95,170 matches
-
se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită care trecea ca un fir de lână roșie printre notele nazale ale armoniului. Un soi de tânguire cântată, amintind uimitor de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
cred, copilăria mea și mâna lui. Să adaug despre copilăria mea că avea degetele strânse peste ale mele și că mă trăgea înainte cu o liniște care-mi dădea încredere. (...) - Poftim, e pentru tine. Avea capul aplecat. I-am urmărit privirea. Acolo, în locul în care se îngrămădea de obicei încălțămintea, lucea o cutie de scule vopsită roșu aprins. S-a aplecat s-o ridice. După ce a pus-o între noi, a deschis-o. Ea se desfăcu dezvăluind trei nivele de fiecare
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
joc. În viața de zi cu zi, nu totul are un sens care ne cheamă să-l descifrăm, problema lui Walter Sparrow este saturarea cu semnificație, atunci cînd fiecare detaliu devine o piesă a unui puzzle monstruos, cînd, oriunde întorci privirea, ceva te privește, cînd îți asumi un rol esențial în desfășurarea istoriei, cînd totul ți se întîmplă numai ție etc. Astfel, Sparrow devine întrucîtva detectivul Fingerling, cinic, dur, inteligent cu o amantă trăznet, pe potriva caracterului său violent, pe care o
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
vieții". După cum arată Dilthey, în Esența filosofiei, "această specie de literatură este vecină cu discursul antic al sofiștilor și retorilor pe care Platon îi alunga din spațiul filosofic, deoarece, în demonstrația lor metodică (din scrierile lor), se găsește și persuasiunea (...). Privirea lor rămîne orientată spre misterul vieții, dar încearcă să-l rezolve printr-o metafizică universal validă; viața trebuie să fie explicată pe baza ei însăși - acesta e marele principiu care-i leagă pe acești filosofi de experiența lumii și de
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
al romanului, urmărită din copilăria ei rurală, trecând prin adolescență și nașterea sentimentului erotic, stârnirea curiozității față de propriul trup și ajungând până la femeia atractivă, seducătoare, căreia nu-i rezistă nici un bărbat: Corpul ei ascundea o celulă fotoelectrică ce declanșa automat privirile bărbaților (...) Tot timpul trebuia să se apere. Toți bărbații ar fi vrut să se frece de ea, s-o pipăie, s-o atingă, să se lipească de trupul ei înalt, cu picioare interminabile, și să-i amușine pielea, carnea albă
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
tipic pentru întreaga artă a Noii obiectivități. Pentru Dix și colegii săi, a picta cu "obiectivitate" nu însemna doar a nu ascunde urâtul, ci dimpotrivă, a-l căuta cu asiduitate, a-l scoate mereu în evidență. În acest sens, chiar dacă privirea le este îndreptată spre lume și nu spre propriul eu, artiștii atașați mișcării Neue Sachlich-keit au produs lucrări care sunt la fel de subiective ca și cele expresioniste. Diferența este doar una de manieră. Tablourile incluse în Strălucire și ruină nu sunt
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
poți aștepta la nimic rău. Apoi, longevitatea lui ține de stofă și de antrenament. Anul trecut, cînd a primit marele premiu al revistei România literară, s-a îndreptat vioi spre microfon, cu pași largi și sprinteni, plini de vigoare, sub privirile curioase ale unui public care nu-și putea explica cum un om de vîrsta lui poate să se miște atît de energic pe treptele podiumului. Dacă unul din simptomele bătrîneții este încetineala, atunci Mihai Șora nu a atins acest prag
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
asemănător celui pe care l-a simțit Caragiale când l-a cunoscut pe Eminescu: "Colegul meu nu purta chica eminesciană din portretul de la vârsta de douăzeci de ani. Părul era însă ondulat, iar portul său mândru, cu capul sus și privirea deasupra noastră, Ťpeste veacť, îi conferea acea prestanță pe care avea s-o păstreze până la sfârșit. Asemuindu-l la fi-zic și la moral cu autorul lui Făt-Frumos din tei, îi spuneam Făt-Frumos din Teiu (Teiu-Argeș, satul său na-tal!)". Cei doi
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
concret, între conceptul propagandistic și realitatea individuală profundă, se adîncea fără contenire o prăpastie greu surmontabilă. Singurul artist român care a sesizat această scindare a realității, această schizofrenizare morală și psiho-comportamentală în funcție de relația grup/individ, a fost Corneliu Baba. Cu privirea sa de umanist, în sensul cel mai exact al cuvîntului, el a văzut, în transparența monumentalității de circumstanță a Oțelarilor, de pildă, întreaga ruină și nesfărșita melancolie a unor făpturi precare, aruncate în subsolurile istoriei și la periferia existenței. Dacă
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
comunicări l-a avut ca moderator pe Gabriel Chifu, iar expozeurile s-au desfășurat în următoarea ordine: Jean Portante cu textul "Et si Ulysse était une baleine" (în lipsa autorului, disertația a fost citită de scriitorul belgian Jan Mysjkin), Magda Cârneci ("Privirea balcanică: între mizerabilism și grija pentru suflet"), Mircea Iorgulescu ("Estul între necunoaștere și recunoaștere"), scriitoarea estoniană Doris Kareva ("From Harem to Brothel"), scriitorul basarabean Vitalie Ciobanu ("Europa în călimară sau despre tabloul din casa bunicii") și Nicoleta Sălcudeanu ("Literatura între
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă se-du-c-ție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în halucinație.
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
pe care am "palpat-o", ca să zic așa, pe cont propriu, în "scena balconului", pe 18 decembrie 2006. Am văzut atunci un grup de oameni, conduși de bărbatul Vadim și de femeia Buruiană, capabili de violențele maxime. Ura animalică din privirea lor, hotărârea de a nu se da înapoi din fața nici unei violențe arătau că oamenii din această categorie nu știu de glumă. Pentru a nu lăsa nici un dubiu, am să citez, cu scuzele de rigoare pentru josnicia limbajului, câteva pasaje din
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
de la Auschwitz de viu." Poate că dacă n-aș fi avut experiența de pe 18 decembrie 2006, din sala Parlamentului, aș fi dat cu scârbă deoparte astfel de texte și le-aș fi uitat imediat. Văzând luciul bestial de ură din privirea lui Vadim și a lui Buruiană, nu-mi mai arde deloc de râs. Astfel de personaje pot patrona oricând, în opinia mea, pogromuri și sunt capabili să dezlănțuie fiarele ascultătoare din subordine asupra oricui. Chiar dacă autorul descreieratei scrisori din care
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
caz, scepticul va găsi în paginile lexiconului încurajări livrești venind în întîmpinarea unui proces care în el s-a petrecut deja: sleirea unui sentiment religios. Un astfel de sceptic va exulta sub imperiul unui triumf de o clipă, petrecînd cu privirea minții puzderia de apostați ce împărtășesc aceeași stare ca el. În schimb, pentru un credincios autentic, lexiconul va fi cel mult un florilegiu de curiozități exotice a căror temeinicie nu poate clinti dogoarea unui sentiment. Toate vor fi puse în
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
vizionar, dar un apărător și nu un cuceritor. Față de un părinte cu o personalitate atît de copleșitoare, unde se regăsește fiul care a înlocuit tunul cu aparatul de fotografiat, altfel spus cu Canon-ul, și strategiile de luptă cu prospețimea privirii, cu profunzimea observației și cu un puternic instinct al măreției și al eternității. Mai întîi, Dan Grigorescu este un copil al războiului, născut în vacarmul armelor și în proximitatea morții, din iubirea patetică și ultimativă a Generalului pentru boieroaica Elena
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
nimic din cele pe care le pierdem - simțul nostru pentru nefericire funcționează, totuși, fără cusur: Inima e o vîrtelniță care toarce lîna roșie a sîngelui. O femeie se apleacă peste această vîrtelniță, o femeie se apleacă peste această inimă și privirile ei sînt războaiele pe care se țes covoare și brocarte. E în mine această inimă sau călătorește ca o lampă pe care o vezi trecînd noaptea, dintr-o cameră în altă cameră, pe fațada unei case?". De aici, imaginile alunecă
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
ultimele câteva luni. Nu pentru că autorul ar fi un prolific grafoman de ultim moment sau pentru că el ar ține cu dinții să aibă parte de o masivă campanie de editare a pieselor sale de teatru. Dimpotrivă chiar, dacă rotim bine privirea, discreția se arată a fi unica strategie de marketing a acestui dramaturg cu o cotă de popularitate în plină creștere, dinspre Moldova către România. Numai că literatura lui Crudu - inclusă într-un program destul de neclar și de metaforic (Teatrul Ziar
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
Nunta la români (1890), înmormântarea la români (1892), Nașterea la români (1892), Sărbătorile la români (I-III, 1898-1901) și Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (1903), a rezistat dintelui timpului, chiar dacă în acest răstimp au apărut alte unghiuri de privire a fenomenului popular, alte mijloace, moderne, de cercetare, chiar dacă până în 1990 niciuna din scrierile sale majore amintite mai sus n-a fost reeditată. Cât a trăit autorul ei, la prestigiul în sine al acestei opere a contribuit și statutul lui
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
urmă, menționează activitatea și personalitatea dumneavoastră la paginile 360-362 și 411. Este cea de-a treia mea carte despre America, publicată din 1933 încoace. Ea încearcă să arate ideile, factorii și atitudinile creative ale civilizației dumneavoastre pentru a da o privire sinoptica a S.U.A. și pentru a oferi concetățenilor mei o cunoaștere mai profundă a evoluției sociale și a conducătorilor. De asemenea, am introdus un articol de-al meu despre personalitatea și activitatea dumneavoastră. Cu cele mai bune urări și
Petru Comarnescu și S. U. A. by Icu Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/8035_a_9360]
-
și sincer semn de înaltă prețuire pentru metodele sale de educație și pentru personalitatea să creatoare. Această a treia carte a mea despre S.U.A. aduce la zi faptele și observațiile celorlalte cărți ale mele cu scopul de a da o privire sinoptica deplină a vietii americane, a tipurilor societății dumneavoastre și a evoluției sociale sub regimul Roosvelt. Atmosferă universităților nord-americane și a Facultății de Filosofie este evocata la pagina 189 și următoarele. Am publicat din nou observațiile și analizele mele privind
Petru Comarnescu și S. U. A. by Icu Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/8035_a_9360]
-
cu arcanele lor glisau nepotrivit. Pentru spectatorul de atunci, "locul unde nu s-a întîmplat nimic" era fără doar și poate România pe care un spirit fin, aristocratic o contempla cu o melancolie vesperală și cu un sacrasm pătrunzător, o privire venită din trecut, nu cel al eroismului butaforic confecționat în laboratoarele propagandei, ci din alt trecut la care visam așa cum alții visează la viitor. Lai Cantacuzino (Ștefan Iordache) ținea un discurs de la înălțimea unui spectator detașat invitaților săi poftiți la
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
-mi delimitez mai clar registrele scrisului. Publicistica e una, literatura e alta. Experiența de gazetar este benefică pentru un scriitor, pentru că îl conectează la zvâcnetul actualității, în același timp, comportă niște riscuri: îți amplifică scrupulele, te învață să arunci mereu priviri peste umăr. Acest reflex, în literatură, uneori devine o frână. Și despre critica literară prea intens practicată se poate spune că îți erodează spontaneitatea. Te face prea analitic, prea calculat. Ca prozator, e bine să nu-ți pese, trebuie să
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
cum ar veni, prind contur în formarea lui Pip. Primul este creionat, succint, chiar în deschiderea poveștii. Copilul de cinci ani întîlnește, în cimitir (unde petrece mult timp, contemplînd mormintele părinților săi), un individ straniu (cu lanțuri la picioare și privire hăituită) - pe care noi, cititorii, mult mai experimentați, îl bănuim ușor a fi un evadat periculos - și îl studiază cu o spaimă reținută. Insul (care vede în băiețel posibilitatea eliberării de cătușe) îl sperie și mai tare, ținîndu-l - de un
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]