5,506 matches
-
din aceeași materie ca și mine. Era un miracol. Și astăzi simt la fel. Venirea lui Betsy pe lume doar a intensificat sentimentul. Eram înlănțuit. În timp ce stăteam cu un ochi experimentat la fiicele mele, în acea după-amiază, o mișcare pe raftul de sus îmi atrase atenția. Cartea părea că vibrează. Mă uitam la ea, parcă lipit de scaun și neputând să mă mișc. Se răsucea. Se balansa pe margine. Cădea. Distanța dintre raftul de sus și podea se mărea. Cartea prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiicele mele, în acea după-amiază, o mișcare pe raftul de sus îmi atrase atenția. Cartea părea că vibrează. Mă uitam la ea, parcă lipit de scaun și neputând să mă mișc. Se răsucea. Se balansa pe margine. Cădea. Distanța dintre raftul de sus și podea se mărea. Cartea prindea viteză și forță. Era inutil să îmi spun că îmi imaginam. Cartea continua să cadă. Era un bolovan gata să se prăbușească, un meteorit care se îndrepta direct spre copiii mei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
capul, cu o expresie temătoare pe chip. Betsy începu să plângă. Le-am luat în brațe, câte una în fiecare braț, și le-am ținut strâns corpurile surprinzător de grele. M-am uitat în sus. Cartea era tot pe ultimul raft. Trebuia să o scot din casă, dar nu știam ce să fac cu ea. Nu puteam să o ard. Asta făcuseră ei cu cărțile. Nu voiam să o arunc la gunoi. Asta făcuseră ei cu noi. Luni dimineața, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o scot din casă, dar nu știam ce să fac cu ea. Nu puteam să o ard. Asta făcuseră ei cu cărțile. Nu voiam să o arunc la gunoi. Asta făcuseră ei cu noi. Luni dimineața, am luat-o de pe raft și am dus-o cu mine în mașină. Nu îmi plăcea să conduc cu ea alături, pe scaunul din față, un pasager neinvitat, trecutul meu nepoftit, dar trebuia până la urmă să fac ceva cu ea. Era tot acolo când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aduși în față și capul lăsat în jos. Când plecam din parcare, un tren tocmai intra în gară. Am privit în altă parte. Când am intrat în sufragerie, douăzeci de minute mai târziu, privirea mea s-a îndreptat imediat spre raftul de sus. Spațiul abia perceptibil dintre cărți era acum o gaură căscată. Creștea pe măsură ce noaptea înainta. Simțeam golul ca pe o foame fizică despre care credeam că nu o să dispară niciodată. Era cam după ora zece, când m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
începeau să se teamă, vecinii deveneau suspicioși sau banii cu care cumpărau tăcerea unora se terminau, așa găseam și eu mereu locuri noi unde să îmi ascund povara. Am luat-o din torpedou și am pus-o la loc pe raftul din sufragerie care era prea înalt pentru toți ceilalți, cu excepția mea. Am ascuns-o în spatele mesei mele de lucru din subsol. Am închis-o în seiful din spatele dulapului cu rufărie. Seiful nu era foarte mare și de-abia mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț. Am deschis ușa falsă decupată în spatele dulapului. Seiful din oțel licări în lumina instalației de deasupra. Mi-am strecurat mâna și am început să răsucesc mânerul. Opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
manila. Era mai greu decât documentul mic și albastru. Am desfăcut legătura din jurul clamei și am ridicat clapa. Banii stăteau cuminți înăuntru, aranjați în teancuri, fiecare teanc legat cu câte două elastice. I-am scos, i-am aranjat frumos pe raft, apoi am pus jos plicul ca să am ambele mâini libere să îi pot număra. Doctorul se înșelase. Nu poți șterge trecutul. De aceea plecasem din cabinetul lui. La început îmi fusese rușine de acel incident, dar acum nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dădusem repede jos din mașină pentru o rolă de film, mă puteam întoarce în trei minute. Dacă le-aș fi luat cu mine, ar fi durat cel puțin o jumătate de oră. Betsy ar fi încercat să mă tragă spre rafturile cu jucării de plastic, iar Abigail s-ar fi oprit râvnind la bijuteriile ieftine. Ar fi fost mai ușor să dau eu o fugă înăuntru, să iau filmul și să mă întorc într-un minut. Doar nu erau bebeluși. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu erau bebeluși. Era ziua în amiaza mare. Am găsit un loc de parcare, la două rânduri de intrare, le-am spus că mă întorc imediat, am ieșit din mașină și am traversat parcarea. Înăuntru, m-am dus direct la raft. Nu erau alți clienți la casă. Eram în drum spre ușă, când mi-am dat seama. M-am oprit doar ca să țin ușa unei femei cu doi copii. Cum aș fi putut să nu fac asta? Restul poveștii este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
totul părea să fie ca după o piesă de teatru în care au fost date chiar și aplauzele. În jurul femeii care intrase la mine cu mâncarea erau zeci de alți oameni, bărbați și femei care trăgeau de un cărucior cu rafturi pe care, se pare, se găseau farfurii cu mâncare. Am sesizat că cei gălăgioși veniseră pentru a-și revendica drepturile și toată tevatura se stârnise din pricina întârzierii. Îmi dau seama că nu numai dragostea trece prin stomac ci și liniștea
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
vede mai bine din 2007. O încercare onestă de futurologie comparată cu accent pus pe implicațiile epistemologice ale actului creator pe care s-ar baza o teorie constructivista a spațiului global. Delete. Nu așa trebuie gândită mișcarea. Delete. Nu căutați raftul în care veți aruncă dosarul viitorului, pentru că el nu stă acolo. Înlocuiți linia cu matricea, rezolvați matricea și veți avea linia. Prea mult sincretism tehnico-mistic pe 2008. Prea mult transfer. Dependența sporește, la fel și plăcerile ei, să fii întins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
între timp a luat și Nobel-ul pentru pace - prevăzusem eu)... În librarii va domni Coelho (nimic nou, decât doar că va primi girul tot mai multor intelectuali credibili); iar în magazinele de muzică - Manu Chao, care va trece la rafturile de mainstream. Noi aici îi vom redescoperi pe Alecsandri și Coșbuc: poemul filosofic va fi depășit în prestigiu de pastelurile cu mult „sentiment al naturii“; românul psihologic va pierde teren în fața impresiilor de călătorie: pregătiți-vă de conversații pe teme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
din puținele inițiative fructoase ale anului muzical. O altă este trecerea Radioului România Muzical la transmisiile live, pe Internet. Anul nu a adus o ameliorare nici în ce privește situația cărții muzicale sau a discului. E suficient să privești, acolo unde există, raftul cu literatura muzicală dintr-o librărie. Despre lipsa de apetit muzical a editurilor, exceptând mai nou Humanitas-ul, am mai vorbit. Dar o există o cercetare muzicologica românească? Una care să fi mai studiat în anii trecuți din 1989 încoace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
cartea lui de-abia începe...” Tudor Arghezi 334. „Trăind în strâmbătate și hulă, omul a izbutit să se răscumpere și să se depășească născocind graiul scris și, în sfârșit, cartea... Uite, mii de inimi și minți trăiesc lângă tine, în rafturile tale... Până la cărți rămânea mărturie cimitirul. L-a învins biblioteca. Ai scăpat de mormânt...” Tudor Arghezi 335. „Nu trebuie să citim decât cărțile în care ne găsim pe noi înșine, în ceea ce vrem să fim.” Louis Lavelle 336. „Este semnul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
să iubim și să respectăm cartea, învățăm totodată respectul și dragostea pentru cultură și implicit, pentru Om - creatorul tuturor valorilor materiale și spirituale.” Nicolae Georgescu - Tistu 553. „Cu câtă bucurie și pricepere privim la biblioteca noastră. Avem impresia că în rafturi trăiesc mii de inimi și minți. Cărțile, ca și revistele, ziarele, sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie, armonioasă. Ne grăiesc, ne dau sfaturi, ne împărtășesc cunoștințe despre lumea înconjurătoare, ne arată cum să facem viața mai rodnică și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
610. „De vrei, dintre-ale mele, să iei cu tine-o carte, La drum să te-nsoțească, acum când pleci departe, Alege-o pe aceasta: e mică și ușoară, Poți s-o cuprinzi în mână, s-o porți la subțioară, Lăsând pe raft acasă prea-grelele volume. Acum să-ți spun, în Roma unde-o găsești anume, Iar ca să nu-ți pierzi vremea umblând o-ntreagă zi, Cu cea mai bună grijă te voi călăuzi: Spre forum-ul Minervei, sub ale Păcii-altare, O afli
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași cale dreaptă, Ne trezirăm împreună, Mână-n mână, Ca-ntr-un raft de librărie Unde numai dracu’ știe Ce te-așteaptă?...” Ion Minulescu 618. „Numărul mare de cărți te împrăștie. Prin urmare, neputând citi toate cărțile pe care le ai, este destul să ai câte poți citi... Așadar, citește mereu scriitori consacrați
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ci și un lucru viu, cald și familiar. Nu cred în afirmația autorului <<Mizerabililor>>, că “les livres sont des amis froids et surs”. Prieteni siguri, neîndoielnic, nu și prieteni reci, adică indiferenți sau nepăsători. E destul să privești cu atenție rafturile care acoperă pereții, ca să-ți dai seama că emană din ele fluide liniștitoare. Nu te simți niciodată singur printre cărți. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ți țină tovărășie și nu un ceas ori două de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
reculegere. Cârpa de praf a gospodinei și-a făcut periodic datoria și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinși. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi cărți necitite de mult, dar care nu se plictisesc așteptând, căci știu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu, le va răsfoi sau le va muta pe noptieră. Răbdarea cărților e infinit mai mare decât a oamenilor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nu cumva gândul limpede să se întunece până îl așez pe hârtie.” Eugen Frunză 693. „O carte bună nu sfârșește niciodată.” Eugen Frunză 694. „Scriitorul fără cititor e ca locomotiva fără vagoane.” Eugen Frunză 695. „Am în biblioteca mea un raft rezervat cărților din care, la nevoie storc sirop.” Eugen Frunză 696. „O carte bună de trei sute de pagini te face să mai gândești trei mii.” Eugen Frunză 697. „Dacă nu te pricepi să scrii o pagină nu e obligatoriu să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
se datorește întâmplătoarei căderi a unei ghinde pe pământ prielnic.” I. L. Caragiale 767. „Vă mai aduceți aminte de cea dintâi carte pe care ați citit-o? Pentru iubitorul de literatură cea dintâi carte citită odinioară în copilărie se așează în rafturile amintirii alături de întâia dragoste și de întâia deznădejde. Ba chiar, amintirea primei cărți citite trece de multe ori înaintea celorlalte. Ea înfățișează cea dintâi mare bucurie a închipuirii, prima noastră aventură intelectuală, cea dintâi călătorie dincolo de realitate și, fără îndoială
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
demult sau că nu învățase prea multe din el. Unde-l găsesc ? a chestionat-o Jina. Unde nu puteți să-l găsiți ! Uitați-vă nițel împrejur ! Timp de șaisprezece ani, Jina cumpărase cărțile lui Alice din colțuri întunecate și de pe rafturile cele mai de jos ale librăriilor. Comanda câte exemplare își permitea să cumpere ca să crească cifrele de vânzare ale prietenei ei și-i scria recenzii glorioase pe Amazon.com. Citise tot ceea ce scrisese Alice, de la romanele de dragoste la fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de o scară ierarhică implicită între femei, între prietene, un lucru despre care niciodată nu se discuta deschis. Jina nu-și închipuise niciodată că Alice avea să cunoască succesul. Asta până când a văzut baloturile cu cărți. Trei baloturi așezate în fața rafturilor pe care se lăfăiau cele mai noi exemplare de cărți cu coperte de carton gros. Baloturi simandicoase, din carton de cea mai bună calitate, ale căror colțuri erau curbate astfel încât să imite conturul în formă de clepsidră - o imposibilitate anatomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]