4,635 matches
-
atotputernic”, el nu poate să o învie pe călu găriță decât după ce aceasta a fost așezată în „leagănul” din paltin. Arhaice și nebănuite semnificații escatologice și ritual-fune rare ale acestui copac par a se între- vedea. Deși întregul ritual este „regizat” până în cele mai mici detalii de un Dumnezeu cu aparență creștină și îndeplinit întocmai de sfinți, ritul este departe de a fi de factură creștină. Dimpotrivă, colinda pare că descrie (destul de amănunțit) etapele unui ritual de înmormântare sui-generis : „înfășarea” trupului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a numelui ei este "Huțan" și nu "Huțanu" cum apare îndeobște în mai toate articolele și lucrările de istoria aviației. 2 Despre Hatmanul Tobă, doamna Huțan își amintește, râzând: "Era nebun. Atacarea noastră de către partizani, pe drumul către Karasubasar, era regizată. Plecarea de la aerodrom s-a făcut cu știrea comandantului, cum altfel?" 3 Despre Smaranda Brăescu, pe care a cunoscut-o bine tot în Crimeea, Stela îmi povestește: "îi ura teribil pe ruși" (a se citi: pe sovietici, pe bolșevici). 4
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Al. Cistelecan poți să ne spui?". "Cum să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu cea a grădinarului. Nu poate învăța floarea să crească, asta e treaba ei, dar o poate scoate din bălării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după care te-ai refugiat la filologie...! Cam cum ar fi scenariul, pe scurt, evident, după care ai face acum un film despre viața ta? Cum ai reduce biografia ta la o poveste? Ți-ai da viața să ți-o regizeze altcineva? Această aspirație spre regie te-a ajutat în regizarea propriei vieți? Fascinația pentru film am avut-o de când, copil de clase începătoare, am văzut primele filme la căminul cultural de cartier sau pe peretele unei case în satul natal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să merg în armată? , m-am pregătit singur în orele de după serviciu și am intrat primul al Filologie. Ce film să iasă din asta și din viața mea? Unul déja vu. Iar aspirația spre regie a rămas aspirație. N-am regizat decât spectacole de-ale elevilor mei pe vremea când eram dascăl în Maramureș. Părintele Iustin Pârvu, un mare duhovnic care trăiește în munții Neamțului, după 17 ani de Aiud și o viață de încercări trecute cu seninătate, spunea într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în.t.). ∗ Erich Fromm, Escape from Freedom îHolt, Rinehart and Winston, Inc., New York, 1941). ** An Essay on the Nature and Significance of Economic Science îMacmillan, Londra, 1932). ∗ Un documentar în patru părți difuzat de BBC, The Century of the Self, regizat de Adam Curtis, produs de RDF Media pentru BBC Two, 2002. ∗ în ultimele două paragrafe m-am inspirat mult din discursul lui Harold Koh la American Constitution Society. ∗ International Crisis Group, „The Next Iraqi War? Sectarianism and Civil Conflict”, pp.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
care nu cu mult timp în urmă excelau prin prezentări plictisitoare, în cuvinte pompoase, încearcă acum să interacționeze cu consu matorii în mod similar. Istoria și caracterul Facebook, între ficțiune și realitate Am văzut Rețeaua socială (The Social Network), filmul regizat de David Fincher după un scenariu de Aaron Sorkin, într-o zi de toamnă a anului 2010, într-un multiplex din West Side, New York City, la doi pași de Central Park. Era încă dimineață, așa că sala era cam goală. Urmărindu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cărei prezență n-ar trebui s-o simt, dar pe care o simt mereu și care până la urmă obosește. Prin ce? Prin neclaritatea ei. Nu se poate ca pe vremea lui Shakespeare, fiindcă se poate ca pe vremea noastră. Se regizează ca pe vremea noastră, dar cu idei de demult. Dar nu chiar. Tot felul de zgomote și de alergături și zdupăituri bruiază aproape permanent textul, și în loc să uit de decor, cum ar vrea regizorul, mă uit nedumerit la mantilele de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fac tatuaje după desenele lui, a colaborat cu trupa Soulfly, a publicat până acum două numere din Play With Knives (povestiri & ilustrațiiă și primul volum din The Art of Dave Correia, iar cel mai mare vis al lui este să regizeze un film. „Am început să desenez încă din copilărie. Arta este unul dintre lucrurile care au făcut parte din viața mea de când mă știu“, susține Correia într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a dat până acum, cel pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. În 1958, cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Frații Strugațki au publicat aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovskiă, piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugațki fost ales președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit pe 12 octombrie 1991. Frații Strugațki au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
se va lovi de un refuz: de la Uri aflase ca asemenea combinații fascinau imaginația feminină. În felul acesta Îl aștepta În sfârșit o noapte grecească agitată. Va Începe un nou an al țapului. Reflectă câteva clipe la detalii, Împărți rolurile, regiză imaginile. Apoi ridică plin de curaj receptorul și Începu să formeze numărul de la biroul Ninei. Fiindcă nu auzea nici un sunet În telefon, hotărî să Încerce la Annette. Din nou răspunsul fu o tăcere deplină. Degeaba formă de cinci-șase ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bucăți, disociativ, dezmembrant, fără o viziune de continut ansamblic. Fără o atenție distributiv cumulativa care să țină cont de miza rotundă a concepției spectacolului. A vorbi despre un spectacol că With a little help from my friends de Maria Manolescu, regizat de Radu Apostol la Teatrul „Vasile Alecsandri“ din Iași sau de Viață cu un idiot de Victor Erofeev, în regia lui Andriy Zholdak (Teatrul Național „Radu Stâncă“ din Sibiu) fragmentat, în absența unei legături între particulele care, până la urmă, dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
de dublă orientare a privirii, perfect adecvată voyeurismului relațiilor de autoritate manipulata pe care un club sado-maso îl presupune. Te uiți la actori și dincolo de actori, în strada-performance. Torturat și spălat cu zăpadă Stratificarea privirii e esențială și în spectacolul regizat de Zholdak, cel mai violent-inocent manifest de teatru cinematic din 2007. Viața cu un idiot expune și interpune între acțiunile din scenă și ecranele suspendate care suprasolicita „creierul senzorial“ al spectatorului filtre de bombardament vizual. Tunul de imagini fiziologic brutale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
din viața lui Ivan Denisovici, unde câinii neîmblânziți și bătaia cu gălbenușe de ouă legitimează polaritatea dramatică. Teatrul lui Zholdak e murdar și pur, e exaltat și distanțat, folosind tot arsenalul vizual contemporan, hiperactivat și decantat. Fiola cu ticneala Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț - Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele (Petr Zelenka) - scandează demență zgomotelor străzii și zumzetul ticnelii cotidiene în cămăruțele unor oameni prea singuri ca să nu o ia razna atunci când li se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
formă rotundă, desi conținutul se modifică în permanență. » Sztuczki/Tricks de Andrzej Jakimowski. Dozare farmaceutică a elementelor care transformă evenimente banale în mari evenimente cosmice, cum e sosirea tatălui rătăcitor în orașul iubirii sale, sosire pe care băiețelul sau o regizează din umbră că un magician al hazardului bine controlat. » Irina Palm de Șam Garbarski. Mult umor și dozare precisă a dramei în această poveste, care ar fi putut scăpa spre vulgar, dar care, în condițiile date - scenariu, regie, interpretările lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
din Moscova. Este angajat, prima dată, ca actor al Teatrului din Chișinău, în anul al III-lea de facultate. În 1990 devine primul artist basarabean transferat de la Chișinău în România, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ din Iași. Multe dintre spectacolele regizate de Ion Sapdaru au obținut premii la festivalurile de teatru din țară, îndeosebi, la cel de la Galați. Din 1996, lucrează și cu Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoșani. A jucat, în ultimii ani, în mai multe filme: Codrii - regizor Vasile Pascaru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
vreo 11 ani și care locuiește cu tatăl și sora lui într-un cămin al întreprinderii Independența, în vreme ce mama lui s-a dus să muncească în Italia. Au fost momente când m-am emoționat și altele când am râs. Documentarul regizat de Rastko Petrovic mi s-a părut foarte cuminte, în sensul de liniștit, potolit, respectuos atât cu subiectul, cât și cu personajele și cu atmosfera Sibiului. Mi-a plăcut de băiat și mi-a plăcut felul în care filmul îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și pleacă. La finalul filmului, Răzvan merge să o sune de la un telefon cu cartelă pe mama lui. Merge prin ploaie, ia autobuzul, cu aparatul de filmat urmându-l săltat ca în Elephant. Am impresia că momentul telefonării a fost regizat, pentru că mama lui îl tot întreabă: „Mami, da’ de unde suni? De unde ai cartelă, mami?“. Nu e deranjant, pentru că din întrebările mamei și din răspunsurile monosilabice ale băiatului înțelegi relația mamă-pui, simți că puiului îi e dor și că îi e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
oară, deoarece vroiam să știu dacă mi-a plăcut pentru că mi-era dor de Sibiu. A funcționat din nou. În Independența sunt lucrurile mici care contează. N-am idee cât material brut a existat și cât din film a fost regizat, dar ce a rămas pe ecran sunt momente revelatorii legate printr-un aer pașnic, vag dezolant (mi-ar fi plăcut chiar mai puține relicve ale comunismului de altădatăă, un aer care e mai degrabă al trecerii eroului de la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
cele mai emoționante momente ale spectacolului. Din cele peste douăzeci de personaje, sunt prezente doar nouă, care preiau și partiturile celorlalți, realizând un puzzle de povești teatrale. Moment de cotitură și de greutate este cel al teatrului în teatru - Hamlet regizează Cursa de șoareci, iar interpreții nu sunt actori, ci chiar Claudius, Gertrude și Polonius, forțați de Hamlet să istorisească crima. „Hamlet este contemporanul nostru. Dacă transformăm așteptarea, atributul său ab initio în neputință, vom descoperi omul de astăzi, devorat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
nălucitoare pe ecranul televizorului. La sfârșitul lui ianuarie, amicul a participat la concertul de gală din Viena. Alături de CD-ul Symphony, a adus și Diva, dvd-ul cu toate videoclipurile. Nu văzusem pe cel care însoțește aria Phantom of the Opera, regizat de Kurt Russell. Maestrul nu dezamăgește: decoruri fastuoase, culori luxuriante, montaj grandios. Melodia e năucitoare, explozivă, extenuantă. Pare inutilă exclamația: superbissim! Genul muzical asumat de Andrew Lloyd Webber nimerește sensibilitatea contemporană exact acolo unde trebuie. Îmbinarea perfectă a ritmului rock
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
inducă o anumită distanțare de traumă prin efectul interpretării - este esențială. Terapia e un ego training in action (Terapii scurte de grup de José Guimón și Béatrice Weber-Rouget, Polirom, 2006) în care grupurile de verbalizare formează o comunitate psihodinamică. Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploiești e un rezervor activ și afectiv de comunicare performativă. Afrim face din textul islandezului Thorvaldur Thorsteinsson, And Björk, Of Course - un text cu extrem de puține indicații scenice și acțiuni propriu-zise -, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
dacă vreți, granița dintre teatru și performance. Dintre convenția prestabilită și convenția pe care o institui pe loc, cu toți ochii ațintiți la ce faci, transformându-ți corpul și propria subiectivitate în material permeabil. Din acest punct de vedere, spectacolul regizat de Bocsárdi impune o limitocrație. Și accentuează tocmai staționarea între, stabilitatea fragilă în-vecinătatea sicriului, singura marcă înregistrată a vieții. Un actor și o actriță au ceva de interpretat pe o scenă. Numai că, intermitent, se joacă pe ei înșiși. Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
se dansa în draci. Noi, cei învinși, eram dependenți ca de un drog de muzica eliberatoare pe durata unui blues al învingătorilor transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se formase din cauza gropilor comune era netezit de sâmbătă până duminică pe podeaua plană pentru dans. Abia atunci când, peste ani, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceva, dar vocea de la capătul firului turuie în continuare. Tipul evadează din pușcărie și fuge în pădure. Adică n pustiu, m-ai înțeles? Și acolo desco peră sensul vieții. Practic filmul are șanse la Oscar, nene. Mai ales că-l regizează barosanu ăsta. Ia gân dește-te puțin. Ultima jumătate de oră e numa cu ăsta care plânge și i-a crescut barbă și mănâncă muș chii de pe copaci și vorbește cu Dumnezeu și alte șouri de-astea, m-ai înțeles
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]