5,326 matches
-
doctor sau de popă. Să dea Dumnezeu! 24 ianuarie 2011 Azi, de ziua primei Uniri a românilor care de veacuri trăiau în țări diferite, în orașul Iași, oraș care a dat tonul și primul domn al țărilor românești reunite, a răsunat din nou sunetele Horei Unirii, împletite armonios cu huiduielile curat democratice a poporului român adunat acolo, adresate onor președintelui României. Că nu s-au prea auzit nici măcar acordurile imnului național, de vină este desigur ardoarea cu care românii iubesc conducătorul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în jur, amplificat de pereții înguști. Se apropie de locul unde era fisura și privi cu atenție. Arăta bine, așa încât ridică ranga groasă de alături și o potrivi la locul ei. Se apăsă cu putere de mai multe ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întoarcem! spuse dintr-o dată Ileana. De ce, s-a făcut prea târziu? Nu, dar nu-i bine să mai rămânem! Se întoarse pe călcâie, îl luă pe Cristi de braț și îl trase după ea. Porniră repede spre oraș. Pașii lor răsunau pe dalele de piatră de pe pavaj. Deasupra lacului, ceața se îndesea cu repeziciune. În lumina lunii, deja apa părea o suprafață lăptoasă, ce fremăta în valuri mici. Deși nu bătea nici un firicel de vânt, dinspre lac se simțea o răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suprafață. La început crezuse că i se pare, dar apoi sunetul se auzi din nou. Cristi se opri și ascultă atent. Pe dalele de ardezie ale trotu arului din spate se târa ceva foarte greu. Un clinchet ca de metal răsuna tot mai aproape în urma lor. Luată prin surprindere de oprirea bărbatului, Ileana se desprinsese de brațul lui Toma și mai făcuse doi pași. Se întoarse mirată spre el și îl privi înspăimântată. Auzise și ea. Hai, nu mai zăbovi! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a ușii l-ar fi auzit fără probleme, ba chiar și din birourile alăturate. Dimineață, după un mic dejun la care participase întreaga familie, comandantul mai zăbovise puțin acasă. Discutaseră despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni în gând pe toți sfinții din calendar și nu cu gânduri tocmai pioase. Reuși să iasă cu bine și porni voinicește la deal în partea cealaltă. Era de acum dincolo și deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării degetele îi tremurau și trebui să se concentreze ca să nu apese greșit. Dură o eternitate până ce legătura se formă și apoi sunetul de apel răsună mult în receptor. Cât timp vorbise la telefon cu necunoscutul, trecuseră de culmea dealului. Aici drumul era ceva mai bun și mașina prinsese viteză. Coborâseră destul de mult panta mai dulce de aici. Acum, după ce întorseseră, se îndreptau din nou spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat ce Boris se îndepărtase suficient de Toyota cu care venise. Mercenarul tresări și dădu să se întoarcă spre locul de unde venise vocea. Pohoață reacționă imediat, apăsă pe trăgaci și trase un foc înspre el. În liniștea pădurii, focul de armă răsună puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă nu price pea ce se întâmplă, dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea să ajungă la fiecare din soliștii de sub el. Îi putea privi și asculta pe oricare dintre ei, împreună și separat totodată. Mirat, pentru că nu pricepea cum de se poate așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase direct în minte. Trebuie să te întorci! continuă vocea. Mai ai încă de lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să cadă prin același tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era pe partea cealaltă. Bestia scâncea, căutând o fisură prin care să se poată elibera. El, înspăimântat de situația în care se afla, venise lângă ieșire, încercând să scape din capcană. Clinchetul sec al lacătului închis de Godunov îi mai răsuna încă în urechi. În clipa aceea știuse că soarta îi fusese pecetluită. Câteva minute mai târziu, rămăsese fără aer. Își amintea arsura din piept și sfârșeala ce începea să îl cuprindă. Apoi, nimic. Nu mai știa ce se întâmplase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. 13. Din strălucirea care era înaintea Lui scînteiau cărbuni de foc. 14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. 16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Domnului, întrucît ați primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfînt; 7. așa că ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii din Macedonia și din Ahaia. 8. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvîntul Domnului a răsunat prin Macedonia și Ahaia, dar vestea despre credința voastră în Dumnezeu sa răspîndit pretutindeni, așa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. 9. Căci ei înșiși istorisesc ce primire ne-ați făcut, și cum de la idoli v-ați întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
clipe puține m-am întrebat ce vreau eu să demonstrez? Îmi păstram renumele de derbedeu, ori hotăram pe loc să mă schimb? Satisfacția unei bătălii câștigate vine atunci când o eviți lăsând adversarului impresia că tu ai controlul, auzeam glasul Sfântului răsunându-mi în urechi. Nicio fată nu poate iubi un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e ocupat? Îmbrăcarea! am strigat ca-n armată. Pedagoga vine spre voi și o să vă prindă. În lumina lunii le invidiam trupurile goale ce arătau ca două statui antice. Erau doi adulți în comparație cu mine. „Tu trebuie să mai crești” îmi răsunau în urechi vorbele Sorinei... și atunci am auzit prima oară suspinele Creței care ieșise de sub pătura ei. Bravo Petruș. Ușa de la cameră se izbi la perete. O mână întinsă spre șalter aprinse lumina. Erjika și Petruș abia avuseseră timp să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
badea Vasile râdea de se prăpădea. Era curajos ca și tine copile și privirile voastre parcă-s la fel, mi-a spus ea și dintr-o dată nu mai puteam fi atent la ce povestea, căci glasul lui badea Vasile îmi răsuna iar în urechi. Intuiam cu ușurință că-ntre cei doi fusese o legătură aparte, îi vedeam în mintea mea unul lângă altul și culmea, pe badea Vasile râzând odată cu puștiul. Copilul mi-l imaginam ca fiind de-o seamă cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o ceață
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog de dragul tău. M-am străduit să vorbesc pe un ton indiferent. ― Nu o face. ― Ești sigură? Pentru că dacă m-ai lăsa, țiaș spune că mereu cuvintele nerostite răsună cel mai tare În mintea cuiva. Așa că dacă vrei să vorbești cu cineva... L-am privit neîncrezătoare și totuși tentată. ― Dar nu te cunosc! ― Dacă vrei să mă cunoști, sunt aici. Poate nu am apărut În calea ta Întâmplător. N-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ori nu ne dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu se gândise la una ca asta. Aveam dreptate. Pe sală se auziră pași. Venea Gleber din oraș. Apoi răsună vocea lui Iliuță. ― Bine că ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ― Stai să aduc sculele. Îl auzeam cum bătea cu ciocanul, cum pilea, cum răsucea cheia în broasca ușii. " Ah, prietene Gleber, îi transmiteam în gând, cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul casei. Se auziseră glasurile lor amestecate cu râsete. Am recunoscut pe Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și cu mine lipseam, ca mascarada să fie completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pare că l-ai definit, îl vezi mai bine, îl simți chiar. Aș fi putut s-o refuz? Timp de o oră și jumătate i-am șoptit încontinuu, cu pauze mici ca între bătăile inimii, cele două cuvinte magice care răsună în toate limbile și pe toate meridianele. De câte ori le-am repetat în acest timp? Pe puțin de trei mii de ori. Iar Mihaela nu se mai sătura de muzica lor. ― Dor, s-a mai întîmplat așa ceva? Oare totul sa fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]