37,224 matches
-
de favorite, băgă înăuntru eșarfa, apoi luă cu un gest brusc fotografia și dădu să plece cu ea. În acel moment privirile lor se întâlniră în oglindă". Cele două fraze au periculos de multe adjective, gerunzii și virgule, ca în proza lui Bolintineanu sau Alecsandri. Dinamismul imaginii este dat de două mișcări: căderea unei petale de trandafir și introducerea unei eșarfe albe într-un sertar. Totul se petrece pe un fond de culori grele (negrul, vișiniul). Imaginea va reveni de mai
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
sau în peisajul pe care îl străbate singur (p. 80). Chiar și trecutul său se transformă. Marta, prima iubită, primește chipul Dorei, printr-o misterioasă transmutație care anulează timpul (p. 104-105). Radu Petrescu reprezintă cel mai bine intelectualismul artist al prozei noastre contemporane, un intelectualism de sorginte clar proustiană. Referințele cele mai frecvente în Ocheanul întors (1977) sunt frații Goncourt, Flaubert, Stendhal, Proust. El este un izolat prin echilibrul, simplitatea și claritatea pe care le caută, îndepărtate de turbulența și agitația
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
nuanțelor complementare. A crea distanțe între imagini, a da acestora volume și relief înseamnă a găsi arhitectura care să rețină mișcarea. Un concurs de proprietăți muzicale, plastice și arhitectonice realizează compoziția. Romanul Matei Iliescu (1970), Didactica nova din volumul de Proze (1971), nuvela O singură vârstă (1975) cu scriitorul Alphonse și reluarea jurnalului din Ocheanul întors (1977) sunt, în fond, variante la un autoportret. Convergențe biografice ale diferitelor ipostaze concură la relevarea unității și conturarea unui univers interior comun. Se pot
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
volumului este versul rimbaldian "O, inimă, ce-nseamnă mări de sânge..." (care, în original, continuă "Et de braise, et mille meurtres, et les longs cris / De rage, sanglots de tout enfer..."). Un prozator mai realist face concurență minunatului poet în proză. Până și vocabularul trece această linie de demarcație și include, alături de cuvintele cărtăresciene de odinioară, pe care trebuie să le cauți în dicționar, vorbe scrise uneori pe ziduri dosnice, pe care nu trebuie să le cauți în dicționar, pentru că, în
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
O mulțime de bărbați netrebnici o pângăresc, pe rând, iar scena este descrisă cu tot naturalismul inerent unui viol colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl conduce, Nichi, este chemat de tovarășa Emilia, nimeni alta decât soția colonelului-băbuță
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
-n text și textul în lume, iar între ele se produce o fuziune. În ce privește creația, ea se aseamănă visului, care continuă să intervină în viața personajului-narator, dar nu furtunos ca odinioară. În Aripa dreaptă, pentru prima oară probabil în marile proze cărtăresciene, ideea de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în Mircea, iar poezia în proză. Registrele stilistice se succed și aici (de la basm la roman SF sau la stilul triumfalist din reportajul anilor staliniști, de la roman de spionaj la amintiri din copilărie, de la trivial la solemnitatea scrierilor sacre din mai multe religii), dar miza e
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
în franceză și 1991, în românește), Astra (1992, numai în românește deocamdată). Sabina, un roman de dragoste, apărut în 1991, pare să mizeze mai mult pe ficțiune decât pe autobiografie. Una din temele și tendințele dominante ale acestui teritoriu al prozei lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul Goma, pe lângă experiența infernului revoltei politice, care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea romanului Din calidor, subintitulat "O copilărie basarabeană" - cartea cea mai
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
pe toți, ca români comuniști (sau ca urmași ai acelora), care i-am refuzat cândva dragostea și salvarea. El este exilatul absolut, pe care nu-l poate mulțumi nici o patrie și nici un om. Anticomunistul neînțeles a devenit un mizantrop incurabil. Proza lui Paul Goma izvorăște dureros și dramatic din propria biografie, dar se instalează durabil ca valoare în ficțiune și în regimul autenticității. Se poate cu ușurință remarca faptul că e vorba de o literatură directă în contestație și protest, bazată
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
literare, dramatice și plastice, precum și în "Convorbiri literare" și "Curentul". În ianuarie 1929 începe să publice în "Cuvîntul", intervenind în polemica iscată în jurul datei sărbătorii pascale. Devenit, probabil, redactor al ziarului condus de Nae Ionescu, inserează în paginile lui versuri, proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. În același timp, semna manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista "unu" (1931), un "pretext teatral", Hérode, în limba franceză, în
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. În același timp, semna manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista "unu" (1931), un "pretext teatral", Hérode, în limba franceză, în "Contimporanul" (1932), o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în "Floarea de foc" (1932). Sporadic, mai colaborează la "Vremea", "Vitrina literară", "Calendarul", "Credința" și "Azi", în ultima dînd la iveală un ciclu liric, intitulat Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ale cărui rădăcini urcau mult în timp, pînă la cursivul intitulat Fals articol de critică ("Cuvîntul", anul VIII, nr. 2648, din 5 septembrie 1932, p. 3), în care Paul Sterian, nemulțumit de o cronică a criticului, vindicativ, luase în derîdere proza acestuia. De pildă, se spunea acolo: "L-am prins. Asupra faptului. Domnul Critic, chiar dumnealui, în flagrant delict. Mai mult; incest. D. Georgică Călinescu a violat. Biată muză, tristă muză, fiică a lui Clio... Domnul de Sainte-Beuve era un om
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu aerul ei "despletindu-se în efluvii de formol și-n damfurile măruntaielor frățiorilor și surioarelor noastre pe care le mâncau câinii"... O proză a eșecului individual și a marasmului social, o carte scrisă cu vână epică și virtuozitate stilistică de cel mai puternic romancier apărut la noi după 1989.
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
Maiorescu - sînt rîvnite, în primul rînd, pentru cei de-acasă. Starea lui de spirit, a celui pe care obiectivele atacate punct cu punct par să nu-l mai mulțumească, e prinsă într-un aproape vers: "sum singur, înconjurat de o proză grozavă." Tot familia, dincolo de porțile unor școli care cer din ce în ce mai multă supraveghere de sine, menține exercițiul unor relații autentice: "în sfîrșit o dată trebuie să-ți scriu din nou (surorii Emilia - n.m.); simt iarăși nevoia să fiu firesc, să nu mai
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi. Toate cărțile sale din perioada comunistă, din 1948, când tipărește nuvela Dușmănie
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
perfidia realismului critic ca mod de interpretare dogmatică a trecutului și de recuperare otrăvită a istoriei naționale. Pentru a ne da seama de acest lucru, de această pervertire realizată de realismul socialist, sunt de ajuns patru sute cincizeci de pagini de proză, nu e nevoie de o mie opt sute.
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
Ion Simuț Gheorghe Crăciun a scris întotdeauna proză cu un program transparent sau explicit. Proza lui a ieșit dintr-o voință teoretică de a demonstra ceva. De aceea construcția e foarte elaborată (în sensul demonstrației) pe secvențe și variațiuni, pe simetrii și paralele, pe convergențe livrești, pe progresii
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
Ion Simuț Gheorghe Crăciun a scris întotdeauna proză cu un program transparent sau explicit. Proza lui a ieșit dintr-o voință teoretică de a demonstra ceva. De aceea construcția e foarte elaborată (în sensul demonstrației) pe secvențe și variațiuni, pe simetrii și paralele, pe convergențe livrești, pe progresii ale textului, iar aceste "cusături" se văd
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
umplută cu te miri ce, cu demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă la flecăreală de salon. Motto-uri serioase (trucate în spirit postmodern) și desene... ezoterice îți zăpăcesc definitiv sistemul de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din cuvinte de la-nceput. Cuvinte tăiate din lipsă de spațiu, ca însăși povestea. Păcat, păcat, pă.....
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
ficțiune!") Prin urmare, nu este lipsit de temei să vorbești de artiști estici. Specificul lor este inconfundabil în raport cu cel al colegilor lor din Vest, iar lucrul acesta se simte în orice domeniu al culturii, de la filmele lui Wajda pînă la proza lui Kundera. Problema este ce e de făcut de acum încolo: cum globalizarea este un proces lent, firesc și implacabil, rămîne de văzut dacă europenii, folosind aceeași tehnologie și construind aceeași infrastructură, vor mai putea să trăiască în matrici culturale
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
Simposion, la TVR Cultural). În alte secții, de exemplu cea de poetică, nu a mai prevalat opera lui Dostoievski, ci literatura rusă în genere - în context universal. Invoc și aici cîteva titluri: Codul receptării literaturii ruse în Franța; America în proza rusă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea; Metafora în istoria literaturii ca modalitate de dialog între două culturi; "Dansul Natașei" - perceptul semiotic englezesc; Boris Pasternak și Ernst Kassirer; Jocul a la classique și subcultură: o provocare a contemporaneității; Transformarea limbajului
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
sfîrșitul secolului al XIX-lea; Metafora în istoria literaturii ca modalitate de dialog între două culturi; "Dansul Natașei" - perceptul semiotic englezesc; Boris Pasternak și Ernst Kassirer; Jocul a la classique și subcultură: o provocare a contemporaneității; Transformarea limbajului romanesc în proza de la sfîrșitul secolului XX; Conștiința grotescă de la sfîrșitul secolului XX: A.Terț, S.Davlatov, T.Tolstaia, I.Mamleev. La această secție a fost discutată și comunicarea subsemnatului Forma fără formă și lipsa de stil la Dostoievski - de fapt, un capitol
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]