5,550 matches
-
pot oferi. A tăcut maturul Doctor. S-a oprit în mijlocul încăperii și-l văd nervos de-ar vrea să spargă indicatorul termometrului. 41,1˚ rămîne neschimbat. Lacrima sa e iubire. Simt cum mă plîng și alții. Elena, mai ales dar plînsul ei e humă, e fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ușa explodează sărind din balamale, iar nebuna țipă și țipătul ei se aude în tot hotelul în clipa în care ea se trezește și și simte trupul ud de transpirație, și transpirația ei miroase a frică, și prin pereți aude plânsul unui bebeluș trezit de țipătul ei neomenesc și imediat ochii ei văd fereastra luminată și mintea ei înțelege. E dimineață. Coboară din pat și pășește cu atenție pe covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
intră în spa țiul strâmt și tot corpul ei se arcuiește atunci când apa îl lovește brutal. Începe să plângă încet. Abia acum învață să plângă. Lacrimile ei sărate se pierd în cas cada de apă transparentă care o acoperă, și plânsul ei devine din ce în ce mai puternic și mai sonor și mai eliberator și peste un sfert de oră nebuna obosește. Lasă ploaia artificială să o lovească în continuare. Loviturile sunt deja mângâieri, iar ea a învățat să res pire prin apa care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
deasupra, decât cerul, iar sub camera pe care v-o oferim este magazia cu lenjeria de schimb. Poftiți cheia și sejur plăcut la hotelul nostru BUCURIA! Domnul Tilică ia cheia și aleargă la doamna, care în fotoliu era umflată de plâns. - Gata, iubito, am rezolvat. Avem cameră single la ultimul etaj! - Dar cum ai reușit? Ai dat toată rezerva de bani? - Nu, lasă că îți spun, după ce ajungem la cameră! Iau bagajele, urcă cu liftul, găsesc camera mobilată ca pentru un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
putut stinge incendiul. Când am ajuns, pompierii tot mai lucrau la stingerea focului. Intrând în curtea conacului, am întrebat pe primul om ieșit în cale unde-mi sunt soția, copiii și tatăl socru. Acesta, în loc de răspuns, s-a pus pe plâns în fața mea. Atunci am simțit că pământul s-a prăbușit sub mine, că cerul învolburat cobora spre mine cu sunete de orgă din marile catedrale ale lumii. Am căzut în genunchi în apropierea jarului și scrumului și în hohote de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în fața mea. Atunci am simțit că pământul s-a prăbușit sub mine, că cerul învolburat cobora spre mine cu sunete de orgă din marile catedrale ale lumii. Am căzut în genunchi în apropierea jarului și scrumului și în hohote de plâns am strigat cât am putut de tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din sat de vârsta ei, care acum este elev de liceu. A fost înmormântată cu fanfară care a cântat de dimineață până la coborârea în groapă, așa cum e tradiția cu tinerii necăsătoriți. La această veste cumplită, m-am pus pe un plâns de nestăpânit. El m-a prins în brațe, spunându-mi: - Așa a fost să fie soarta ei! Plânge-o în sufletul și inima ta și roagă-te pentru ea, care ne-a părăsit, plecând în lumea îngerilor. Printre suspine. m-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
veșnică. Din nuci și pruni zburau frunze uscate, flori care se ofileau semn că toamna venise. Am mers acolo, unde am găsit trei suflete îndurerate. Tatăl ei ma prezentat soției și fiicei sale. M-am pus pe un hohot de plâns alături de ei, am îngenuncheat la baza crucii, sărutând pământul, apoi am pus trandafirii, explicându-le de ce sunt câte 17 albi și 17 roșii. Vârsta pe care o avea. Albi pentru puritatea ei îngerească, iar cei roșii pentru iubirea noastră nevinovată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Mănâncă pe pâine bărbați că Șam. Adrian își privi lingură cu Shredded Wheat pe care se pregătea s-o ducă la gură. Păi, nu s-ar zice că Șam conține mult zahăr, comenta el. — Șir Robert Digby-Sisson a izbucnit în plâns când a citit ce-a scris Fanny Tarrant despre el, spuse Eleanor, întorcând paginile suplimentului. — De unde știi? o întreba Adrian. — A scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să vină acolo. Răspunsul unei femei a fost: „A vizitat spitalul unde era internat băiețelul meu bolnav de leucemie. L-a ținut de mânuța și-a stat de vorbă cu el. A fost o doamnă adorabila.“ Pe Fanny o podidi plânsul. Creighton o privi uluit. — Ce-i cu tine? o întreba el, închizând din nou radioul. — Nu știu, veni răspunsul, ei. — Hai, hai! E dureros, e păcat, știu, dar tu n-ai avut treaba cu ea. Nici macar nu-ți plăcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
proporțiile victoriei, dar nu-și lăsă timp pentru a o savura. Scopul nu era punerea pe fugă a victimei, ci distrugerea ei definitivă. Dar să ne oprim o clipă privirea și asupra temnicerului, continuă Carol. Condiția lui e demnă de plâns. În primul rând, pentru că este angajatul unei instituții prin definiție absurde: îNCHISOAREA. Societatea încă nu a găsit o formă de a răspunde la violență decât printr-o altă formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să ies la pensie. Nu mai puteam suporta, eram terminat psihic de atâta hărțuire. M-au mai chemat la școală să predau, elevii mă cereau la clase, însă nu am mai putut, când am intrat în clasă am izbucnit în plâns”, povestește profesorul. Este uneori mâhnit de ceea ce se întâmplă acum cu învățământul românesc și crede că în școli domnește acum o totală lipsă de autoritate, care se răsfrânge negativ asupra calității actului educațional. „După ’89 mă așteptam ca lucrurile în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
arăta ca o umbră zdrobită de menghina anchetelor și a zidurilor reci și, mai ales, nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe care i-a înapoiat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
eu, prezentatorul, să mai intervin în părerile pe care vi le veți face... Pornim de la începutul Jurnalului ... Într-o ocazie oarecare primește o serie de musafiri personalizați a fi: Tristețea, Durerea plus Iluzia, dl. Greșeală - care o invită la dans, Plânsul, dl. Greață plus dna Greață. Toate personajele acestea vor s-o țină de mână, semn al dragostei lor, dar Amelia conchide imediat: sunt jucăria Soartei, am întâlnit o inimă de șarpe, există cuvinte care ucid... Când cari tristețe simți Durerea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiu dorită ca instrument pentru satisfacerea unei necesități fiziologice...” Câtă demnitate moral-umană!!!) Apoi: „Visez să fac multe lucruri și trăiesc presentimentul că nu voi realiza nimic. (Cât pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în termen, aș fi fost calmă, liniștită, răbdătoare și... eram iubită”. Mă trezesc urlând și strigând: unde ești copilărie???!!! Acolo e
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să aibă o căsnicie fericită... ca a noastră... să... să ridicăm un pahar de whisky în sănătatea lor, Mișu e un maestru la făcut whisky... dar ăsta e cumpărat... să ridicăm un pahar... M-am emoționat! Mariana era în pragul plânsului, era cea mai urâtă nuntă la care fusese vreodată. Până și Marcela era încurcată și nu găsea un cuvânt de alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot de la pușcărie... îi aminti Mișu. - Mișule, să mai dansez? mai apucă Mariana să spună înainte s-o bușească plânsul de tot. - Da! îi răspunse Mișu. - Nu! îi răspunse Horațiu. - Da! îi răspunse prima crainică. - Nu! îi răspunse a doua crainică. - Da! strigară în glas spectatorii. - Nu! strigară câțiva telespectatori, inducându-i în eroare pe microbiștii care dormeau la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să riște. - Lasă, dragă, nu te agita. Hai, mai bine mănâncă puțin. Uite niște fasole bătută, suntem în post, te mai cureți și tu la suflet! Și la mațe! adăugă doamna doctor, fără să realizeze gafa. Pe Mariana o buși plânsul. Mai bine murea atunci! Mai bine murea atunci, înainte ca o țară întreagă să râdă de rușinea ei. Și Romeo ăla, ea crezuse că o iubește, și acum uite! Și Mișu! Să plece în America lui! Mariana nu mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
începu să plângă schimonosindu-și fața, urâțindu-se ca de o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care nu putea înțelege de ce dragostea doare așa de tare; apoi ușile se închiseră în urma lor. În stație mama îl scutură din nou, apoi plecă trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu-i să fie, nu-i, și gata! Trebuie să ne supunem datului ursitoarelor. Dacă asta ne-a fost hărăzit, asta vom duce pretutindeni, În spinare și-n inimă șin suflet. Gata. Nu mai discutăm, că-ncep să plâng. Și plânsul ucide inima omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director rămăsese de parcă picase din lună. După care, Cliuța Îl luă de mână, și-l conduse, cu blândețe, până la portiera autoturismului. Hai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
durere, superba floare, fără viață, În somtuosul salon situat cu fața spre lumina, care, În alte zile, umplea, totul, În preajmă, cu fluturi de bucurie, dar, care, acum, cufundase, totul, dar, absolut totul, Într-o nemaipomenită atmosferă de tristețe! Sfâșietorul plâns de mierlă Prin urmare, te-ai hotărât. Da. Definitiv? Absolut! Vrei, cu orice preț, să te măriți cu el. Da. Cu el. De ce Îl preferi, În defavoarea mea? Îl iubești mai mult pe el decât pe mine? Nu. Nici vorbă. Știi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a unei zâne, se schimonosi Într-un Început de plâns sfâșietor! Broscuța de aur Stăteau așa, unul În fața celuilalt, de mai multe zeci de minute. El - pe patul de către nordul Încăperii; ea - pe cel de către sud. Stăteau pe fese. Cu mâinile, În relaxare, pe genunchi. Cu privirile, undeva, prin podele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
soluție acceptabilă. Și, până la urmă, au găsit, cei reuniți În istorica adunare, soluția mult căutată. Să ne delimităm de restul lumii. De restul mulțimilor. De restul locuitorilor meleagurilor, dintre munți, mare și cele două mari fluvii: al Râsului și al Plânsului. Da. Să cerem autorităților să ne permită să ne organizăm, acolo, o țară, un ținut, un enclav, numai al nostru. Numai al homosexualilor și al lesbienelor. Și li s-a aprobat. De ce să se mai amestece, anormalii, cu ăilalți, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]