9,085 matches
-
două grupuri de subiecți să spună care sînt caracteristicile organizației, supunîndu-li-se atenției cei 14 itemi rezultați din analiza întrebării deschise despre definiția întreprinderii (loc de muncă, organizată, producție, ierarhizată, dezvoltare per-sonală, comunicare, profit, obiective de termen lung, inserare în economie, patron, conflicte, creație/cercetare, concurență, creatoare de locuri de muncă). Răspunsurile care trebuie date sînt notate pe scări gradate în șase puncte (de la 1, "foarte probabil nu", la 6, "foarte probabil da"). Patru elemente sînt evaluate ca făcînd parte din NC
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
trebuie date sînt notate pe scări gradate în șase puncte (de la 1, "foarte probabil nu", la 6, "foarte probabil da"). Patru elemente sînt evaluate ca făcînd parte din NC și primesc o notație semnificativ mai ridicată: profit, inserare în economie, patron și creatoare de locuri de muncă. Ceilalți itemi, mai puțin notați, sînt considerați "periferici". Faza terminală de verificare a elementelor NC este realizată prin metoda punerii în discuție a unei cogniții. Același text este prezentat unui alt eșantion de subiecți
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
traversat în fața orașului omonim; nu există alte vaduri. Ne-am dobândit odihna pe drept și am gustat-o sub acoperișul amabilului și savantului nostru prelat. Am ajuns exact de sărbătoarea Sfântului Ilie (profetul Elie), cinstit aici ca stăpân al tunetului, patron al trăsnetului, cel care împarte norii și alte accidente atmosferice. Această zi e foarte respectată de creștinii din Orient; ei așteaptă mereu întoarcerea profetului pe carul de foc care l-a luat la ceruri. Părăsim cu mâhnire această încântătoare reședință
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mare piedică pe care o resimt în prezent firmele mici și mijlocii din România. Pe locul doi este fiscalitatea excesivă (circa 55% dintre respondenți), urmată de birocrație (47%). Totodată, și inflația, corupția și accesul dificil la credite îngreunează activitatea micilor patroni. Aproape două treimi dintre ei consideră că punctul culminant al crizei va fi atins în acest an. Un sfert dintre IMM-uri sunt însă de părere că abia anul viitor vom ajunge la apogeul recesiunii. Întrebați cum au evoluat afacerile
Evaluarea măsurilor de politică fiscală din perspectiva ieşirii din criză a mediului de afaceri. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Nicoleta Mihăilă, Flavian Clipa, Raluca Irina Clipa, Lăcramioara Daniela Rotariu, Magdalena Negruţiu, Aurelia Stela Toader () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2358]
-
atît în romanțurile medievale, cît și în romanele realiste ale secolului al XIX-lea. În romanele lui Kafka, această opoziție capătă chiar o importanță majoră. Alte opoziții între grupuri produc relații ideologice: negrii contra albilor, bărbații împotriva femeilor, angajații împotriva patronilor, "cei care au" împotriva "celor care nu au", conformiștii împotriva individualiștilor, "cei normali" împotriva "celor bolnavi". În al treilea rînd, orice tip de opoziție poate deveni relevant în baza unor informații care, la prima vedere, nu au un fundament psihologic
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o zi au venit și au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor... I-au luat apartamentul. Cică l-ar fi omorât acolo la pușcărie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea că un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Da, crezusem că sunt liber, dar abia atunci mă simțeam cu adevărat liber... Am predat, după ce bătăile inimii mi s-au mai liniștit, plicul și n-am luat în seamă vaga și absenta nedumerire a funcționarului, care mi-a spus: - Patronul e în birou și e singur, dacă vreți îl anunț și vă poate primi, ce nevoie aveți de scrisoare? - Nu, am răspuns, am să viu mâine... A dat din cap cu neîncredere: - Bine, zice, veniți și mîine! După exaltarea din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dulgher, altul ucenic la o croitorie, celălalt, care câștiga mai bine, era picolo la un restaurant. M-am împrietenit cu el și a început să mă invite la acel birt și să-mi dea acolo din mica lui porție, spunîndu-i patronului ca îi sunt frate. Dar băieții ăștia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile răbdau, în altele cumpărau cartofi, îi dădeau proprietăresei să-i curețe, cereau de la ea puțin untdelemn și îi prăjeau... Mâncam toți... Proprietarul, un pitic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
S-a cărat... Păi în ce situație mă puneți, bă? Avea un glas subțire, fără forță, dar indignarea în el era mare. - Nu te recomand, decise iritat. De ce să te recomand? Mai bine învață o meserie. Uite, am un unchi, patron de frizerie. Du-te acolo la el și învață chestia asta, fă-te frizer, câștigi bine, bacșișul e bacșiș și scoate-ți din cap fumurile de scriitor, că mori de foame pe stradă... - Fumurile, i-am răspuns, mă privesc, nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
clișeul acestui Badoglio. Am dat știrea cu litere de-o șchioapă, pe toate coloanele, iar textul cu corp gros, ca la crimele de mare senzație. N-am telefonat nimănui, nici lui Vinea, care nu dădea pe-acolo cu săptămânile, nici patronului, lui Șeicaru, era o lege vitală a presei, ți-a venit bomba, o dai la cules, patronul o citea și el dimineața ca orice muritor de rând, nu trebuia deranjat pentru asta din somn la ora unu noaptea, îți făceai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
corp gros, ca la crimele de mare senzație. N-am telefonat nimănui, nici lui Vinea, care nu dădea pe-acolo cu săptămânile, nici patronului, lui Șeicaru, era o lege vitală a presei, ți-a venit bomba, o dai la cules, patronul o citea și el dimineața ca orice muritor de rând, nu trebuia deranjat pentru asta din somn la ora unu noaptea, îți făceai meseria și gata. M-a căutat însă pe mine cenzura, un domn care mă cunoștea și mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am asemuit-o cu povestea Cenușăresei sau mai nou, cu filmul “Pretty Woman”. În Spania, fata ei care se dusese să muncească din cauza sărăciei de acasă, a Întâlnit Într-o seară la un local unde lucra ca chelneriță la un patron român, un tip la vreo 40 de ani, de origine, elvețian. Bărbatul a plăcut-o și nu a mai scăpat-o din mâna. O iubește enorm și În urma legăturii și a dragostei dintre ei s-au născut două fetițe gemene
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
bine grăiși nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripțuroaica mea nu se pricepe la politică; citește Cancan și Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare că fac și eu ce fac politicienii, fotbaliștii, patronii... - Zâna mea o să mă creadă, știe că n-o Înșel, zise Dumitrică a lu’ Îmblânzitu'. - Veta este Învățată cu “politica” mea, așa că nu am probleme, spuse Mărin a lu’ Spânzuratu'. Gata, haide, duceți-vă acasă și pregătiți-vă bagajele de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și gratificat cu leafa pe patru luni, pentru felul în care și-a disciplinat soldații". Și Pappasoglu își încheie evocarea momentelor legate de epidemia de holeră din București cu menționarea minunii pe care ar fi făcut-o Sf. Dimitrie Basarabov, patronul Capitalei, cu acest prilej. "Pe la finele lunii septembrie - povestește autorul - ordonă generalul Kiseleff a se face sfeștania mare în cîmpu Filaretului, aducîndu-se Sfântul din Mitropolie. În acea zi, pe acea câmpie se întinse cu cort spațios, care fu înconjurat de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
suit pe acoperiș, perora în fața unui cerc de burnusuri strânse în jurul mașinii. Janine, înconjurată de fețe colțuroase, asaltată de strigăte guturale, își simți dintr-o dată oboseala. - Urc, îi spuse lui Marcel, care se răstea nerăbdător la șofer. Intră în hotel. Patronul, un francez slab și tăcut, îi ieși în întâmpinare. O duse, printr-o galerie lungă ce se înălța deasupra străzii, la primul etaj, într-o cameră în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o cameră în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în alb, un dulap fără perdele și, în spatele unui paravan de trestie, un spălător cu ligheanul acoperit de o pulbere fină de nisip. De cum plecă patronul, Janine simți frigul ce răzbătea din zidurile goale, spoite cu var. Nu știa unde să-și pună poșeta, unde să se așeze. Nu-i rămânea decât să se întindă pe pat sau să stea în picioare și să tremure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și la fata care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le aduse masa. Marcel, preocupat, își fărâmița felia de pâine. Nu-și lăsă nevasta să bea apă. - Nu e fiartă. Bea mai bine vin. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia să doarmă puțin înainte de cină. - Te rog, spuse Janine. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bicicletă și mai anevoie ca de obicei, fără să-și ridice ochii din pământ; își simțea inima împovărată. Când se întorsese în ajun de la întrunire și când spusese acasă că vor relua lucrul, Fernande îl întrebase bucuroasă: - Asta înseamnă că patronul vă mărește leafa? Din păcate, nu era așa: greva dăduse greș. Era limpede că nu știuseră cum să procedeze. În loc să chibzuiască bine, se lăsaseră duși de mânie, iar sindicatul nu se prea omorâse să-i sprijine, și avusese dreptate. Cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
amenințat să piară de când cu construirea vapoarelor și a camioanelor-cisternă, nu mergea prea strălucit. Se cereau tot mai puține butoiașe și balerci; de obicei se reparau butoaiele mari, făcute cu ani în urmă. Afacerile mergeau prost, e drept, și pentru patroni, totuși ei căutau să-și păstreze vechile câștiguri; calea cea mai la îndemână li se părea tot aceea de a nu le mări muncitorilor leafa, deși viața se scumpise. Ce-i rămâne unui dogar de făcut când dogăritul e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să-ți pui mereu lacăt la gură, să nu-ți poți niciodată vărsa focul și s-o pornești în fiecare dimineață pe același drum, de fiecare dată mai ostenit, ca să capeți, la sfârșitul săptămânii, doar atâția bani cât se îndura patronul să-ți dea și cu care te ajungeai din ce în ce mai greu. Și într-o bună zi se mâniaseră. Mai erau doi sau trei care șovă'iau, dar se înfuriaseră și ei după primele discuții cu patronul, care le spusese că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atâția bani cât se îndura patronul să-ți dea și cu care te ajungeai din ce în ce mai greu. Și într-o bună zi se mâniaseră. Mai erau doi sau trei care șovă'iau, dar se înfuriaseră și ei după primele discuții cu patronul, care le spusese că dacă nu le place, n-au decât să-și caute de lucru în altă parte. Un om de omenie nu vorbește așa. - Ce-și închipuie el! spusese Esposito, c-o să facem pe noi de frică? Patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
patronul, care le spusese că dacă nu le place, n-au decât să-și caute de lucru în altă parte. Un om de omenie nu vorbește așa. - Ce-și închipuie el! spusese Esposito, c-o să facem pe noi de frică? Patronul, de altminteri, nu era om rău. Îl moștenise pe taică-său, crescuse de mic în atelier, și-i cunoștea aproape pe toți, de ani de zile. Uneori îi chema să mănânce ceva împreună cu el, în dogărie; frigeau sardele sau cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
decât să se ducă în altă parte. Se încăpățânase și el, cum s-ar zice. Numai că lui îi dădea mâna. Făcuseră presiuni asupra sindicatului și atelierul își închisese porțile. - Nu vă obosiți să puneți pichete de grevă, le spusese patronul. Când atelierul e închis, fac economii. Mințea, dar cu o vorbă ca asta nu îmbunătățise lucrurile, de vreme ce le spunea în față că, dându-le să muncească, își face cu ei o pomană. Esposito, foc de mânios, îi spusese că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dar cu o vorbă ca asta nu îmbunătățise lucrurile, de vreme ce le spunea în față că, dându-le să muncească, își face cu ei o pomană. Esposito, foc de mânios, îi spusese că nu se poartă ca un om de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte, câțiva dintre ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]