7,890 matches
-
artificial sau forțat. Este ca un tată care glumește cu copiii săi și care, făcându-se că îi părăsește, îi instruiește, îi corectează, îi încurajează. Această atmosferă se prelungește uneori mult timp<footnote J. Tixeront, op. cit., pp. 265-266. footnote>. Bogăția, profunzimea, logica și vioiciunea ideilor sale, cunoștințele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală și precizia în citarea și interpretarea Scripturii, precum și descoperirea bogățiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumusețea și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
temei abordate. Avem, mai cu seamă în vedere, eforturile desfășurate de ilustrul diplomat în cadrul Ligii Națiunilor considerată, cu justificare, în multe privințe, ca atestând perioada de apogeu a activității sale. Fapt remarcabil, D-l Marius Hriscu, preocupat de temeinicia și profunzimea investigațiilor întreprinse, a preferat să selecteze trei momente, evident cele mai semnificative, legate de rolul și locul lui N. Titulescu la Geneva. În chip natural, după ce autorul îl introduce pe cititor în detaliile activității lui N. Titulescu anterior fondării Ligii
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
adenoide (polipii) - ce astupă orificiile nazale. Se cunosc mai multe tipuri de amigdale: linguală, faringiene, palatine, tubulare. Ca prototip, se folosesc amigdalele palatine - organe pereche, formate din noduli limfoizi sau foliculi amigdalieni. Pe lângă nodulii limfoizi, mucoasa palatină, este străbătută până în profunzime și de elemente limfoide difuze, astfel încât întreg coreonul și epiteliul sunt transformate într-o masă limfoidă. La exterior, amigdala este înconjurată de un epiteliu multistratificat pavimentos necheratinizat ce continuă mucoasa cavității bucale. Epiteliul amigdalian, prezintă zecedouăsprezece cripte amigdaliene, uneori ramificate
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
scriitori care au trecut prin experiențe fizio-psihologice traumatice similare (Thomas Mann, Franz Kafka etc.) și punctarea felului în care ele au generat un curent psihic dominant propice confesiunii literare, sofisticat apoi prin lecturi pe care tânărul scriitor le interioriza cu profunzime. Spectaculoasele glisări între scriitura lui Max Blecher și artele vizuale nu fac decât să confirme avantajele metodei transdisciplinarității, pe care autoarea o combină în mod fericit cu elemente de psihocritică, critică simbolică și biografică, neocolind nici teoreticienii conceptului de autenticitate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu oarecare minuțiozitate să-i stabilesc coloritul exact, modul precis în care se va petrece și îmi închipui lesne mai multe tablouri, dureri diferite sau căderi în inconștiență 309. Ipostazele imaginate ale propriei sale morții sunt reprezentări grafice de mare profunzime. Scrierea lui Blecher devine pictură. E interesant să observăm în acest ultim roman ,,metaforele obsedante" ale degradării și descompunerii eului în drumul său către moarte. Căderea este fără îndoială o metaforă a morții. Eul narativ nu poate înțelege ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Basarab Nicolescu definea prin ,,trans-percepție". Pentru savantul român, opera artisitică ar atinge perfecțiunea în momentul în care se reușește o ,,traversare simultană a mai multor niveluri de percepție, determinând o trans-percepție"453. Prin intermediul ,,trans-percepției" se poate cunoaște și înțelege în profunzime ,,ansamblul nivelurilor de realitate". Aceasta este și provocarea operei blecheriene. BIBLIOGRAFIE A. Surse primare Opere de Max Blecher Blecher, Max, Berck, orașul damnaților, în Vremea, An VII, n. 558 din 7 octombrie 1934, p. 9. Blecher, Max, Buțu, în Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Este o relație bazată pe respect reciproc. A.T. nu a fost niciodată foarte activă la ore, preferând să fie numită pentru a răspunde. În ultima perioadă își îndeplinește atribuțiile școlare cu superficialitate, fără a mai capta atenția profesorilor prin profunzimea gândirii. Diriginta acesteia îi cunoaște situația familială si o susține moral pentru a depăși situația de criză. Majoritatea profesorilor manifestă compasiune si înțelegere față de elevă si încearcă să o stimuleze în direcția restabilirii situației școlare. Relația elevei cu colegii de
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
epocii noastre (existențialismul, fenomenologia, structuralismul etc.) Iată de ce, pentru a umple lacuna imensă a științelor despre viață, istoria gîndirii moderne a schițat o revenire la o aprofundare indispensabilă. Preocupată de stăvilirea maladiilor psihice (bolile spiritului, conform prudentei sintagme lingvistice), psihologia profunzimilor încearcă să sondeze abisurile extra-conștiente. Ea se vede obligată să apeleze la un fel de introspecție deghizată și ca atare insuficient de metodică, în fond, vechea cercetare filosofică, indiferent dacă era sau nu o formă de introspecție exagerat de interpretativă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
epocile culturale, încă din cele mai vechi timpuri, s-au concentrat asupra simbolului "Divinității". Valorile morale au fost întotdeauna concepute în raport cu acest simbol. Declinul culturilor, adică deprecierea valorilor morale, a avut tot timpul aceeași cauză: tendința dogmatizantă de a elimina profunzimea simbolică a imaginii mitice, trasformînd-o într-o simplă realitate, ceea ce a constituit cauza ambivalenței dintre credință și îndoială. În culturile antice, simbolizarea implica divinități multiple, în zilele noastre, cultura se bazează pe mitul creștin, în care simbolismul reprezentat de "Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu se va lăsa demonstrat mai bine elementul cel mai important al diferenței dintre studierea intrapsi-hicului întreprinsă de psihanaliză și psihologia motivațiilor. Greșeala fundamentală a psihanalizei este confuzia făcută între subconștient și supraconștient. Teoria freudiană, care a inaugurat posibilitatea sondării profunzimilor extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolisticii supraconștiente, demonstrarea acestui fapt fiind importantă. Freud a întreprins atacarea acestui simbol central al tuturor mitologiilor apelînd la doctrina sa pansexuală. Marele merit al lui Freud constă în descoperirea gîndirii simbolice. Nu este deloc o întîmplare faptul că psihologia profunzimilor extra-conștiente a căutat încă de la începuturi le ei să se bazeze pe mituri: complexul lui Oedip. Presupunerea că miturile includ o semnificație psihologică este veche de secole. Ea a dus la numeroase tentative de interpretări lipsite de o metodă, ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
încotro se îndreaptă? Ce trebuie să facă omul pentru a umple cît mai bine posibil acest răstimp atît de scurt al vieții, care este totuși tot ceea ce posedă esențial ființa animată și care nu trebuie irosit? Din momentul abordării miturilor, profunzimile vieții ies la iveală, dar problema esențială este respinsă în numele unui scepticism care își justifică existența prin neputința filosofiei și a științelor despre viață de a-i oferi un răspuns satisfăcător. Trecem de la scepticism la indiferență. Pentru omul primitiv, dimpotrivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
revenirea la spaima metafizică care a marcat originea vieții umane. Numai că revenirea aceasta ar fi scutită de naivitatea originilor. Admisă și acceptată din punct de vedere științific, spaima sacră se va transforma în mod necesar în pasiune față de insondabila profunzime misterioasă a vieții. Această spiritualizare a spaimei, transformarea ei în știință a vieții, va implica neîndoielnic înțelegerea faptului că misterul nu este transcendent, ci imanent vieții: că lumea și viața semnifică apariția manifestă a misterului, că această apariție nu este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ca să se elibereze de teama aceasta care amenință să cufunde lumea într-un haos mortal, practic ireversibil, omul (în măsura în care se intelectualizează) poate fi incitat să o izgonească din imaginația lui. Supraintelectualizarea îl va face să piardă evidența esențială a insondabilei profunzimi a vieții, pierdere care constituie cauza esențială a tuturor deformărilor nesănătoase ale vieții. Dar ființa umană poate învinge spaima esențială sublimînd-o, încorprînd-o în fantezie, ceea nu s-a putut realiza primitiv decît prin intermediul unei imaginații cu caracter simbolizant. Acest efort
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și nu are decît o semnificație simbolică. Dovada istorică a formei supraconștient obiective a imaginației este furnizată de faptul că toate creațiile mitice ale popoarelor care posedă o cultură elevată simbolizează diversitatea raporturilor motivările dintre om și divinități, simboluri ale profunzimii misterioase a vieții reale, în funcție de aspectul lor exterior imaginat, miturile sînt adesea foarte diferite, dar întotdeauna identice în sensul lor ascuns. Toate miturile vizează misterul. Interinfluența culturilor, datorită marilor diferențe dintre ele, nu poate fi suficientă ca să explice această conformitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de a motiva activitatea esențială, nu-mită "sublim". Sarcina sublimării constă în realizarea activă, în funcție de forța individuală,a țelului director al vieții, condensat de viziunea supraconștientă din imaginea misterului, simbolul "divinității". Spaima metafizică posedă o forță sublimant motivantă, căci, înspăimîntată de profunzimea misterioasă a vieții, ființa omenească resimte efemeritatea tuturor sentimentelor ei accidentale și a dorințelor multiple care decurg de aici. Animat de dorința esențială de a învinge spaima, stimulat de imaginea colectivă a misterului (divinitatea, care reprezintă teama ideal potolită), subiectul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît evitînd exaltarea imaginativă a acestora. Devenind centrul motivant al armonizării sublime, imaginea misterului, simbolul diviniății, dobîndește pe lîngă semnificația metafizică "creatoare" toată amploarea semnificației morale. Expresia mitică "iubire de Dumnezeu" înseamnă să fii fascinat de mister, să nu ignori profunzimea misterioasă a vieții, să nu te lași orbit de dorințele multiple (de dragul lumii) pînă la a pierde viziunei evidenței misterului. Dar imaginea "divinității" și forța sa motivantă nu ar putea stimula sublimarea indviduală a spaimei sacre dacă detaliile activității sublime
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă ca urmare a exaltării dorințelor, într-o multitudine de afectivități banale sau care se crispează, exaltîndu-se maladiv spre spirit. Spaima în fața misterului vieții și morții este emoția sacră, veritabila religiozitate. Fiorul emotiv în fața profunzimii misterioase a existenței este un fenomen intrapsihic. Simbolul misterului, creat de om și numit "Dumnezeu", este deci în mod necesar și fenomen intrapsihic și nu poate exista în noi decît sub forma unei emoții supraconștiente posedînd o forță sublim motivantă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăsăturile caracteristice vanității, el neputîndu-le cunoaște decît printr-o preștiință supraconștientă a vieții psihice. Faptul istoric al simbolismului "șarpe-vanitate" (ca orice simbolism) necesită deci admiterea misterioasei funcții supraconștiente: viziunea intuitivă și expresia ei simbolică. Pentru a ilustra și mai bine profunzimea preștiinței mitice, trebuie să stabilim sensul pe care îl dă mitologia acestei analogii. Ea o utilizează ca punct de plecare al unei întregi conexiuni de analogii armorios dezvoltate, care permite exprimarea simbolică a legalității funcționării psihicului. Ca să poată reprezenta cu ajutorul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
disperarea unei vieți care și-a pierdut sensul și valoarea datorită luării în derîdere a acesteia. Omul super-intelectualizat al epocii noastre are tendința să conteste existența fondului supraconștient al vieții. Oscilînd între credința oarbă și raționamentul intelectual, el a pierdut profunzimea cultului mitic, pierdere ireversibilă. El nu va putea regăsi profunzimea emoției mitice decît prin aprofundarea raționalizării simbolurilor. Numai raționalizarea completă a preștiinței simbolizate înțelegerea simbolismului va putea să-l readuci cu adevărat pe calea credinței: spiritualizarea spaimei față de misterul vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
datorită luării în derîdere a acesteia. Omul super-intelectualizat al epocii noastre are tendința să conteste existența fondului supraconștient al vieții. Oscilînd între credința oarbă și raționamentul intelectual, el a pierdut profunzimea cultului mitic, pierdere ireversibilă. El nu va putea regăsi profunzimea emoției mitice decît prin aprofundarea raționalizării simbolurilor. Numai raționalizarea completă a preștiinței simbolizate înțelegerea simbolismului va putea să-l readuci cu adevărat pe calea credinței: spiritualizarea spaimei față de misterul vieții și morții. Rațiunea nu este echivalentă cu intelectul. Raționalismul diferă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginat ca dînd naștere unor ființe revoltate împotriva principiului solar. [(În mitologia greacă, de exemplu, mai întîi Titanii, simbol al forțelor sălbatice ale naturii, iar în final ființa revoltată din punct de vedere intelectual, Omul (fiul Titanului Prometeu)]. Urmînd însă profunzimea adevărului simbolic, principiul răufăcător nu este niciodată integral și iremediabil opus celui binefăcător, fiind atît de predominant, încît este capabil să penetreze chiar și principiul opus lui, care rămîne din cauza aceasta fecundabil și poate fi deci învins. Acesta este modul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar putea fi acest lucru să procedăm la descifrare fără să amplificăm polemica cu credințele instituite. Cu toate acestea, chiar și descifrarea simbolului "trinității divinie" și confruntarea ei cu dogmatizarea greșeală capitală carecteristică tuturor epocilor postmitice nu va putea epuiza profunzimea semnificativă a simbolului "Dumnezeului unic". Va fi absolut necesar să consacram descifrării lui amănunțite un capitol special în cea de a doua parte a acestui studiu. 3. Epoca postmitică A) SISTEMATIZAREA DOGMATICĂ Adevărul secret al simbolizării începe deja să se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-și transmite mesajul. Dacă simbolistica este organizată științific, adică percepută ad litteram și mai ales dacă este organizat științific punctul culminant al tuturor produselor mitice: simbolul divinității trinitare, se ajunge la o culme extraordinară a afirmațiilor fanteziste. Potrivit dogmatismului, întreaga profunzime mitică este distrusă dacă Vorba este considerată drept un personaj real, Iisus, care stă încă de la început la dreapta Tatălui și care ia în cele din urmă hotărîrea să se încarneze într-un trup muritor ca să coboare pe pămînt. Totul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
metafizice ale filosofiei, în speranța că va găsi aici dovezi concludente ale existenței personale a lui Dumnezeu. Doar permanentul autocontrol al spiritului, prin eliminarea iar și iar a oricăror atribuiri și concluzii, este în măsură să deschidă calea emoției în fața profunzimii misterioase a existenței și a vieții, inclusiv a vieții umane și a vieții individului. Dogmatica pretindea că poate explica rațiunii umane (cel puțin raționamentului credincioșilor) misterul simbolului lui Dumnezeu. Ea nu reușea însă decît să amestece tot mai mult rațiunea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]