5,068 matches
-
putere din societatea antică. Mai mult, nu indivizii contează pentru filosofia practică a lui Aristotel, ci tipurile sociale și morale și taxonomia lor, "un complex de relații între subiecți reprezentativi" (Zanetti 39). Înțelegerea formării pólis-ului este mult mai pragmatică decât la Platon, pentru că Stagiritul nu caută formula unui model către care realitatea ar putea privi, fie doar ca să învețe, ci identifică două etape naturale în constituirea politică a cetății: mai întâi, existența unei rețele socio-economice, iar apoi, definitivarea, ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin afirmarea puterii provinciilor orientale, creștinate neoficial, și dorința reală a instituției imperiale de a se restructura, dar fără dislocări și impact armat. Or, crearea "celei de a doua Rome" s-a dovedit a fi fost făcută după un plan pragmatic al împăratului și, în scurt timp, al senatului său constantinopolitan (care a căpătat conștiință de sine prin asumarea responsabilităților, dar și prin beneficiile create): acela de a contracara dorința de (relativă) autonomie a diocezelor din estul imperiului, în special a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fondează simbolic și practic autoritatea. E adevărat că polemica dintre iconoclaști și iconoduli s-a purtat în jurul unor noțiuni fundamentale pentru tradiția ortodoxă, transferate apoi către lumea post-bizantină, dar unele dintre ele aveau și o foarte mare relevanță politică și pragmatică. Dezbaterile au vizat deopotrivă: pe versantul teologic, relația divin-icoană, asemănarea, trăsăturile chipului și ale vocii divine, transfigurarea formei; pe versantul politic, pedagogia, strategia de apropriere și de guvernare a unui teritoriu locuit de creștini respectuoși față de icoana divinului. Acești versanți
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cine s-a adresat. Aflat doar parțial sub influența "himerei basileice", planul de formare a unităților statale românești a urmat o linie de compromis, situată între reperul major de civilizație, Constantinopolul, imposibil de preluat ca atare, și aspectele de ordin pragmatic, impuse de realitatea politică a timpului. În consecință, și imaginarul medieval, care a memorat organizarea socială și structurile de putere proiectate pe schema relației dintre sacru și profan (și dintre religios și laic), a absorbit simbolurile modelului bizantin doar în măsura în care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o scădere în intensitate a unor astfel de componente ale trăirii sufletești până la un prag critic, la un moment de criză în care poate surveni sincopa întreruperii relației afective cu cei dragi, stingerea răbdării, a curajului ferm și a gândului pragmatic. Aceste retrageri radicale lasă o zonă vidă în locul lor, un perimetru determinat gol în sufletul celui captiv labirintului, un vacuum-insulă ce este imediat inundat de turbulențele sentimentului revoltei radicale împotriva sorții și a divinei autorități care o decide. Inserția unui
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de lipsa acesteia, este pătruns nu de înțelegerea importanței vieții și a prezenței sale individuale, ci de respingerea ce desconsideră ființarea în manifestările ei particulare sau universale. Sinucigașul, marcat de staționarea în revoltă urmată de angoasarea împrejmuitor-acaparantă, este cel mai pragmatic nihilist. Auto-suprimarea nu implică surparea pământului existențial ultim ce încă îți găzduia apăsarea corporalității schimonosite de un psihic prăbușit din echilibrul sinelui, ci pasul lângă acest pământ, pasul în prăpastia neantizatoare. Un astfel de gest somatic, ce cuprinde decizia distructivă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
exuberantă, contribuind la prăbușirea mea dezorientată și angoasantă în demență sau suicid. Dacă optez să resping staționarea în resurecție, atunci nu voi ceda acestei greutăți spirituale, ea diminuându-se în paralel cu reluarea conexiunii cu cei dragi, a funcționalității inteligenței pragmatice, a curajului și răbdării. Voi fi eliberat total de sub incidența acestei presiuni negative situaționale specifice labirintului existențial, atunci când am ieșit din ghemul structurilor sale. Practic, părăsind labirintul, am lăsat de pe umerii mei și povara lui. Formularea a trece prin greutăți
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
formă, număr, gen, caz, timp, mod, etc.; c) tulburări sintactice - încălcări ale regulilor de codificare a mesajelor, a ordinii cuvintelor în propoziții sau fraze; d) tulburări semantice - privesc simbolistica, acordarea de semnificații, codificarea și decodificarea cuvintelor și frazelor; e) tulburările pragmatice - combinări discordante ale limbajului verbal cu cel non verbal. Copiii/elevii cu dificultăți de învățare (learningdizabilities) Conform definiției Comitetului Național Unit pentru Dificultăți de învățare (NYCLD) din S.U.A., definiție propusă în 1987, dificultățile de învățare (apud 1, p. 188). O
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță a livrescului iată), încercând să stabilim o legătură între extinderea sferei de utilizare și evoluția proprietăților enunțiative ale formei prezentative; − vom încerca să prezentăm funcțiile comunicative (valorile pragmatice) ale unor alocutive hortative, numite de noi de mobilizare (care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni − prin varianta tipică hai) și demobilizare verbală (care au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a alocutorului − printr-una dintre variantele
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
și convergență în uz) la complementaritate socioculturală (utilizate în contexte asemănătoare, cu grade diferite de formalitate). Formele în discuție au o etimologie clară, care se impune să fie luată în seamă pentru a explica procesul tendinței spre modificare a valorilor pragmatice sub influența uzului. 3.1.2.1.Interjecția iată a pătruns în română din bulgară (< eto, ete etc.), cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
orală, "face to face", în special în legătură cu referințe concrete din contextul situațional. Frecvența foarte mare în uz a condus, în anumite condiții, la pragmatizarea 21 termenului (utilizarea lui cu funcție discursivă, prin dezvoltarea, în timp, a unor valori secundare, relevante pragmatic). Spre deosebire de iată (în varianta regională), uite este utilizat în comunicarea orală în toate regiunile românești și în toate registrele limbii vorbite. Utilitatea lui practică, imediată, îi conferă neutralitate sub aspect sociocultural 22. Totuși, pentru varianta "politicoasă", prezentativul conversațional a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de natura semnificației" ca interjecție propriu-zisă, alcătuită dintr-o singură componentă (simplă), iar din perspectiva funcțiilor comunicative îndeplinite, ca interjacție alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Baza de definiție utilizată este esențialmente pragmatică. Interjecția hai(de) poate constitui singură enunțuri exclamative (nestructurate)28 și nu constituie niciodată enunțuri interogative 29: Hai! Hai! Repede! Hai, hai! Nu te mai codi atîta! (C. Chiriță, Ciresarii) Contextual, interjecția hai(de) poate fi asociată sau (din ce
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. În comunicare, interjecția hortativă hai(de) are un caracter polifuncțional, îndeplinind, frecvent, în mod simultan, mai multe funcții (derivate din funcția prototipică)42; în acest sens, hai(de) poate funcționa ca operator pragmatic, marcator discursiv (particulă)43, conector pragmatic.44 A. Hai(de) - operator pragmatic În raport cu tipul de elemente lingvistice (imperativ vs conjunctiv) asociate, hai(de) este purtătoare a două funcții distincte: (a) funcția de intensificare (operator de intensificare); (b) funcția de asociere
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prezența alocutorului. În comunicare, interjecția hortativă hai(de) are un caracter polifuncțional, îndeplinind, frecvent, în mod simultan, mai multe funcții (derivate din funcția prototipică)42; în acest sens, hai(de) poate funcționa ca operator pragmatic, marcator discursiv (particulă)43, conector pragmatic.44 A. Hai(de) - operator pragmatic În raport cu tipul de elemente lingvistice (imperativ vs conjunctiv) asociate, hai(de) este purtătoare a două funcții distincte: (a) funcția de intensificare (operator de intensificare); (b) funcția de asociere (operator de asociere). (a) Funcția de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
hai(de) are un caracter polifuncțional, îndeplinind, frecvent, în mod simultan, mai multe funcții (derivate din funcția prototipică)42; în acest sens, hai(de) poate funcționa ca operator pragmatic, marcator discursiv (particulă)43, conector pragmatic.44 A. Hai(de) - operator pragmatic În raport cu tipul de elemente lingvistice (imperativ vs conjunctiv) asociate, hai(de) este purtătoare a două funcții distincte: (a) funcția de intensificare (operator de intensificare); (b) funcția de asociere (operator de asociere). (a) Funcția de intensificare a interjecției hai(de) este
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
enunțurile cu hai(de) dobândesc diferite nuanțe (care vin din partea vecinătăților lingvistice), fapt care explică frecvența acestora și prezența lor în contexte dintre cele mai variate, îndeplinind funcții dintre cele mai diverse. Cu toate acestea, se pot identifica câteva valori pragmatice mai frecvente ale lui hai(de) în româna actuală. Interjecția hai(de) intră în componeța unor enunțuri ce îndeplinesc, contextual, diverse acte lingvistice din categoria actelor alocutive (cu grade diferite de intensitate directivă)54. Expresii ale ordinului (injonctive) − ordin: Hai
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
și hai(de), stai este utilizat prototipic în conversația spontană, preponderent în registrul exprimării colocvial-familiare (apare în comunicarea scrisă monologată exclusiv în formule clișeizate). 3.2.2.1. Funcțiile îndeplinite în comunicare În comunicare formațiunea stai poate avea diferite valori pragmatice, îndeplinind funcția de: − operator de restructurare a ordinii la cuvânt; − marcator discursiv; − conector argumentativ. A. În calitate de operator de restructurare a ordinii la cuvânt, stai este indicele lingvistic prototipic utilizat de româna actuală vorbită în materie de strategie de preluare a
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
loc important între elementele care au funcția de mobilizare și demobilizare verbală: hai(de) este interjecția prototipică a acțiunii lingvistice, stai tinde să devină interjecția prototipică a reacției în româna actuală. Pendularea hai-stai, cu funcție de "solidarizare/disociere", ocupă o poziție pragmatică importantă în exprimarea sintagmei interacționale minimale acțiune/reacție în limba română actuală. 62 1 În cercetarea de față a fost utilizat materialul inclus în CLRA, precum și corpusul personal alcătuit de autoare. Au fost preferate, în analiză, texte conținând structuri dialogate
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
utilizate pentru stabilirea și menținerea contactului comunicativ; cf. între altele, Thun (1989) și Wierjbicka (1992). 6 Cf. GALR I: 665. 7 S-a arătat că interjecția constituie un suport verbal în general preferat de româna vorbită pentru exprimarea anumitor sensuri pragmatice (mai ales în unele variante regionale și socio-culturale); cf. Manu Magda (2003a). 8 Pentru o încercare de tipologizare a mobilizării și demobilizării verbale cf. Manu Magda (2003). 9 Categoria alocutivelor de adresare a fost tratată pe larg în bibliografia de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
vocativ sau un imperativ." (GALR II: 895). 41 Formularea aparține lui Zafiu (2005). 42 În operația de stabilire a corespondenței între mijloacele de expresie și intenția de comunicare, s-a demonstrat că aceeași marcă gramaticală poate aparține la diferite categorii pragmatice. 43 În unele lucrări consacrate studiului particulelor lingvistice (cf. Thun 1989 − Partikelforschung), hai(de) a fost clasată ca particulă apelativă − care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni alături de particulele care au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
sau particule), termeni generici pentru desemnarea unor unități simple sau chiar complexe care au în comun funcția de a se referi la componentele actului comunicativ. Aceștia nu sunt încadrabili într-o clasă gramaticală omogenă, criteriul lor de reunire fiind cel pragmatic. Fără a încerca să dăm o definiție riguroasă acestor termeni, menționăm faptul că, în general, operatorul este un concept care se referă la modificările de stare pe care le produce, în vreme ce marcatorul (indicele) evocă doar semnificația pragmatică a unui enunț
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
reunire fiind cel pragmatic. Fără a încerca să dăm o definiție riguroasă acestor termeni, menționăm faptul că, în general, operatorul este un concept care se referă la modificările de stare pe care le produce, în vreme ce marcatorul (indicele) evocă doar semnificația pragmatică a unui enunț; referitor la conector, acesta intră în alt sistem conceptual, având un grad de gramaticalizare mai avansat (vezi cap. din GALR I: Conectori frastici și transfrastici: 767-778 ). 45 DA s.v. consemnează următoarele în acest sens: "Când după hai
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
astfel, funcția de intensificator pe care o îndeplinește formațiunea în discuție în contextele menționate. 46 Folosirea imperativului permite stabilirea unui raport imediat între polii comunicării și realizează − în planul discursului − o economie semnificativă de mijloace retorice. Din punct de vedere pragmatic, forma imperativului este lipsită (în sine) de orice putere executorie dar, în același timp, acționează în sensul suprimării libertății de inițiativă a destinatarului. S-a arătat că, în limbajul publicitar, de exemplu, "intenția de manipulare publicitară prin discursuri centrate pe
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
internet: te sun eu în 10 minute și-ți spun timpii de la boxe... hai pa...; mai vorbim noi. Hai pa. De cele mai multe ori, salutul apare singur, la încheierea mesajului, fără mărci particulare". 48 Vezi și Zafiu (2003 și 2005a): "Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizându-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)". (Zafiu 2005a). 49
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizându-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)". (Zafiu 2005a). 49 "Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizându-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)" (Zafiu 2005) 50
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]