai; Mântuitorul folosește asinul, cel mai umil animal, și acesta, pășind în toată voia lui, biruit de frăgezimea ramurilor de copaci și nu este nici măcar condus de cineva pentru a da faptului un aspect de intrare triumfală, solemnă; nu era nevoie de aceasta pentru că cei care au ieșit în întâmpinarea Împăratului
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
ochi, cu frizuri colțuroase într-un negru mai întunecat decât vestitul fund de ceaun autohton, lipite de craniu cu un fel de clei unsuros, haine negre, cizme la fel, hârci desenate pe spate și nasturi metalici din aceeași gamă macabră. Pășesc precum popularii zombi din filmele americane pentru handicapați, ignoră cu suveran dispreț întreaga existență, unii au deja agățat, de gât, un ștreang și par extrem de hotărâți să ne strice cheful cu o spectaculoasă sinucidere în mijlocul străzii. Mă intrigă totuși, că
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
ascunse dincolo de filele cărților, i-au încurajat și le-au promis susținere pe drumul ce-l vor parcurge împreună. S-au derulat emoții răvășitor de frumoase, de neuitat pentru majoritatea celor prezenți, cu atât mai mult pentru cei ce au pășit pentru prima dată într-o instituție de învățământ, care și-au cunoscut colegii, dascălii și s-au așezat în băncuțele special pregătite pentru ei. A frecventa cursurile oferite de școală este un lucru fundamental pentru formarea personalității copiilor noștri, pentru
CLINCHET NOU DE CLOPOŢEL ÎN ŞCOLILE DIN TOATĂ ŢARA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362172_a_363501]
-
veacuri mai târziu. Acesta ne încredințează ca mânzul asinii pe spinarea căruia Iisus Hristos a fost purtat spre Ierusalim nu simbolizează altceva decât Biserica cea nouă a creștinilor, iar asana, mama acestui mânz, reprezintă vechea credință iudaică și mozaică, care pășește în istorie pe urmele odraslei sale... Mai mult, Iisus Hristos nu călărește direct pe spinarea mânzului, ci I s-au întins hainele apostolilor, devenite adevărata interfață între Biserică și Mântuitorul lumii. Animalul merge supus, cu blândețe (deși nu cunoscuse căpăstrul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstire Și în genunchi se roagă dar cade-n rătăcire Căci printre vorbe-n șoaptă ea începu a cere Dorință negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise Un înger plin de taine pe loc o și atinse Și-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești bogăție Fără să
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
îndumnezeirii naturii noastre omenești și al participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, mai presus de fire, o călătorie în lumina lăuntrică a sufletelor noastre. Prin Înălțare, noi, creștinii ortodocși ne întoarcem „acasă” în lăuntrul ființei noastre, pregătindu-ne să pășim împreună cu Domnul Iisus Hristos în veșnicie. Hristos s-a înălțat! Adevărat s-a înălțat! În veci, să fiți slăviți, eroi ai neamului românesc! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Înălțarea ca o întoarcere „Acasă” / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNĂLŢAREA CA O ÎNTOARCERE „ACASĂ” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378682_a_380011]
-
Din ceața se-arată alți lupi, în haită mare, Flămânzi și fără milă mi-atacă gândul bun, Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși și urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
Din ceața se-arată alți lupi, în haită mare, Flămânzi și fără milă mi-atacă gândul bun, Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși, urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
răsăritul prin razele-i tăcute Mi-e liniștea potecă spre primăveri trecute! Muguri din lemnul vieții renasc din când în când, Prin crengile de suflet pătrunde rând pe rând, A gândurilor picuri ce cad din roase plicuri, Prin apele uitării pășesc în albe stihuri. Între coperți de ceară mi-e tronul de cuvinte, În lemnul de vioară stă lacrima cuminte; De-ar ști ea ,primăvara,că verdele-i din zori Coboară-ncet prin suflet și plouă uneori..! Nu știe jilțul nopții
IZVOARELE TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378760_a_380089]
-
în șoapte Esență plutește în zori arămii! Și-n zorii ce viața-i zorește Când trandafirii din nou înfloresc În inima tăcută mai crește Un sentiment pur nelumesc! Te caut în noapte ,plutind pe un vis Te caut în șoapte ,pășind în abis Ești dragostea care,plutești spre paradis Fără iertare ,vis compromis! Lucian tătar Pe drumul vieții pierdut Diamantul iubirii taleSe plimba fantomă de lutCu aripi de vis ,ancestrale! Referință Bibliografica: VIS COMPROMIS / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Între -nduplecare, mistuire sau prea plin Când pășesc desculță alergând spre tine, Mă-nspăimântă numai apa prefăcută-n vin Ale celor dinaintea mea sau după mine. Mierea vorbei lor și piepturi fremătând Poartă smirne,patimi și luciri divine Nu mi-a fost nicicând mai frică să te văd mușcând
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
van Se așterne vremea, aripile frânte bat La fereastra cuibului de sâmburi de lumină Cele dinaintea mea îmi spun că le-ai uitat Cum smerit le vei uita pe cele ce-or să vină Între-nduplecare, făr’delege și pelin Când pășesc prin lacrimi să ajung la tine Mă opresc să beau aceeași cupă de venin Ale celor dinaintea mea sau după mine Referință Bibliografică: Celor dinaintea mea sau după mine ( partea a doua) / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
VII Cerul din toamnă mă ridică la Tine, Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii au plecat călătoare Spre un țărm de lumină mai mare. Și te-aștept când e dorul mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
sărbători.Și i-a dat Dumnezeu și nume... II. SUNT UN ALT ANOTIMP - O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Cine sunt eu? mă-ntreb adeseori.” Vă propun să pășim într-un univers care pare tot timpul la fel, dar diferă de la scriitor la scriitor, în funcție de meșteșugul folosit în definirea imaginilor prin cuvânt. Cuvântul este unitatea lexicală, unealta de indulgență a condeiului în conturarea frumosului. Fiecare scriitor este o rezultantă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
îmbraci haina respectivei elevări. Altfel, subiectivismul este îmbobocit sau înflorit, în funcție de absorbția informatiei în evoluție. Dar cea mai frapantă evoluție este însăși viața celui care o oferă consumului. Citește mai mult ” Cine sunt eu? mă-ntreb adeseori.” Vă propun să pășim într-un univers care pare tot timpul la fel, dar diferă de la scriitor la scriitor, în funcție de meșteșugul folosit în definirea imaginilor prin cuvânt. Cuvântul este unitatea lexicală, unealta de indulgență a condeiului în conturarea frumosului. Fiecare scriitor este o rezultantă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
în care îmi eștiși îți sunt infinită poveste.... V. NINSOAREA LUMINII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Citește mai mult Ninge iar... și a mea fațăSărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață,Dulce, caldă-alintare.Dar pășind în strada viețiiVraja zilei se topește,Învelită-n haina ceții,Visul meu frumos sfârșește.Cu privirile de cearăCa-ntr-un nesfârșit cortegiu,Îngeri triști mă înconjoară,Trist, zadarnic-sacrilegiu.Chipuri de-ntuneric stinseși de ciuma unor vremuriPoartă-n lut dureri aprinse,Zbucium ce
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un ... Citește mai mult La această adresă,nu locuiește nimeni...Obosit, soarele mângâieamprente lăsate pe ferestrelece-au ferecat dureri.În nopți ce dor, netulburând tăceri,luna, minunată balerină a cerului,pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri.La această adresă, cândva, în marș nupțial,a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoareși brațele pline cu flori.Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cerjucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Acasă > Poeme > Meditație > AMINTIRI Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului AMINTIRI Merg încet,pășesc ușor. Din tot ce a fost mai ieri nimic nu mai este. Și acum cu gândul la vremuri de mult apuse mă înfior. Mă înfior de plăceri și aduceri aminte, Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte, Ce de
AMINTIRI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377786_a_379115]
-
în putere,viteaz că un leu, Ajuns-au cu toate o simplă părere, Nici tâmplele,negre nu fi-vor mereu. Mă ridic ușor de pe banca,uitându-mă în jur, Copilăria lumii,toata, aș vrea ca s-o fur. Merg încet,pășesc ușor făcând popasuri lungi și dese, Din amintiri îmi torc fuior, Dar nime' nu mai vrea a-l țese. Referință Bibliografica: AMINTIRI / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
AMINTIRI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377786_a_379115]