6,309 matches
-
tabieturi, cu micile ei victorii sau înfrângeri ar fi fost distrusă. Vecinii, cunoscuții, colegii cum s-ar fi uitat la ea? N-ar mai putea locui în acest orășel pe care îl iubea! Și în plus s-ar simți pângărită! Regreta că nu era mai puternică, să riposteze, să atace, să fie răzbunătoare, să nu se lase dovedită! Ar fi intrat într-o pasă insurmontabilă, asta era soarta femeii! Să tacă și să sufere... o apucă ciuda pe aceste idei induse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
își schimbă deodată ritmul... încetinesc, merg strâns înlănțuiți și se sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză... amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă merg
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
minte să-i propun Giuliei un schimb de lenjerii intime, însă îmi cădeau; avea fundul mai mare decât al meu, dar cât trebuie, și am renunțat repede la această idee, deși nu erau rupți ca ai mei, ci fini și regretam nespus. - Dacă vrei poți rămâne să dormi, dar nu te miști din casă până deseară la 19.30 când ajung înapoi; n-am decât o cheie și nu ți-o dau, fiindcă nu am chef să te caut prin București
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu dexteritate dau sonorul mai încet, dar tot mai prind două acorduri din Dolănescu. Mâna cealaltă a și desfăcut șireturile, piciorul drept executind o descălțare rapidă, ca de armată. Pantoful celălalt l-am aruncat la intrarea în baie și, imediat, regretând parcă ce am făcut, mă încalț la loc. Dacă m-ar privi cineva, ascuns, dintr-un colț al tavanului, pe acolo, prin crăpătura cea nouă, ar zice că sânt nebun: "A stat două ore nemișcat pe canapea, după care, brusc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zi de fapt vreunei țărănci grași da' să știi că avea imaginație pentru că răspundea bine. Nici știți cât de tare mă prinsesem de Valeria și trebuie să recunosc foarte mult din cauza textelor din ultima săptămână inventate de Nuțișor. Și acum regret că nu m-am dus la Câmpina, măcar să văd cum arată. Sigur, Cătălin a pus la cale gluma asta sinistră, da' mișto, era genul, v-am mai spus că nu era sănătos la cap. Știți ce a făcut într-o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
relații, iar dacă ăsta-i năravul fetei, îl accepți sau o lași. Eu nici nu l-am acceptat, nici nu am lăsat-o. Și tare ne-am chinuit, mai mult ea pe mine și nu numai pe mine. Dar nu regret nimic. Moni Cuta mi-a secat primul izvor de lacrimi de iubire, atât am plâns cu ea în brațe de fericire, din cauza ei, când m-a înșelat, și după ea, când m-a părăsit. Într-un târziu a ajuns și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de care-ți pare rău și pe care le-ai mai putea valorifica chiar și la mâna a doua, pentru că nu merită nimic, și ți-a furat ani din viață, și câte și mai câte, cuvinte pe care o să le regreți mai târziu. O urăști, ești sigur, te bucuri chiar că ai scăpat de ea, ești fericit ești liber să faci ce vrei, să lipsești noaptea fără să fie nevoie să mai minți, să curtezi pe cine vrei, dar mai nasol
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a fost rândul meu să-i complic viața. VIII Pe Regu am cunoscut-o după ce am înțeles de ce am pierdut-o pe Manu. Am pierdut-o din inimă. Am pierdut-o așa cum pierzi un obiect drag sau important, după care regreți și te oftici că nu-l mai ai. Am pierdut-o din cauza ei. Și m-am supărat pe mine. Poate am să găsesc forța să-ți povestesc și despre Manu. Acum e rândul lui Regu. prima femeie pe care am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se întîmplă de obicei, și ai apucat să emiți ace alo, care, fatalmente, te-a agățat într-o discuție sterilă pe care, din prima clipă de când te-ai prins cine-i la capătul celălalt al firului, ai început să o regreți, mai ales că știi că te va ține la telefon o veșnicie și nu poți să-i spui că nu mai poți să vorbești, ridici capul în sus a disperare, pentru un martor inexistent căruia ai vrea să-i comunici
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se uita în altă parte. Ne-am plimbat toată noaptea și am aflat printre săruturi că de câteva luni bune erau ca și despărțiți, dormea mai mult în cart, și că abia acum, că mă întîlnise pe minie, nu mai regreta decizia luată la Brest, mai mult la beție, să plece cu prietena ei și cu cei doi prințișori în jurul lumii cu vapor Clasic, ea abia terminase o relație și dorea cu tot dinadinsul să uite, el, speriat de o călătorie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a încercat câteva ore să o convingă să iasă și de-abia când a apărut portul în zare s-a decis. J.P. a sărit imediat să profite de scandalul dintre noi, i-a spus că-i pare rău și că regretă că m-a trimis pe uscat, că a fost un moment de rătăcire, că își cere scuze atât mie, cât și ei. Ea își făcea bagajele fără să scoată un cuvânt. J.P. se învîrtea penibil în jurul ei, încercînd să o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-un maraton nocturn ca să prind avionul, și mă întorc acum, tot fără bagaj, fugind de data asta de singura femeie cu care am trăit pur și simplu, fără nici un plan de viitor, fără să o înșel niciodată, fără să regret nici o secundă că sânt cu ea și nu cu alta, traversând Africa, poate pentru mine Africa a fost metafora căsniciei. O aventură, cu bine și cu rău, pe care o împărți cu o singură persoană și în care de obicei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
toate astea. Astăzi, în ziua asta de căcat în care îmi vine să-mi bag picioarele în tot. Sânt atât de singur, în realitate, chiar dacă sânt înconjurat de tot felul de prezențe trecătoare, în fiecare noapte alta, încît încep să regret tot ce am făcut până acum. Eu, cel care mă mândream cu faptul că nu-mi pare rău de nimic din ceea ce am făcut în viața asta, mă surprind acum chircit, rătăcit în propria mea memorie, de care nici măcar nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Văd că de fapt mie îmi povestesc, nu ție. Cel mai curios lucru e că mă agăț de Manu, deși între Manu și Rosa a fost Regu cu vârf și îndesat. Regu cea pistruiată și cârlionțată, pe care nu o regret deloc. Știu că nu ar fi fost fericită cu mine, știu că ea știe că eu știu, și mă simt mai bine cu ea, prietena. Nu am fi rezistat împreună, pentru că știam totul despre ea și nu vrei să trăiești
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pot să o judec pentru că nici eu nu eram sfânt. Probabil pentru că nu o iubeam cu adevărat. Și s-a dus, așa frumoasă cum era, s-a dus pulii de suflet toată relația mea cu ea, deși până și acum regret câteodată că nu am fost destul de ferm în a-i cere să mă aștepte pe mine, dar numai pe mine. Cred că asta mi-a și reproșat după întoarcerea mea, când am întrebat-o de ce. "Nu te-am crezut", mi-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu trebuie să știi. Nimeni nu are voie să știe ca nu cumva să-i dea prin cap să facă și el acela; lucru. Dar nu mi-a părut rău. Pentru că aia simțeam și trebuia o fac. Știam că o să regret, dar nu mă puteam împiedica să o fac Cunoști voluptatea prostiei? Eu o am încă din școala primară. Dacă făceam vreun porcușor pe caietul de curat (așa denumea mama ștersăturile sau greșelile) nu mai conta nimic. Puteam umple tot caietul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaș de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urâtă, mai mișcător, mai adevărat și mai miraculos. Sânt momentele în care nu regret că am fost și eu, când va, în Arcadia. 73 Poezia. O previziune Poezie fără lirism, literatură fără poezie, arte fără literatură, cultură fără arte și civilizație fără cultură - să exprime această telescopare (cam prea simetrică și coerentă ca să fie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
însetate de integrare, ca orice copii strămutați în alt climat. Toate nostalgiile acelui bărbat "ca bradul", uneori violent și brutal, alteori straniu de delicat, mergeau către România, către prietenii lăsați acolo, către Portița, unde mergea la mare în fiecare an. Regreta enorm slujba lui de la "Cartea romînească", unde trăise într-un mediu de scriitori care-l fascinase pentru totdeauna. Scria și acum la un volum de versuri, direct pe calculator (la el acasă am mânuit prima dată un computer, care nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Gică fie numele meu / și fie mâinile mele acelea care bărbieresc lumina de pe obrazul lui Dumnezeu / și fie foarfecele mele acelea care retează aripile îngerilor / așezați câte șase în scaunele mele. / Sânt cel mai mare frizer din lume. / Și nu regret nimic". Reversul harului său este însă singurătatea și nefericirea. Căci Nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este și o mască de clovn trist. Prin tot poemul, printre nenumărate mici detalii de o poezie sclipitoare, suflă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
instantaneu tricoul ți se face fleașcă. Așteptând un alt mijloc de transport, cumperi de la o tarabă mai multe reviste literare și ziare care au suplimente culturale. Știi că n-ar trebui, dar e ca un viciu. Știi că mereu o să regreți. E ca și cu ieșirile din casă în medii cât de cât culturale. 192 Rar ți s-a întîmplat să te arăți într-un loc unde s-au adunat mai mulți autori și să nu trebuiască să suporți aluzii pline
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în câteva ore și-i spuse că poate pleca liniștită. După ce asistenta ieși din salon, Ramona se pregăti de plecare dar înainte de a ieși, ea îl sărută pe frunte. În acel moment el deschise ochii, gest pe care-l va regreta mai târziu. Apoi zise „Eu plec, rămâi cu bine.”. Radu acum ținea ochii deschiși privind-o țintă, fără a-i zice nimic. Ea nu știa dacă el conștientizează. Ar fi rămas până a doua zi dimineață dar se gândea la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
vederii slăbite. Ea avea meseria de soră medicală, dar pe care a profesat-o doar câțiva ani, adică până s-a căsătorit cu soțul ei în acest sat destul de- ndepărtat de vre-un oraș. Lucru pe care nu-l regretase niciodată, iubindu-și foarte mult soțul care o adora și pe fiica ei Ramona, pe care o avusese destul de tânără, aproape la vârsta de 38 de ani. Doamna Neli provenea dintr-o familie numeroasă, dintr-un sat ialomițean. Ea fiind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tatăl meu. -Uite chiar acum mă duc să întreb, spuse Angela. Radu rămas singur, îi trecu prin cap cele mai sumbre gânduri în legătură cu părinții lui, știind că tatăl lui pentru a-l proteja îi ascunde multe din suferințele lor. Acum regretă că a primit să lucreze la o distanță destul de mare de ei, el fiind singurul lor sprijin. Cu ochii în lacrimi murmură o rugăciune pentru părinții lui. Nu se poate ierta de greșeala pe care a săvârșit-o, acum când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Preț de câteva minute între ei se așternu tăcerea. Andrei zise apoi: -Radu, n-ai vrea să mănânci, scoțând mâncarea din geantă, șnițel, lapte bătut, mere și suc. -Sigur că vreau, chiar mi-e o foame de lup. Acum Radu regreta ca a rugat-o pe Angela să-i aducă cele necesare pentru a ieși din spital dar atunci nu știa că va veni și Andrei să-l viziteze. După plecarea lui Andrei, Radu rămăsese foarte trist, simțindu-se foarte singur
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ar ține departe de noi. -Nu! Poți fi liniștit din această cauză. -Voi cum o mai duceți? întrebă Radu. -Noi, vezi tu, probleme cu boala mamei tale. Radu știa că tatăl său îi ascundea multe referitor la greutățile lui materiale. Regreta și el că nu poate rămâne aproape de ei, știindu-le povara. Ei trăiau din pensia puțină a tatălui său, care avea grijă să crească în fiecare an un porc și câteva păsări și să se ocupe de grădina care le
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]