5,084 matches
-
putea să evit contactul cu ele. Poate tocmai această dorință a devenit la un moment dat atât de puternică, încât mi-am spus: încearcă starea de levitație. Voința mea devenise mare, dublată de voința obiectelor din jur: și ele se plictisiseră de mine, vroiau să mă ocolească. Orice ar spune fizicienii, gravitația nu există. Nu fac nici o aluzie la spațiul extraterestru, mă refer în modul cel mai concret la viața de pe Pământ. Dealtfel, multe lucruri văzute și nevăzute se ridică prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu aș putea... Cum să vă spun? Pentru echilibrul nostru. Dacă tot ne-am întâlnit... O.K., întindeți mâna și prindeți-mă și de cealaltă mânecă. Gândi că astfel va călători fără să-și rupă haina și nu se va plictisi de unul singur. Ar fi preferat să fie o femeie, partenerul de voiaj, dar lucrurile s-au aranjat altfel și acum nu avea de ales. Au călătorit liniștiți timp îndelungat după care cerul senin până atunci se întunecă neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dacă picioarele tale ating covorul sau moalele capului tău atinge plafonul. De asta unii spun: Ăsta nu-i aici! De ciudă că ești absent, pleci. Începi să crezi că trebuie să te cauți în altă parte. În fond, lumea te plictisește la disperare. Blazarea celorlalți e ostentativă, la tine o virtute. Nu te interesează unde ești, aici ori în altă parte...Deodată, cobori forțat pe pământ, ai văzut-o, trecea dezinvoltă: înaltă, superbă, ispititoare. Ai fi vrut să te înșeli, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trezea dimineața înghețată, se ridica din pat și înainte de a se spăla, aprindea focul. Până se încălzea camera, trecea o oră două, ea aștepta în pat, aștepta cu înfrigurare să se facă cald în încăpere. Era răstimpul în care se plictisea, plină de frig cum era; atunci se gândea cu seriozitate că la primăvară se va duce la fiica sa. Vroia să-i facă o surpriză plăcută, credea ea. Ultima dată, cu trei ani în urmă, fata s-a bucurat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
el, se obișnuiseră și ei cu alt mod de viață, în concediu preferau să meargă la munte sau la mare. Prima oră a trecut pe nesimțite, trenul alerga repede pe câmpia albastră și întinsă. Peste trei ore, începu să se plictisească. Ieși pe coridor, privi pe fereastră zăpada sclipitoare. N-avea ce să vadă, încât reveni în compartiment. Acolo se aflau câteva persoane, oameni posomorâți, unii moțăiau, alții priveau absenți pe fereastră, în jur. Doar mișcări controlate de mâini, clipiri obosite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
plăcerea și bucuria învățării. Pentru că procesul cunoașterii, oricât de exigent ar fi, dacă e lipsit de naturalețe, de joc și de intuiții fulgeratoare, nu mai este creator, generator de noi valențe, ci sterp, trist, autarhic. Din ce în ce mai mult, copiii noștri se plictisesc la școală, iar studenții dormitează prin amfiteatre, nemaivorbind de faptul că, odată «aruncați» pe o piață a muncii, descoperă o realitate complet diferită de cea care le-a fost inoculată! Or, e suficient să urmărești candoarea inteligentă și entuziastă a
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
Este un mod foarte atractiv și ușor de a repeta materia. Cu ajutorul schemelor nu numai că am înțeles mai bine operele, dar reținem mai ușor. Mi se pare o modalitate destul de eficientă de recapitulare, este mai antrenantă și nu te plictisești, îți dă ocazia să fii creativ. Se împarte cantitatea de muncă, însă mie personal îmi vine puțin greu să urmăresc ce au lucrat alții. Metoda e destul de eficientă în sensul că fiecare a contribuit cu ceva la realizarea planșelor. Plus
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
Marina Krilovici și Arta Florescu, Mario del Monaco și Fiorenza Cossotto... Despre unii auzisem, despre alții nu. Am râs și eu, am ascultat cu gura căscată, am roșit ăunele vorbeau fără perdea despre o lume total străină mie), m-am plictisit, m-am animat la loc, dar cred că atunci mi-am dat seama foarte limpede de ceva: cel mai prețios lucru pe care îl are un artist nu este nici vocea, nici harul, nici casa, nici inelul de pe deget, nici
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la pian, unde am trecut rapid de la un cap la altul ambele piese. Asta înseamnă că nu sunt blazată. Încă mai am focul în mine. Cânt și trăiesc muzică de la șaptesprezece ani. Mi-am dat seama singură. Nu m-am plictisit niciodată de muzică. Vreau să învăț și azi. Nu prea mai ascult, în schimb. Nu m ascult nici pe mine. — Nu pot să cred. Nu. Când e nevoie, atâta tot, dar nici atunci cu plăcere. — V-am adus o groază
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Angelo, ci a ieșit demnă în culise! — A, da? știi cine a mai făcut așa? Mi-a povestit la Chicago Maria Caniglia, celebra soprană și soția lui Pino Donati, directorul adjunct al Operei. Ea nu mai cânta de mult, se plictisea, nu rupea boabă de engleză și se lipise de mine. Mă plimba pe la spectacole de balet, pe la magazine, pe la ea pe acasă și era fericită să poată povesti cu cineva: "Dragă, eram însărcinată cu băiatul meu și făceam Tosca. La
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
continui și, cum nu aveam timp de repetat, moartă din voiaj, m-am prezentat să văd cum arată scena. Aveam în spatele Operei un portar italian. Cine era lângă el, cu un vin roșu? Ivo. "Ce faci, Ivo?" "Ei, m-am plictisit să văd spectacolul. Dar tu ce faci?" "Schimb de experiență cu soția ta!" "Adică?" Păi, ea cântă la mine acasă, eu la ea acasă!" — Dar nu ați avut o ciocnire cu ea, nu? — Niciodată. Ne salutam, ne respectam și ne
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
valize pregătite oricând pentru schimbarea garnizoanelor, până când soțul va prinde rădăcini într-un loc, dar asta mai către anii de pensionare. Aceste lucruri le-au atras, spiritul de aventură, faptul ca să nu stea prea mult într-un loc să se plictisească, colectivul de prieteni cu care să și petreacă timpul și poate că nu era ultima dorință de a mai rămâne și singure, libere, cunoscând faptul că militarii plecau mai des prin misiuni și pe durate mai lungi. M-am îndepărtat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cântecul "să iubim trandafirii" al lui Florin Bogardo. Zis și făcut. M-am căsătorit, am adus-o la mine la București, am înscris-o la școală să-și termine liceul, apoi la o școală de asistente medicale, să nu se plictisească acasă cât eram eu plecat prin lume. Din când în când veneau rudele și prietenele pe la ea și avea ocupație. După câțiva ani, vin odată acasă și în loc să-mi găsesc nevasta cum o găseam de obicei, adică veselă, iubitoare, plină
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care nu se mai înțelegea după ’90 și o plimbă pe maică-sa peste tot prin țară și străinătate pe unde are de mers,probabil vrea să o inițieze și pe dânsa în politica aceasta de afaceri, să nu se plictisească stând acasă, fără ocupație. Capitolul XI Realități din viață L-am cunoscut pe Paul Dicu cu peste 30 de ani în urmă, jucând table, șah, când eram de serviciu și am devenit prieteni buni, probabil ne potriveam la multe din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
poarta raiului, unde-și vor continua călătoria mai departe pe cărările edenului! Epilog Scrisul a început să devină o pasiune pentru mine, chiar dacă nu-mi vine în minte vreun subiect anume, dar când nu-mi dă stăpâna treabă și mă plictisesc, vin în bucătărie, mă așez la masă și încep sămi adun gândurile, să fac apel la cutiuța cu amintiri și fie că-mi amintesc de faptele și poznele mele, fie de povestirile altora, încep să le scriu pe hârtie. spuneam
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
făcând „lucruri mari“. și l petrecea „făcând lucruri mici“, iar apoi, când venea timpul, le aduna la un loc - ceea ce constituie, în principiu, sistemul după care e construit Facebook: diverse funcționalități puse laolaltă. „Sunt ca un copil“, spunea el. „Mă plictisesc repede, iar computerele mă incită. Aceștia sunt cei doi factori care pun lucrurile în mișcare aici.“ Creativitatea sa dăduse deja naștere la două programe care avuseseră succes instantaneu în campus, ambele cu o componentă socială: Facemash, care le permitea studenților
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
încât să răspundă acestei nevoi. Organul vital al gândirii alocă resurse impresionante unor operațiuni vitale pentru supraviețuire: înțelegerea și identificarea emoțiilor, precum și adaptarea la acțiunile semenilor. Prin social media, oamenii comunică adesea emoții și stări (sunt fericit, sunt trist, sunt plictisit) sau lucruri menite să trans mită ori să creeze emoții (fotografii cu copii, poze de la nuntă, din vacanțe, anunțuri privind diverse evenimente din viața perso nală sau profesională etc.). Chiar și butonul like, prin care ne exprimăm admirația sau aprobarea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
învățare, fără să garanteze că potențialii beneficiari vor fi dispuși să o adopte. Pe de altă parte, întrebarea care îi preocupă pe mulți este: dacă Facebook e doar o modă? Dacă nu va rezista în timp, pentru că oamenii se vor plictisi să folosească serviciul sau pentru că acesta se va schimba în așa fel încât își va pierde atractivitatea? Dacă următoarea mare invenție îl va pune definitiv în umbră întrun timp foarte scurt, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori cu produse
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cooptat un prieten. Povestește Cristina: „eu vorbeam cu ea de pe ID-ul de băiat și un prieten vorbea cu el de pe ID-ul de fată, în același timp“. Au menținut legătura aceasta dublă vreo lună și ceva, până când s-au plictisit. A pus la cale o operațiune asemănătoare ca să afle dacă prietenul unei prietene îi era credincios. Îi era. „Când vine vorba de Internet și identitate online, lumea este foarte credulă“, spune Cristina. „Practic, dacă spui că ești mai știu eu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
înțeleagă mai bine materia și să se simtă mai apropiați de ea. Pe vremea în care eram student la jurnalism, unde majoritatea cursurilor erau, prin natura lor, interactive și angajante, mă îngrozeau poveștile colegilor de la alte facultăți, nevoiți să asiste plictisiți la prelegerile unor profesori care își citeau cursul din manual, fără să permită vreo întrebare din partea clasei. Astfel Cartea fețelor 212 de dascăli vorbesc, cum s-ar spune, ca la televizor, și adesea nici nu-i interesează dacă studenții sunt
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
tăblița, cu semnele mele încă pe ea, și abecedarul. Mă enerva, în cuprinsul abecedarului, figura băiatului vrednic, săritor să-și ajute mama la treburile gospodăriei, căci pe mine mă țineau părinții de leneș: într-adevăr, nimic nu mă deranja și plictisea mai mult decât să fiu solicitat domestic. Chipul băiatului-model, care mă înfrunta ca un reproș, era însă fizic atrăgător, așa că îmi inspira oarecare dorință să-l întâlnesc în carne și oase. Una dintre figurile reale de atunci pe care mi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fostului nostru învățător mi s-a părut strivitoare. Dar poate nu această jignire indirectă și involuntară a făcut ca apoi, când ne am reîntâlnit uneori la Casa Scriitorilor, cu paharul de vin în față, Petre Țuțea să mă enerveze și plictisească cu vorbăria lui fără spor, cu ideile lui monomane, răsuflate și lipsite de duh. Ceea ce s-a publicat din el după moarte mi s-a părut inacceptabil, confuz, iresponsabil, fără prezent și viitor, și nu-i pot înțelege pe cei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vioară (i-a mai adăugat apoi alta), a angajat drept profesor pe un membru al orchestrei Operei, Șerban, la care trebuia să mă înfățișez de două ori pe săptămână, târând tocul de vioară până ceva mai sus, pe Calea Feleacului, plictisit și din capul locului recalcitrant. Mai groaznică era însă obligația de a exersa câte o oră în fiecare zi. Lângă fereastra ce da spre curte, cu portativul înaintea nasului, cu ceasul deșteptător uriaș pe pervazul ferestrei, ca să-l am în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fost Sur Catherine de Médicis și Les Employés de Balzac (ediție modestă, cu coperțile spălăcit albastre, dintr-o serie ce cuprindea și alte opere ale marelui scriitor - de ce le-am preferat pe astea nu-mi dau seama), dar m-am plictisit, așa că n-am reușit să le duc la capăt, întâia dintre ele niciodată, a doua abia mult mai târziu, când aveam să străbat cu răbdare și extraordinar interes întreaga Comedie umană. Tata se abonase atunci și la ziarul Le Temps
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]