11,637 matches
-
din scaun, cu mintea urlându-i scandalizată în trupul obosit. A mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole își bălăngăni stângace mâinile pe lângă trup, ca o vrabie cu aripa frântă. — Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Glanda mea tiroidă nu reacționează la dietă. — Bine, spuse. Tot așa, nici eu nu mi te pot imagina supraponderală, spuse Virgil Jones. — Nu se va schimba nimic, spuse ea. Vom continua să stăm pe plajă, să dăm de mâncare la pui, să ascultăm păsările, să ștergem praful în casă... Expresia de pe fața lui o făcu să se oprească. — Virgil! strigă ea. Nu se va schimba nimic! Nimic! Expresia de pe fața lui nu se schimbă. Poate că n-a fost bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ridică și inspiră cu sete, preț de o clipă agitată, apoi văzu că așternutul lui Dolores O’Toole nu era desfăcut, iar balansoarul lui Virgil Jones se legăna, gol. Ieși afară. Domnul Jones și doamna O’Toole erau în luminiș. Puii piuiau și păsările țipau, trezite din somn. Perechea cea nepotrivită stătea nemișcată. Limba lui Virgil se agita inconștient. Privirea lui Dolores părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stagnării, și precum Dolores, care alesese noaptea trecută să-și mărturisească dragostea în loc s-o mai țină sub tăcere; tot astfel se hotărî Virgil Jones să treacă la acțiune în locul inactivității prelungite. Pentru că așa trebuia să fie, la fel cum puiul fusese acolo pentru ca Vultur-în-Zbor să-l omoare, la fel cum dragostea lui Dolores existase ca să fie mărturisită și la fel cum fântâna era acolo ca să fie umplută. Fiecare face într-un final, ceea ce trebuie să facă, își spuse Virgil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să scape de el. Poate că Deggle fusese singurul afectat. Nicholas Deggle se legăna în balansoar, înainte și-napoi între neputință și paranoia. Dolores O’Toole ieși din colibă cu un cuțit în mână. Era timpul să mai căsăpească un pui. Dolores se așeză pe pământ. Cu cuțitul în mâna dreaptă și cu o concentrare intensă, își tăie vena de la încheietura mâinii stângi. Apoi mută cuțitul în acea mână și, la fel de metodic se apucă să-și deschidă vena de la mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nemișcată pe scaun și auzea mișcările de afară. în cele din urmă se va mișca. în cele din urmă va veni vremea să se uite la cartea de sub pernă. în cele din urmă va veni vremea să frângă gâtul unui pui și să mănânce. în cele din urmă mișcările vor trebui cercetare. Dar nu chiar acum. Pentru moment era de-ajuns să stea așezată aici, în întuneric,. Liv stătea foarte mult astfel, nemișcată, împietrită, statuie. Pe stâncă era frig, frig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să nu mai aud nimic în afară de sângele care îmi bubuia în vene. Apoi părul se dădu pe spate, corpul se îndreptă de parcă ar fi fost tras de o sfoară invizibilă din vârful capului și un chip năstrușnic precum al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar ai leșinat? Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-o farfurie plină ochi cu măruntaie maronii și suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte a farfuriei în alta, fără a ridica niciodată furculița destul de sus pentru a-i ajunge la gură. Îmi place să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că Joe nu era la biroul lui în momentul ăla, am spus relaxată, altfel ar fi fost nevoiți să-l împingă pe Charles pe scări. —Încetează, Sam, îți admir loialitatea, dar știm prea bine că prietenul tău Joe trăgea un pui de somn în fața televizorului în camera din spate. Ne-a spus asta deja. Și ne-a spus că tu știai. Presupun că par foarte suspectă, am afirmat. Nu degeaba mi-a aruncat o privire așa de amuzată ieri. Unu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu vii, de ce nu vii“. Îl așteaptă Eminescu, îți dai seama cât dor are poporu’ să scape odată de damblageala asta? Da’ se duce? Priveam neliniștit în toate părțile. Bumbu râdea: — Mă știe lumea. N-are ce să-mi facă, puiule. Mai bine spun bancuri și beau decât să fac eseuri pe unde scurte, la Monica. Te-ai prins? Sunt liber. Regretam, sincer, că intrasem în vorbă cu el. Îmi era simpatic. Dar și foarte frică. Simțeam cum mă lua apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine și nu se dădea dus. În cele din urmă am prins un moment mai confesiv al profesorului și i-am spus că a telefonat Puica și a întrebat dacă și-a luat pastilele. Atunci Bumbu a tresărit: „Așa-i, puiule, la ora asta trebuie să fiu acasă. Iau pilulele și mă bag la pat. Și somnicu’ vine cât ai zice aia“. Chelnerul ne-a condus până la ușă, încântat de găselnița cu telefonul. Voia să știe dacă într-adevăr aveam telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care trăiam, contrare ideologiei dialectice în care fusesem educat, nocivă mai ales progresului și demoralizantă pentru lupta noastră cu capitalismul al cărui sfârșit iminent era pe aproape, după cum învățasem încă de la grădiniță, când plângeam de jalea lui Wuwing cel mic, puiul de coreean ai cărui părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de lozuri: cele trei incarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el. Am dedicat restul drumului evaluării acestei perle filosoficești În timp ce Fermín Întreprindea Încă un pui de somn, treabă pentru care avea un talent napoleonic. Am coborît din autobuz la intersecția dintre Gran Vía și Paseo de Gracia, sub un cer de cenușă care Înghițea lumina. Încheindu-și nasturii pardesiului pînă la gît, Fermín anunță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lași de la tine necerând să ieși în față vei câștiga puterea stăpânirii orgoliului. Omul a fost zidit din început ca toate să-i vină de la sine! Trebuie să ajungă la înălțimea soarelui ce trece calm, cald, dând razele sale fiecărui pui de univers! Și așa cum trece soarele și nu se teme de nimic (că nu are de ce) tot așa și omul nu trebuie să se teamă de nimic pentru că este nevinovat! Drumul spre Sine este lung și pentru aceasta este necesar
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează frunzele departe culoarea serii arămie. Furnicile mărunte cară căldura-n mușuroi la ele Iar, de pe-o creangă, păsărele, spun gâze1or că este vară. În cuib cresc puii rândunicii, e bine și-mpăcare este, VACANȚĂ-fir dintr-o poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog Șerban, elev în clasa a IV-a stă la biroul său și învață. Pe masă ,cărți, caiete
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
albastră. Cucu: Cu-cu, cu-cu așa mă cheamă, Am căsuța în poiană. Îți cânt toată primavara Ba chiar cânt vesel și vara! Barza: Dar pe mine nu mă vezi? Îmi fac cuibul sus în zare Și-i învăț pe pui să zboare. Prezentator: 0 ce multă veselie, E-n poiană și-n câmpie! Zumzăit și ciripit Primăvară, bun venit! Trece iute primăvara și-ntr-o zi de joi, așa pe seară, mă trezesc cu mândra vară. Radu: Aerul mirose-a flori
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
așa pe seară, mă trezesc cu mândra vară. Radu: Aerul mirose-a flori, fructe coapte-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
îmbrăcăminte sunt slujitori la castelul împărătesc. (Pe urnmă apar mulți iepurași). Stăpâne, du-te și te ascunde după tufișul acela! Ionică: De ce? Cotoșman: Ascunde-te, că-ți spun eu pe urmă de ce! Ionică: Aș putea chiar să trag și un pui de somn, la umbră!( Iese, ca și iepurașii. O clipă scena rămâne goală, apoi un iepuraș alb intră, speriat, apoi se ascunde după un tufiș). Slujitorul I: (intră în fugă, cu slujitorul II) Pune mâna pe el! Slujitorul II: Unde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
împărat? Împăratul: Fiindcă sunt bătrân. Șiii...ca să fiu sincer, fiindcă mi-e lene să cârmuiesc împărăția... Un oștean: Vine Marele Dregător! (Împăratul se sperie). Cotoșman: De ce te-ai speriat așa, Măria ta? Împăratul: Cine, eu? Ți se pare ție, Cotoilă puiule...Din contră, mă bucur de câte ori dau ochii cu el. Marele Dregător: Să trăiești, Măria ta! Împăratul: Da, da, să trăiesc...Ce, parcă am altă treabă? Marele Dregător: Măria Ta, ți-am adus o veste care o să te umple de bucurie
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cotoșman: Ți l-a trimis Împăratul, ca desert la masă...(îl aduce pe Marele Dregător legat fedeleș). Marele Dregător: Aoleu, Uriașul Găman! Nu mă lăsați pe mâna lui! Îndurare! Uriașul: Chiar aveam poftă de ceva mai deosebit la masă...Hai, puiule.( Pleacă în culise, revine imediat. Intră vesel și se linge pe buze). L-am mâncat...Ăsta trebuie să fi fost om tare al dracului, că n-avea nici un gust și avea și inima pestriță... Cotoșman: Ei, Voinicule, să vedem dacă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a căpătat un ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit În sus, printre frunzele și inflorescențele plantelor Între care stătea ghemuit și a văzut Cloșca cu pui, Calea Laptelui, puzderia de stele care nu purtau atunci pentru el nici un nume. Plăcerea lui de a sta ascuns În timp ce era căutat și cineva plângea pentru că nu-l poate găsi diminuase brusc. Să fi fost de vină noua nuanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pe drumul perpendicular pe cel de-a lungul căruia tocmai ai privit, apare o fată de vreo 12-13 ani, foarte frumoasă, cu ochi negri și foarte calzi, umezi, subțirică, Înaltă pentru vârsta pe care o arată, ținând În mâini un pui alb de iepure de casă. Îl mângâie cu o seriozitate anume, indescriptibilă, ceva care face gestul ei și mai gingaș. La câțiva pași În spatele ei vine o bătrână Îmbrăcată În negru și ținând de mână un băiețel zvăpăiat, tuns zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
autobuzului. Voi, cei din stație, Îi priviți cum se apropie, parcă ați aștepta ceva de la ei, parcă pe ei i-ați aștepta și nu autobuzul. Fata merge mult mai Încet, se oprește din când În când și-l sărută pe puiul de iepure drept În bot. Așa se face că Înainte de a ajunge lângă voi ea se lasă ajunsă din urmă de bătrână și de băiețel. Se Întoarce brusc spre cel mic și-i arată iepurele de la distanță. Zvăpăiatul se smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea acelui trup era aceeași cu a furtunii, a ta semăna, cel mult, cu a Învățătorului, dacă nu chiar cu a puilor de găină. Îți simțeai capul greu, de vină era cu siguranță vinul tare pe care bătrânul te obligase să-l bei, dar, deși ai fi vrut să te Întinzi câteva clipe pe pat, ochii tăi nu se lăsau desprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]