5,048 matches
-
pregătindu-mă să descopăr că misoginismul e cea mai rea soluție pe care o poate găsi un bărbat. E adevărat că femeile oferă, uneori, bărbaților mai mult decât pot ei să primească. Bărbatul nu e în stare, se pare, să prețuiască așa cum se cuvine norocul de a primi în dar, e mândru numai de victoriile sale. În subconștientul său, dragostea e o luptă. O luptă în care, se înțelege, există un învingător și un învins (cînd nu se distrug amîndoi). Întrebarea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu știm nimic despre nenorocirea lui și că nici măcar nu-i observam răspunsurile anevoioase. Eram prea grăbiți, prea dornici de plimbare ca să-l așteptăm să plece, și domnul Cornea sta cu răbdare, mânca încet, ca un om care nu mai prețuia timpul. Eram prea bine dispuși ca să fim triști și să-i spunem cuvinte de consolare. Am fi fost comici, hipocriți, și - cine știe? - ne-ar fi cuprins un râs nervos și ridicol în momentul acela. Am iesit și am vorbit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mică răutate și să-i facă un mare necaz. Reprezenta și un adevăr: plictiseala pe care o simțeam, cunoscînd-o prea bine. Dar, de fapt, la o judecată dreaptă, versurile erau o laudă pentru ea, însemnau că cel puțin o dată am prețuit viața noastră. Ceea ce nu e adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest, dar mă lăsa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vrea să înceapă o viață nouă. Scuza ei față de alții și față de ea, ca să primească pretențiile noului-venit. Noaptea am căutat o femeie străină, am întunecat odaia și mi-am ațintit gândul la Irina, ca să-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o prețuiam așa de puțin odinioară! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picătură de apă care curge din susul capului înăuntru, mereu, monoton, cu același debit și zgomot. Dragoste sau orgoliu? Ce-mi pasă?! Mă doare... Orice reflecție asupra vreunei persoane
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca diversiune, i l-am prezentat, căci era inteligent, putea să o învețe o mulțime de lucruri și să aibă o înrîurire asupra ei, punând puțină ordine într-o minte așa de chinuită. L-a prețuit imediat și mi-a vorbit cu admirație de el. Îi dasem preocupări noi, dar dragostea subzista întreagă. Îmi amintesc odată când a venit Ioana să mă ia de la gară, cum făcea săptămânal. Era noapte frumoasă, și am pornit spre Șoseaua
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
refacere? Și din pricina aceasta, Ioana e neîncrezătoare la jurămintele mele? Întotdeauna, toți cei ce m-au cunoscut mai de aproape mi-au spus: ești un exagerat. Cuvântul este exact, dar trebuie aplicat numai la necazuri. Bucuriile nu știu să le prețuiesc și nici să le întrețiu. De altfel, nu sunt niciodată pure. Odată cu ele, păstrez și conștiința neîn-semnătății lor sau le alterez cu bănuieli că poate mă înșel. E greu să crezi într-un noroc special pentru un om. Dar nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o dată, pentru că ea pusese toata viața în ele. Se mai adăugau și alte motive. Înțele-gînd-o cât mai bine, era și mijlocul cel mai sigur să mă insinuez din nou, s-o fac să se apropie iarăși de mine, să mă prețuiască dintr-o dată, găsindu-mă de aceeași părere, pentru chestiuni care, credea ea, îmi erau complect străine. Mai târziu, după acest ocol, aveam să-i transmit credințele mele, s-o recâștig în întregime. Și un al treilea motiv: trăisem tot timpul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numai uneori intensă, dar pentru scurt timp. Nu suporta pe oamenii proști și-i pedepsea cu cine știe ce ironie atâta timp cât era obligată să-i suporte. Această viață închisă și-a trăit-o cu deplină sinceritate, fără nici o poză, fără să-și prețuiască cumva propriul ei temperament. Atunci când m-a găsit pe mine, transformarea nu i-a fost prea mare, n-a făcut decât să-și examineze mai clar caracterul și să extragă, sub influența mea, orgoliu. Firea ei mereu neliniștită nu o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să supere pe cineva, dar n-avem nici o legătură amândouă. Să mai insist asupra deosebirilor noastre ar însemna să crezi că iarăși sunt orgolioasă, nu pentru că ocupațiile mele sunt de mai bună calitate ca ale ei, dar pentru că tu nu prețuiești decât ceea ce îmi e și mie familiar: gust pentru viața artificială, închisă în bibliotecă, sau pentru turburările interioare. Și dacă ar trăi Viky și dacă ar muri, față de dânsa aș rămâne la aceeași depărtare. Cu ce accent a pronunțat Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
asista la eforturile prietenului său, uita de propriile lui suferințe și-și aborda, cu și mai multă îndârjire, propria sarcină asiduă. Hideyoshi avea un stat major ciudat, într-adevăr. Nici unul dintre cei doi generali principali ai săi, pe care-i prețuia ca pe o pereche de nestemate strălucitoare, nu stătea bine cu sănătatea. Unul era bolnav cronic; celălalt trebuia să dirijeze luptele din lectică. Dar ajutorul considerabil pe care acei doi oameni i-l dădeau lui Hideyoshi le depășea posibilitățile. Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neplăceri. Nobunaga ieși din clasă și fu condus de preoți într-o încăpere bine mobilată. Acolo, Nobunaga se odihni pe un scaun colorat, scânteietor, rezervat musafirilor de rang. Apoi, preoții aduseră ceai și tutun din țara lor, pe care le prețuiau nespus, și i le oferiră oaspetelui, dar Nobunaga nu se atinse de nimic. — Fiul lui Ito Yoshimasu tocmai mi-a spus că Valignani urma să plece din Japonia, luna asta. A și plecat? întrebă el. Unul dintre preoți răspunse: — Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scrisoare de la Hideyoshi, Kanbei vorbi, în continuare: — N-am să vă vorbesc despre avantaje sau dezavantaje. În schimb, aș dori să vă arăt un lucru care demonstrează atât intențiile Seniorului Hideyoshi, cât și pe cele ale Seniorului Nobunaga. Amândoi îi prețuiesc pe războinicii valoroși. Prin urmare, avem aici o declarație semnată, care vă făgăduiește provinciile Bitchu și Bingo. Muneharu se aplecă respectuos spre document, dar nu-l ridică. Îi răspunse lui Kanbei: Acestea sunt cuvinte cu adevărat exagerate, iar documentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este cruțată, va însemna că nu au reușit să urmeze Calea Samuraiului. — Totuși, după ultima noastră întâlnire, nu i-ați întrebat ce intenții au? — N-a fost nevoie. Clanul Mori nu va fi niciodată de acord cu moartea lui Muneharu. Prețuiesc loialitatea mai presus de orice altceva și nimeni, de la Seniorul Terumoto până la cel mai de jos vasal al său, nu s-ar supăra pentru acest sacrificiu, chiar dacă înseamnă pierderea tuturor provinciilor de la apus. Cerul începea să pălească; în depărtare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor de praf stârnit de inamic. Dar un grup de soldați călări din diferite unități, purtând lănci, puști și săbii lungi, îl văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și despre care era sigură că spiritul său cavaleresc avea să-l împiedice să fugă; faptul că el nu avea intenția să fugă nu-i trezea nicio bănuială, în timp ce pășea spre el, cum că altul era făptașul; și în loc să-i prețuiască onestitatea și bărbăția, îl umilea. Se apropia de el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina zăpezii din jur nu mai ajungeau la el decât într-o măsură infimă. De fapt, se întuneca totul în jur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dumnezeu crud, răzbunător, neiertător, neînduplecat. El ne iubește. Mult. Tocmai de aceea acestea sunt de fapt niște semnale de alarmă că am greșit, că ceva nu este în regulă. Ca să nu persistăm în greșeală și în păcat. Cei mai mulți oameni nu prețuiesc viața așa cum trebuie. Viața ar trebui să-i servească, să le permită să-și realizeze capriciile, dorințele. Care, de cele mai multe ori, sunt îndreptate către planul material, cel grosier. Ei, nerealizând că au suflet și un Spirit Divin și nemuritor uită
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
acesta a scăpat atât spada cât și frâul calului. Rogero, nevoind să se folosească de ceastă dezarmare a potrivnicului său, s-a oprit locului în vreme ce calul lui Rodomont își purta stăpânul năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul său. În vreme ce spunea acestea, Rodomont, revenindu-și din buimăceală
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o asemenea înrâurire asupra frumoasei prințese încât, deznădăjduită și cu glas tremurător, l-a conjurat pe Sacripant să nu aștepte apropierea lui Rinaldo, ci să fugă cu ea. -Atât de puțin prețuiesc eu, deci, în ochii tăi, zise el, încât te îndoiești de puterile mele? Ai uitat oare bătălia de la Albracca unde, luându-ți apărarea, am luptat singur înpotriva lui Agrican și a cavalerilor lui? Angelica nu a răspuns nimic la aceasta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de astăzi poate fi pentru mine mai fericită decât îți închipui, dacă mă vei conduce numai la castelul în care se află închisă aceea pe care o plângi. Cavalerul a răspuns: Acum când am pierdut tot ceea ce mă făcea să prețuiesc viața, nu am pentru ce să mi-o mai feresc și sunt gata la orice; trebuie însă să-și spun că mari primejdii te pasc în ceea ce vrei să întreprinzi. Iar dacă ți se va întâmpla o nenorocire, să nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era hotărât să-și îndeplinească misiunea ce-și impusese, sau să moară. În cele din urmă Cloridan, văzând că nu-l poate clinti din gândurile sale, zise: Voi merge cu tine, Medor și te voi ajuta în această generoasă încercare. Prețuiesc viața mai puțin decât onoarea, dar chiar dacă aș prețui-o, îți închipui tu, dragă prietene, că aș putea trăi fără tine? Mai bine cad sub loviturile dușmanilor noștri decât să am durerea de a te fi pierdut.” Când le-au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau să moară. În cele din urmă Cloridan, văzând că nu-l poate clinti din gândurile sale, zise: Voi merge cu tine, Medor și te voi ajuta în această generoasă încercare. Prețuiesc viața mai puțin decât onoarea, dar chiar dacă aș prețui-o, îți închipui tu, dragă prietene, că aș putea trăi fără tine? Mai bine cad sub loviturile dușmanilor noștri decât să am durerea de a te fi pierdut.” Când le-au venit înlocuitorii, cei doi prieteni au pornit spre tabăra
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca ziua. În clipa aceea Medor a văzut cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu ale scutului său. Înăbușindu-și lacrimile, nu pentru el căci nu prețuia viața, ci de teamă să nu se deștepte careva și să-i împiedice a-și aduce la îndeplinire pioasa lor datorie. El a propus tovarășuluiu său să poarte cadavrul lui Darninel împreună, pe umeri, împărțind astfel povara scumpelor rămășițe pământești
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea unei amenințări. Niciodată n-ai putea să prețuiești un asemenea glas la adevărata lui valoare, ia ascultă-l: — M-am întâlnit cu el duminică pe stradă, spuse Fat Paul. Am zis pfui! Ai mâncat curry? El a zis: „Nă. Asta a fost vineri.“ Eu am zis atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste: 25. pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26. Și dacă sufere un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27. Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui. 28. Și Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi apostoli; al doilea, prooroci, al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
care ajută la lucru și se ostenește. 17. Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat și lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră, 18. căci mi-au răcorit duhul meu și al vostru. Să știți dar să prețuiți pe astfel de oameni. 19. Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul. 20. Toți frații vă trimit sănătate. Spuneți-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]