5,222 matches
-
Iarna a fost îngrozitoare. Noroc de lemnele aduse de la Bichigi, noroc de gâște. Aici toți învățătorii, cât de săraci ar fi fost erau înstăriți comparativ cu noi: aveau pământ, vie, casă proprie. Noi nici de la primul, nici de la al doilea refugiu nu luasem nimic. Ba, greșesc, luasem amintiri pentru încă două vieți. Săraci acasă, într-o țară mereu ocupată. Aproape de vacanța de Crăciun s-a creat încă un post la școala primară din târgul Nicorești. În curtea școlii era liberă o
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în dosarul acesta ești numit de cîteva ori dușman al poporului.Eu am puterea să cred și altfel. Depinde. Rămâi cu noi, cei care știm să pedepsim dar avem și puterea să iertăm. Dacă nu... Să știi că al treilea refugiu nu va mai exista pentru tine în veci! Mergeam orbește, pas cu pas, dureros împins de următorul. În spate, cu luminile reduse, mașina neagră, neagră, neagră... Postfață De unde, Doamne, să încep acest sfârșit? Poate de la întâlnirea unei părți din familie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic strivit cu tot cu motocicletă sub un zid. Gestul voluntar era refuzul lui
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Poate coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care nu vrea s-o părăsească, poate și din teama unui alt fel de nou refugiu parcă mă imploră să redau obiectele dragi sub lumina singurului ochi de care se mai folosește și iarăși caut idei de copertă. Întorc Internetul pe ore și zile căutând grupuri de refugiați și mă doare durerea lumii pe istoria mai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
idei de copertă. Întorc Internetul pe ore și zile căutând grupuri de refugiați și mă doare durerea lumii pe istoria mai veche sau mai nouă până în ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în care sensurile sunt date de-a gata, valoarea lor fiindu-i demonstrată de numărul tot mai mare de adepți, reprezintă o formă tentantă de refugiu. Căutarea de sine. Fuga de sine. Fuga după sine. Iată dimensiuni ale existenței contemporane! Motivația principală a rezistenței familiei atâtea mii de ani e legată de supraviețuire, este una economică. Acum, când a crescut gradul de siguranță privind supraviețuirea, ițele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să fie veterani, bucurându-se cu anticipație de răul pe care urmau să-l producă. În momentul în care lumea, așa cum este ea modelată de cei mai tineri decât tine, îți este străină e semn că timpul ți-a trecut. Refugiul tot mai frecvent în amintiri este indiciu al apropierii morții. Progresul are ceva înfiorător în el: creează o distanță între generații până la a le face de nerecunoscut una pentru alta. Poate că apariția Istoriei ca știință este determinată tocmai de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hârtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
volume ce aparținuseră lui Gauss, ale Criticii rațiunii pure pline cu adnotări, nepublicate încă, ale acestuia. * Ultimii ani ai lui Gauss sunt sterili. Astma de care suferea îl împiedică să lucreze. Activitatea profesorală constituie pentru el, la această dată, un refugiu. Deci o îndură mai ușor. În orice caz nu se mai plânge de ea. Prietenii săi din tinerețe: Olbers, Bessel, Schumacher au murit. Celor rămași: frații Humboldt și Sartorius von Waltershausen le scrie tot mai rar. Ultima scrisoare, din mâna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lungul evoluției sale orice element sau fenomen necunoscut întâlnit pe care nu-l putea explica. Existența sa fragilă supusă capriciilor naturii pe care nu reușește nici azi să o supună sau să o înțeleagă, l-a determinat să caute refugiu în puterea protectoare a unor instanțe superioare pe care le-a asociat cu Soarele, Focul, Fulgerul, Apa și multe altele. Caracterul imprevizibil și uneori violent al acestor elemente, imposibilitatea de a le manevra au fost câteva din cauzele care l-
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
bisericii noastre” un „izvor al harurilor”, prezența ei la Iași, concretizându-se doar în binefaceri. Abuzurile îndelungate și chiar lipsa de etică a mai marilor Bisericii nu au alterat sacralitatea acestei instituții în viziunea poporului român care a căutat mereu refugiu cu umilință și patimă între pereții ei pe care erau pictate figurile sfinților care, fără a etala frumusețe, etalau adevărul suferințelor pământești, realitatea vieții religioase a românului care nu era una ușoară în contextul îndelungatei stăpâniri otomane și abuzurilor din partea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
târâți de sentimente până intră în cocina de porci ori la balamuc. Cei care sfârșesc la balamuc au și alte bube în cap, sunt hărțuiți de securiștii întreprinderii să-și toarne colegii, unii se folosesc de ospiciu ca de un refugiu, alții sunt "împinși de la spate" acolo. "Ce să facă bieții oameni, zice un bășcălios, cum să înduri fericirea socialismului decât frecventând curvele, cârciuma ori balamucul?!". Tot atelierul de proiectare este cu ochii pe Dorin. Ce va face Dorin la apariția
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar nu i-am spus niciodată că n-am uitat cum m-a privit și m-a respins, deoarece am văzut în decursul anilor că o iubea și nu-și bătea joc de ea. Dar în schimb am găsit repede refugiu în persoana unchiului meu Nea Gică, fratele mamei de care și la tata îi era teamă și eu eram tare bucuros când îl certa pe tata pentru mine. El mă iubea mult în felul lui dar singurul lucru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i acordăm șansa să vadă cum trăiește o familie de japonezi. N-are decât să mănânce takuan și miso cu noi. — Știu și eu... E o veste atât de neașteptată ... — Dar mamă, „chiar și vânătorul cruță pasărea ce-și caută refugiu la el“, insistă Takamori, scoțând din cutia cu zicători una veche și nu foarte potrivită. — Bine, bine, lasă păsările! Cum se va simți la noi? În primul rând, ce ne facem cu toaleta? E cam primitivă și un străin o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să curețe mucegaiul din casă, să aerisească... La rubrica socială, o anchetă despre maternități: - Copii noștri văd, când vin pe lume, mucegaiul de pe pereți, declară directorul de la Spitalul „Sfântul Ioan”. Nimeni nu ne întreabă de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica publicitate, firmele de tâmplărie de aluminiu își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dreptate. Mă uit la șinele prăfuite. Ce tren să mai vină? Ce tren să mai plece? Aici nu mai există sosiri, nici plecări. Există numai peronul și așteptarea. E una din acele situații când cauți în așteptare un bârlog, un refugiu. Să treacă timpul, deoarece lucrul cel mai important pe care-l faci e să aștepți. Pustiul latră uneori ca și câinii. Și, cum să vă spun, mușcă chiar de inimă. A aștepta înseamnă atunci a supraviețui cât mai mult, a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea. Dar cum. Da, cum. Sigur, onorată curte, ori de câte ori te temi, ca mine, poți să spui: există o grotă care mă așteaptă. Singurătatea ți se pare atunci mai mult decât un refugiu; ți se pare un mijloc de a te apăra. Ea te împinge într-un pustiu, dar te lasă întreg. Instinctul de apărare îți spune că dacă nu te dai la o parte din fața cobrei vei fi mușcat. Descoperi atunci, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aibă grijă de ei. Dar vremurile se schimbau și acum aveau și orfani. Mai ales acum, că aveau de-a face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câteva iubite: au plecat fiindcă ți-o înțelegeau prea mult. Le prefăceai în personaje și le închideai într-o proză; n-au putut să mai suporte. Gândești, mereu, o femeie. Poate acesta e, toată viața, rostul tău. Răbdător, îți creezi refugii. Acum ai Stațiunea. Stațiunea. Pe unul din pereții camerei ai atârnat o hartă, reprezentare grafică a locului inventat de tine, de-acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu au apărut, vreodată, două umbre. Pândesc de la începutul Carnavalului. Și nici nu am observat pe cineva intrând ori ieșind. Masca a folosit, probabil, un drum subteran, există câteva refugii. Unul, se zice, ajunge până în Stațiune, iese pe undeva pe lângă Spital, nimeni nu știe cu precizie. Magistratul, după cum am auzit, consideră că eu aș fi fost purtătorul măștii. Putea să mi se întâmple ceva rău. Probabil că i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cel mai dezastruos pact. Dar nici una dintre ele nu știe altul mai bun. § Ai reinstaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte; ai sacrificat, dintr-un capriciu, șansa de a face din Stațiune o cetate cu adevărat liberă și prosperă. Un refugiu al poeților, al pictorilor: un bastion al artiștilor, ai fi putut! Măcar într-o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu! Artistul ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ranchi? N-au prins nici măcar o singură maimuță. Animalele astea sunt foarte descurcărețe. Au învățat tot felul de șmecherii în bazar. Bărbatul pe care încercau să îl găsească studia în momentul acela, plin de inters, ziarele de dimineață. Maimuțele amenință refugiul omului sfânt. Noaptea trecută, maimuțele bete au distrus cu sălbăticie zona, determinându-i pe oameni să părăsească locul, citi el cu o plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident, zise ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un prezicător obișnuit care a descoperit mijlocul de a se defaza. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]