4,720 matches
-
eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea. Complementaritatea celor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
sus, mi-am dat seama că președintele nostru avea dreptate. Nimic nu se Întâmplă până când cineva nu vinde ceva Ă și cu toții vindem câte ceva. În afacerile din ziua de azi, fiecare membru al unei organizații trebuie să fie pregătit să „pledeze” În favoarea companiei. Coeficientul de vânzări al unei companii este practic suma totală a oamenilor ei. Un exemplu grăitor este cel al efortului pe care l-a făcut o companie cu care am fost asociat, pentru a efectua o tranzacție. Vânzarea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
el! Și chiar dacă ar fi citit și apreciat la Roma, tot nu i-ar păsa de nimic. Concluzionează: "Voi, pentru care eu am încetat să mai exist, atunci când faima mi-a fost îngropată, păstrați liniștea la moartea mea!". Dorim să pledăm o dată pentru totdeauna în favoarea lui Paulus Fabius Maximus și nu a lui Cotta Maximus, ca destinatar al acestei scrisori (și al celorlalte în discuție), deoarece pe Cotta Maximus Ovidiu îl numește întotdeauna fie Maximus Cotta (Ponticele, II, VIII, 2; III
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
împărat. Dacă nu este posibilă iertarea, Ovidiu s-ar mulțumi și cu un schimb al locului de relegare. Insistențele devin din ce în ce mai presante 409, alternând amenințările mai mult sau mai puțin voalate cu cele mai umile implorări. Paulus trebuie să fi pledat cu fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că va ceda și că îl va rechema pe poet sau că, cel puțin, îl va transfera într-un loc mai puțin sălbatic. Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu Paulus și-a luat zborul luând cu el speranțele poetului. Da, și speranțele poetului, pentru că acestea i-au fost de două ori frânte: într-adevăr, îi murea unul dintre cei mai buni și mai influenți prieteni care i-a pledat cu pathos cauza pe lângă împărat, un prieten mai mult decât o rudă; dar, chiar dacă n-ar fi murit în condițiile descrise de Tacitus sau asemănătoare, Paulus situându-se definitiv pe poziție antiaugustană, compromitea oricum iremediabil cauza întoarcerii lui Ovidiu din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
instrumente să Înregistreze ceea ce văd, ceea ce simt? Atoposul iubirii este pretextul unei Întregi literaturi... În citata Scrisoare către Zulnia, Conachi - „omul care scrie” cu lacrimi - se plînge că n-are spor să noteze pricini străine, dar are spor să-și pledeze propria-i pricină. Poetul n-are, va să zică, sentimentul atopos-ului, iar cînd spune că-l are nu spune ce gîndește cu adevărat. Are cuvinte pentru toate situațiile, nuanțele pasiunii, degeaba se plînge el! Scrisul Însuși este o petrecere și un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deprins în oarecare măsură și maniera povestitorului popular, fapt probat în primul rând de importanța acordată acțiunii și, de asemenea, de folosirea unui limbaj limpede. Pentru această orientare spre limba vie și spre o tematică inspirată din viața poporului, scriitorul pledase energic în două dintre conferințele ținute în cadrul Societății România Jună. Proverbele, zicătorile, formulele caracteristice basmului, intervențiile în spiritul narațiunii orale, o oarecare vioiciune a ritmului povestirii fac agreabilă lectura basmelor lui M. O parte din ele au fost reluate din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
că la instituirea și la perpetuarea mitului pare să fi contribuit decisiv Eminescu însuși, care a privilegiat în opera sa "figura geniului romantic, neînțeles de contemporani, ca ficțiune a eului liric", încurajând interpretările în grilă alegorizantă, cu toate că același Eminescu "a pledat constant, de-a lungul întregii sale vieți creatoare, împotriva a tot ceea ce s-ar fi apropiat de un cult al persoanei"110. Se cuvine invocat, în sprijinul observației de mai sus, fenomenul "dedublării" eului, specific sensibilității moderne, care generează o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi lipsea era spiritul toleranței cu privire la opinia altora”. P. intuiește în Bogdan-Duică un caz dramatic: cărturarul harnic și onest care „se vede întrecut și uneori ridiculizat de semenii săi”, criticul care „cunoaște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
Spiritul cel mai modern rămâne Paul Zarifopol, prin anticlasicismul său declarat și chiar excesiv, prin concepția autonomiei esteticului amplu teoretizată, prin receptivitatea la formele noi ale romanului (Dostoievski, Proust, Gide) și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar Paul Zarifopol era un moralist, un scriitor de idei, un estet, în sensul cel mai bun al cuvântului, aplicat mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
primăvara și vara, când condițiile climatice și meteorologice nu pun probleme speciale în organizare și când plantele și animalele se găsesc în plenitudinea manifestărilor biologice am ales sfârșitul lunii mai. Pentru a face conexiuni si cu celelalte discipline școlare am pledat pentru a coopta in echipa de lucru a proiectului și profesorul de geografie din liceu . Excursia am organizat-o respectând cele trei etape: pregătirea, desfășurarea și finalizarea . 1. Pregătirea excursiei: 1.1 Pregătirea profesorului a. Recunoașterea și studierea itinerariului; b
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
critic riguros, nerv polemic, atitudine ofensivă. Cercetările de istorie literară au prevalat însă în preocupările sale, ceea ce i-a conferit un loc important în acțiunea de reevaluare a scriitorilor, istoricilor, oamenilor de cultură români. În această campanie de recuperare R. pledează pentru retipărirea autorilor interziși sau uitați, îi evocă în medalioane și articole, îi prezintă și le evaluează scrisul în prefețe, studii introductive, precum și în ediții critice. Nu în ultimul rând, ca director al Editurii Eminescu, inițiază câteva colecții de prestigiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
antropologia vizuală Așa cum afirmă cei doi antropologi, noțiunea de ,,film etnografic,, este una complexă și chiar histrionică în cuprinderea ei. Conține ,,filme ale exploratorilor, ale călătorilor, ale cineaștilor independenți, ale reporterilor de televiziune,,14. Dincolo de aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități - inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ale creștinismului ortodox românesc. Esențială este măsura în care ele își asumă, tainic și profund, Sfânta Tradiție și, în mod special,- raportarea la cele două arhetipuri ale feminității creștine dintotdeauna: Eva și Sfânta Fecioară Maria. Felicia Cordoneanu rezolvă elegant dilema, pledând pentru evitarea judecăților maniheiste, simpliste, bazate pe certitudini și opțiuni binare. Autoarea cărții pune în evidență - cu deplină îndreptățire - libertatea femeii de a alege, de a-și asuma (sau nu) un rol și un statut social, cu toate consecințele ce
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
presei nu e o valoare intangibilă sau nenegociabilă, cum s-a tot spus în ultimele zile. (...) Libertatea presei este tot o putere: or, în democrație nicio putere fără limite nu poate fi legitimă"204. În ceea ce mă privește, eu nu pledez pentru o limitare juridică a libertății de expresie. Știu cât de greu a fost admisă această valoare fundamentală a democrației europene în Tratatul Uniunii Europene, în Convenția Drepturilor Omului și în Constituțiile țărilor membre. Sunt categoric împotriva raționamentului sec al
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
simt ofensați au mijloace legale la dispoziție pentru a se apăra"205. Cred cu tărie că și altfel decât juridic putem limita libertatea de expresie. Cum? Învățând carte la modul serios, profund, reflectând responsabil la conținutul spiritual al marilor religii. Pledez pentru o limitare morală, în conformitate cu legea bunului simț, a libertății de expresie. Mai clar: pledez pentru asumarea responsabilității propriei noastre libertăți. Or, responsabilitatea nu există pe fondul cunoașterii superficiale a Islamului și a marilor religii contemporane 206. Aici este, din
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
că și altfel decât juridic putem limita libertatea de expresie. Cum? Învățând carte la modul serios, profund, reflectând responsabil la conținutul spiritual al marilor religii. Pledez pentru o limitare morală, în conformitate cu legea bunului simț, a libertății de expresie. Mai clar: pledez pentru asumarea responsabilității propriei noastre libertăți. Or, responsabilitatea nu există pe fondul cunoașterii superficiale a Islamului și a marilor religii contemporane 206. Aici este, din punctul meu de vedere, cheia problemei. Unii jurnaliști și publicul larg (ne) educat nu au
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu se pedepsește cu moartea. Nu ar trebui să fie așa. Orice lectură inteligentă și responsabilă a unui text sacru nu îndeamnă la crimă. Nu o justifică. Absolut nimic din această lume nu justifică asasinatele din redacția jurnalului Charlie Hebdo. Pledez însă pentru o politică redacțională mai matură, înțeleaptă și responsabilă. Nu poți fi orb și surd la repetatele atenționări din partea serviciilor secrete franceze cu privire la pericolul atentatelor și tu să continui să batjocorești o întreagă lume musulmană de dragul rating-ului și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
du dix-neuviŁme siŁcle (vol. I) de E. Faguet ar fi încă de consultat. Dar critica formelor fără fond are o circulație mai largă decât rezultă din aceste cercetări, destul de depășite în ansamblul lor. Chateaubriand, în Essai sur les revolutions (1797), pledând teza legitimistă, respinge, la fel, această furie de a da popoarelor constituții uniforme fără nici o preocupare pentru gradul de civilizație la care au ajuns (1, II, ch. X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va susține și el, în L'Industrie (1818
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
doi, când clasa muncitoare lupta pentru cucerirea și consolidarea puterii de Stat, când asemenea propuneri nu ar fi putut fi realizabile pentru că ar fi Întâlnit platoșa dușmăniei și ignoranței burgheze din aparatul de Stat. Corifeii burgheziei, să ne amintim, nu pledau atunci pentru Încurajarea culturii ci pledau pentru inutilitatea oricărui efort În acest domeniu, dată fiind „criza culturii” pe care o descoperiseră! Propunerile C.C. al P.M.R. sunt menite să dea un nou avânt, mai mare și mai puternic, revoluției noastre culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cucerirea și consolidarea puterii de Stat, când asemenea propuneri nu ar fi putut fi realizabile pentru că ar fi Întâlnit platoșa dușmăniei și ignoranței burgheze din aparatul de Stat. Corifeii burgheziei, să ne amintim, nu pledau atunci pentru Încurajarea culturii ci pledau pentru inutilitatea oricărui efort În acest domeniu, dată fiind „criza culturii” pe care o descoperiseră! Propunerile C.C. al P.M.R. sunt menite să dea un nou avânt, mai mare și mai puternic, revoluției noastre culturale care a Înfăptuit până acum reforma
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se sprijină pe „fiscali” ca Znagoveanu. (Ă). Episoadele În care sunt zugrăvite răbufnirile țăranilor, prevestind răscoalele din 1888 și 1907 sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației sărace și a satelor din acea epocă”. Pentru diversificarea temelor În proză pledează Dan PETRAȘINCU 28, propunând orientarea spre literatura fantastică, spre noul fantastic bazat pe ultimele date ale științei, pe realitățile lumii care a pornit pe drumul comunismului”: „Se pune problema necesității unei literaturii fantastice la noi. Editura Tineretului a tipărit În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a literaturii române, atunci ce ne facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai RS? Căci nici Ion Vitner, S.Damian, Ov.S.Crohmălniceanu, Savin Bratu, Radu Popescu, Mihail Petroveanu, Paul Georgescu și alții mulți n-au construit (și n-au pledat pentru) estetica P. Dimpotrivă, au combătut-o În sute de pagini, iar În mii de pagini, profesând critica normativă și de serviciu, au impus și maturizat RS, Înrolând scriitorii Într-un „front larg și combativ” al „metodei metodelor”: realismul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din învățământul preuniversitar. La începutul perioadei interbelice, nemulțumirile legate de nivelul scăzut al salarizării au fost clar exprimate în cadrul unui Congres Național al Asociațiilor județene ale Corpului Didactic, ce a avut loc pe data de 24 mai 1924 în București. Pledând pentru grabnica mărire a salariilor și sporurilor, un tânăr învățător din județul Bacău a folosit următoarea argumentație „contabilicească”: „din septembrie 1923, când am fost numit, și până azi am cheltuit salariul pe doi ani pentru un palton (3.000 lei
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]