5,260 matches
-
fecerit), ca, în informația ajunsă în Polonia, să se arate că pacea cu tătarul s-a făcut la porunca lui Selim („Valachus literis suis profitetur cum imperatore Precopensi, jubente Selimbego, pacem fecisse”). Selim nu putea să-i ceară (să-i poruncească) lui Bogdan să încheie pace cu hanul tătar, decât numai în cazul în care se încheiase un tratat între el și domnul Moldovei. În urma tratatului încheiat în 1512, se schimbă raporturile dintre Moldova și turci. În raportul bailului venețian la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca să recucerească cetățile pierdute, două feude în Transilvania, unde s-ar fi putut refugia, în împrejurări vitrege. În același an, 1489, Alexandru, fiul lui Ștefan se căsătorește. Un act de familie, dar cu rezonanță internațională. La 29 iunie, 1489, Matei poruncea să i se dea 500 de galbeni nobilului Paul Bekeny, care urma să-l reprezinte la nunta feciorului lui Ștefan. Ivan al III-lea a dorit să-și trimită și el solul la nunta cuscrului său și i s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Tiffen, maestrul suprem al armatei Mariane (Sfintei Maria) să-l îndemne pe acesta” să se pregătească de război. Marele maestru a promis că se va prezenta personal în fața regelui. Avea să moară pe drum. „Nobililor, continuă relatarea lui Wapowski, le porunci, sub amenințarea de a-și pierde toate bunurile ce le au în regat, să se adune cu toții în luna mai, bine prevăzuți cu arme și cu cai buni, în Leopole, capitala Rusiei”. Regele se bizuia și pe ajutorul fratelui său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
picior. Există un singur izvor, Cronica Byhovec, în care se afirmă că „Iar în acea vreme Ștefan, voievodul Moldovei, era foarte neputincios de picioare și, vrând să-și satisfacă voia sa, a uitat de neputința și boala sa [și] a poruncit să fie dus în sanie și a venit cu toți ostașii, și cu turcii, și cu ungurii, și cu muntenii și a lovit în acele păduri și în codrii de fag pe craiul Albert și oastea lui”. Bătrânețea și boala
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
treceau prin pădure, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași gata de atac”. El dă ordinele după care se conduc oștenii săi. În Cronica de la mănăstirea Hustânskaia se menționează că Ștefan i-a ajuns din urmă pe poloni, a poruncit să se seciuiască pădurea și să fie răsturnați copacii peste poloni, moment în care „dintr-o parte el singur i-a lovit”. În Cronica lituaniană, se arată că, atunci când polonii au ajuns în pădure, „însuși Ștefan, voievodul Moldovei, a sosit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
coordonat toate acțiunile moldovenilor în campania din 1497 și că, personal, a fost prezent în locul în care s-a dat lupta. După încheierea campaniei, „Ștefan voievod însuși a trimis toată oastea sa, pe fiecare la ale sale, și astfel a poruncit tuturor vitejilor și boierilor săi să se adune, în ziua Sfântului Nicolae, în orașul Hârlău. Și astfel s-au adunat toți în acea zi, și acolo a făcut atunci domnul Ștefan voievod mare ospăț tuturor boierilor săi, de la mare până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la hotarul cu Imperiul Otoman, Ștefan cel Mare își strânsese oastea în tabără, după cum aflaseră venețienii. La 29 iunie 1500, un florentin scria din Veneția, că Ștefan „nu doarme, stă la hotar cu toată puterea sa”. În aceste împrejurări, Ștefan poruncește să se brodeze noul steag al țării, pe care era înfățișat Sfântul Gheorghe, luptătorul pentru credință. Pe steag era brodată și inscripția: „O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare [Mucenic] Gheorghe, care în nevoi și în nenorociri [ești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al III-lea nu numai că nu vrea să se împace cu marele duce Alexandru, ci, dimpotrivă, îl îndeamnă pe Ștefan să-i atace și el pe lituanieni. Solul lui Ștefan îi arată lui Ivan că „Ioan Ștefan voievod a poruncit să-ți vorbim. Toți regii și toți domnii creștini, câți sunt, și toate părțile Apusului, și țările italiene, se unesc și se pregătesc și ar vrea [să meargă] împotriva păgânilor. Și bine ar fi ca și tu cu creștinii să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sigur. În cele din urmă, pentru că fugarul era cerut sub amenințarea cu război și pentru că polonii pregăteau o expediție împotriva lui Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru al Ordinului prusian, regele Albert, ca să lase toate sigure în urmă-i, porunci să fie tăiat Ilie în Cichov (Czachow), în fața oamenilor palatinului Ștefan, invocând ca motiv falsificarea de către acela a unor scrisori regești. Astfel de sfârșit avu, pentru binele păcii, bărbatul de neam așa de nobil.” Regele a trimis la Suceava pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
amâne discuțiile până la 10 noiembrie, când Firley putea veni cu un răspuns și de la colegii săi, domnul a fost categoric: dacă se respectă cele discutate cu Horvath, atunci solul poate să plece, deoarece știa care este răspunsul său. Ștefan a poruncit boierilor săi să reocupe Pocuția și l-a trimis pe Lucaci în solie la regele Alexandru. Mesajul domnului adresat regelui era simplu: „E vremea să se pună capăt acestei trebi !”. Să-i fie lăsată acea bucată de pământ, „pentru că ea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cei 60.000 de turci, care-l însoțeau, și-au așezat tabăra pe malul Dunării. Aflând Ștefan cel Mare de discordia iscată între boierii săi, a mers la locul în care aveau discuțiile și, ca să liniștească pe deplin spiritele, a poruncit să fie decapitați fruntașii ambelor tabere. „Cum s-a purtat cât a fost în viață și pe deplin sănătos, tot astfel a dovedit că este teribil și prudent”, scrie Massari. După care faptă, i-a întrebat pe boierii rămași, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al bisericii de la Pătrăuți. După zidirea bisericilor de la Pătrăuți și de la Milișăuți, în 1487, al căror hram ne arată legătura dintre lupta dusă de Ștefan cel Mare pentru apărarea Crucii, sub semnul crucii, sau sub protecția Marelul Mucenic Procopie, domnul poruncește ridicarea bisericii de la Voroneț, pe care o închină Sfântului Gheorghe, patronul și protectorul oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau bisericile unor mânăstiri. De aceea “Pictura exterioară a bisericilor moldovenești nu poate fi decât o operă de inspirație exclusiv aulică destinată să exprime, pentru văzul și înțelegerea tuturor măreția și splendoarea puterii monarhice”. Se poate ca Ștefan însuși să poruncească zugrăvirea fațadei vestice a bisericii de la , unde era înfățișată Judecata de apoi. Alte biserici cu pictură exterioară sau numai pregătite pentru a primi o asemenea podoabă sunt biserici de sat: Volovăț, Dobrovăț și Reuseni. P. S. Năsturel atrăgea atenția că pictura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mirii pentru etapa următoare: „La noi este obiceiul, adăogă zâna, ca înainte de a merge la cununie, să ne îmbăiem”. Baia în laptele iepelor năzdră¬vane nu poate fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare, iar cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Baia în laptele iepelor năzdră¬vane nu poate fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare, iar cu altă nară înspre împăratul aer înfocat, încât fierse și mațele dintr-însul, și rămase mort pe loc”, „Așa că iel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul cu biciu. Și atunci Alexandra Loluță, țigan și vătăjel 15 zice: "Stați oameni buni, nu bateți femeia degeaba, asta-i fată de gospodar, n-a furat ea perna". Și întreabă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care era cu noi dacă e păcat să luăm sare. A zis că nu e păcat. Dar cugetul meu mereu parcă mă mustră de ce-am luat. Acolo a fost cândva Sodoma și Gomora și din cauza destrăbălării oamenilor Dumnezeu a poruncit pământului săi Înghită. Cu totul s-au dus În adâncul pământului. Și așa s-a format Marea Moartă. Mie Îmi vine În minte mereu: n-avem noi păcatele noastre destule, trebuia să mai aduc rămășiță de Sodoma și Gomora? Îmi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
va fi numit ulterior Cerdacul lui Ștefan-Vodă. După ce domnitorul i-a învins pe turci și pe tătari (probabil între anii 1490-1495), legenda spune că a tras cu arcul din vârful dealului Coțoi, în direcția nord, și unde se opri săgeata, porunci să se ridice o biserică. Legenda se regăsește în zona Putna (Suceava). Dobrina. Denumirea acestui deal poate proveni de la rus. dobre (bun), dar și de la antroponimul Dobre, aici în forma feminină; zonă de pădure în marginea orașului, la distanță de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu mai puțin frumoasă: movila este "un mormânt vechi al unui principe al Moldovei, în formă de piramidă pătrată, mult mai lat la bază decât înalt." În urma unei bătălii, principele Moldovei a căzut pe câmpul de bătălie. Noul principe a poruncit soldaților și tuturor locuitorilor Moldovei să aducă fiecare în acel loc câte un coș de pământ. Din acel pământ a fost ridicată o piramidă, în mijlocul căreia, într-o încăpere boltită, au fost depuse trupul predecesorului și prăzile luate de la dușmanii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ridică în sus în formă de culă, se poate deci aprecia înălțimea ei. La mijloc e săpată și are găuri adânci." Conform tradiției, "un anume vizir a stat acolo cu o oaste mare și ca amintire a trufiei lui a poruncit să o ridice, ca fiecare să poată vedea din acea muncă ce mulți oameni au fost acolo. Alții spun că în acel loc a fost o bătălie cu mari pierderi de amândouă părțile și că au fost îngropate aici trupurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Gârla Stâlpului și Lungul. Voievodul a confirmat celor doi dregători (Ionașco Cehan și Duca) „a lor direaptă ocină și daanie și cumpărătură din ispisoc” satul Novaci, care „a fost drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Hușilor”. Același domn, în 1638, poruncea târgoveților din Huși să nu încalce hotarul satului Novaci, deoarece beneficiarii daniei au dat niște bani „în treaba țării lui Ștefan Tomșa Voevod”. (Satul Voloseni pare să fi fost o proprietate mai veche a lui Ionașco Cehan, pe care domnitorul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dau suficiente locuri de hrană. Prima așezare rurală de pe Drăslăvăț s-a numit Huși sau poate Broșteni, situată în partea de sud-vest a târgului. Într-un hrisov din 22 noiembrie 1629, emis în cancelaria domnească de la Iași, Alexandru Coconul (1629-1630) poruncea lui Ionașcu Cehan, mare pitar, să „hotărnicească” dinspre târgul Huși moșia Broșteni, dăruită Episcopiei Huși de domnii dinainte și de Radu voievod (Radu Mihnea, 1616-1619, 1623-1626), ale cărui hotare, cu vii, mori și grădini au fost împresurate de târgoveți, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-lea pe vremea venirei Husiților, nu vom putea spune”. Prima atestare documentară a satului Plopeni datează din <1602-1604>, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Pe lângă unele sate domnești, domnul dăruia Episcopiei Hușilor și satul Plopeni. La 1 noiembrie 1620, Alexandru Iliaș poruncea șoltuzului, pârgarilor și tuturor podvodarilor și dăbilarilor din târgul Huși să scutească de jold, cai de olac și alte angherii pe locuitorii satelor Plopeni, Hrubeni, Cârligați, Crețăști, Rășăști, Coziiaci și Podeni, care aparțineau Episcopiei Hușilor. Se confirma, astfel, faptul că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bulgari în zona noastră. Se poate presupune că primii „grădinari”, „coloniști străini”, „oameni străini”, menționați în documentele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pot fi bulgari. De pildă, într-un hrisov din 20 iunie 1667, Alexandru Iliaș poruncea scutirea de biruri (de dajdie) pentru doi grădinari, Gheorghe și Dima, din ținutul Fălciu, „care vor sta la grădinile din hotarul Episcopiei de la Cârligați” . Doi ani mai târziu, Gheorghe Duca împuternicea pe Ioan, episcop de Huși, printr-o carte domnească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
inclusiv pentru a evita fuga de pe moșie, dar nu individul era adevăratul beneficiar al protecției domnești, ci instituția Bisericii și averea ei. Cea mai veche mențiune documentară privitoare la țiganii din Huși datează din 7 mai 1627, când Miron Barnovschi poruncea „ca de acum înainte să n-aibă nici o treabă slugele hătmănești nici juzii domnești să nu iea nici gloabe nici ciobote nici alte venituri hătmănești, ci să aibă călugării a lucra cu ai săi țigani și numai ei să-i
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]