4,965 matches
-
păstreze nimic din solemnitatea unor asemenea întâlniri din primele săptămâni. Mai mult decât explicabil. 13 iulie, joi VASILE GÂRNEȚ: Interviu pentru Contrafort cu Chingiz Abdullayev, îndată după micul dejun, la restaurantul hotelului. Chingiz este volubil (o știam) și demonstrează abilități retorice de invidiat, semn că este foarte rutinat în asemenea situații. Vorbește încontinuu, arborescent, are însă grijă să ne anunțe pasajele off the records, cele mai savuroase, care nu vor intra în interviu. A ales să scrie în limba rusă pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și nu pare să facă vreo legătură cu situația sa actuală. E senin și dă din cap, mulțumind fiecărui trecător care-i aruncă niște gologani. Reușim să fentăm lunga coadă a celor ce vor să viziteze Bundestagul, printr-un artificiu retoric executat în fața agenților de pază, și peste câteva minute contemplăm panorama orașului din interiorul cupolei de sticlă, spre care urcăm cu un ascensor. Facem poze de sus: acoperișul e o imensă esplanadă. Orizontul e invadat de macarale, totul e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
l-au supus la cazne, dar acesta “a scăpat și a ajuns la noi, doar viu așa cum l-a născut mumă-sa.” Iar dacă va fi să sufere și Moldova, și Polonia, din pricina acestora “ce putem <noi> face ?” Se întreabă, retoric domnul. Este doar o subtilă aluzie la ce ar putea face el pentru folosul celor două țări. Ideea stăruitoare, din corespondența anilor de după 1468, este aceea referitoare la pericolul turcesc și tătărăsc, voievodul fiind gata să primească “de o sută
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conștientizează traseul inițiatic și îl îndeplinește după datele rituale: „ - Ei, eu sunt fata împăratului cutare, m-a răpit zmeul și m-a adus aici, de e vai de mine ce viață chinuită duc, dar ce să fac? (Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică denotă acceptarea stării de crisalidă, pentru captarea forțelor specifice sacrului și, în același timp, creează la nivel narativ pretextul „salvării” și aducerii în social, ca mireasă aleasă a eroului civilizator. Naramza, fecioara cu nume de rod, deretică pe ascuns în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care și-a încărcat capul cu așa povară... Cei care pot fi prieteni cu Petrică Cimpoeșu sunt naturi sinucigașe. Pentru că, pentru a-l suporta, îți trebuie disperarea răbdătoare a apei care curge. De asta și pun un semn de întrebare (retoric) chiar deasupra mea: am răbdare să fiu prieten cu Petrică Cimpoeșu sau e mai comod să-l las baltă, să scrie și după ce văd ce scrie să mă laud că sunt vreo douăzeci de ani de când ehe! suntem prieteni... Căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
implici. Mi-a reținut atenția un articol, de-a dreptul caustic, la adresa unui muncitor - talentat, se pare - care a renunțat la locul lui în orchestra de muzică ușoară a întreprinderii. Autorul articolului (semnează doar cu inițialele - Șt. T.) se întreabă retoric: „A ajuns până acolo, încât nu mai înțelege bucuria și nu mai simte dragoste de a cânta viața noastră nouă, fericită, de a cânta măreția vremurilor noastre noi, elanul și dragoste cu care oamenii muncii din întreprinderea noastră și din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a istoriei moderne. Faima să este comparabilă sau chiar superioară altor scrisori sau texte epistolare precum A șaptea scrisoare a lui Platon, Corespondență dintre Abelard și Héloïse, Scrisoarea lui Dante către Cangramde de la Scală. O capodoperă a stilurilor epistolar și retoric, scrisoarea lui Machiavelli a fost tradusă și publicată în antologii în nenumărate rânduri și continuă să ofere și astăzi nu numai hrană pentru gândire, dar și materie de studiu pentru toți cei care sunt interesați să studieze gândirea și scrierile
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
puncte imediat recognoscibile 42. Astfel încât Principele a fost, aproape sigur, terminat până în 1516 și, probabil, după cum vom vedea, chiar mai devreme. Dar cât de mai devreme? Anumiți cercetători, mai ales Gennaro Sasso și Giorgio Inglese, au fost convinși de analizele retorice și stilistice că Principele este o lucrare unitară și coerentă, finalizată până în vara anului 1514. Există, într-adevăr, bune motive pentru a crede că lucrarea a fost în multe privințe completă încă de atunci 43. Între timp, însă, există dovezi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
oportunitatea vizitării prietenului sau Vettori la Romă sau privea retrospectiv la cei cinsprezece ani petrecuți în slujba studierii "artei de stat" ca secretar, dar și a vieții sale aflată în serviciul personal al familiei Medici. Capodoperă a stilurilor epistolar și retoric, scrisoarea lui Machiavelli a fost publicată, tradusă și cuprinsă în antologii în nenumărate rânduri și continuă să ofere nu numai hrană pentru gândire, dar și materie de studiu pentru toți cei care sunt interesați să studieze gândirea și scrierile secretarului
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu privire la modificarea vocabularului politic folosit de gânditorii și oamenii de stat ai Renașterii 4. Machiavelli a rămas, ca întotdeauna, deosebit de interesant, chiar dacă o parte importantă dintre cele mai valoroase studii recente despre secretarul florentin s-au focalizat asupra problemei strategiilor retorice și mai puțin asupra rolului uneia dintre cele mai longevive tradiții republicane ce poate fi regăsita în Principele sau în Discursuri. În ciuda dificultăților, oricum ar fi puțini cei care nu ar fi de acord că studiul istoriei gândirii republicane a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
profesionale 45. Dar, chiar dacă este adevărat că unii dintre cei mai importanți umaniști timpurii nu au fost republicani autentici, rămâne o problemă deschisă motivul pentru care oligarhii florentini care au asumat funcția de cancelar au dezvoltat clar o predilecție pentru retorica umanista a republicanismului clasic, aproximativ între anii specificați de Baron 46. Ulterior, în ani '60 și '70 Charles Davis, Nicolai Rubinstein și Quentin Skinner, între alții, au afirmat că multe dintre aspectele conștiinței civile de tip republican, si despre care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
depinde de material, în timp ce scriitorii Renașterii au fost adesea mult mai preocupați cu împărțirea problemei istorice greu de sistematizat pe secțiuni flexibile, bine proporționate. Odată cu o seama de evenimente și cauzele acestora, cititorii renascentiști așteptau să găsească în istorii ornamente retorice constând în eseuri introductive morale, schițe de caractere, digresiuni topografice, evocări ale unor lupte care produceau cel putin entuziasm, daca nu instruire practică, trimiteri la popoare străine și alăturarea unor elemente similare sau contrare. A existat și o așteptare mai
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Veronică lesbiană, vreun Mihai impotent, vreun avort, vreun Eminescu agent secret al Vienei ș.a.m.d. Atunci, de unde totuși beatitudinea cu care te cufunzi în bulboanele ei și febrilitatea cu care-i răsfoiești stufărișul?" Întrebarea nu este câtuși de puțin retorică, iar eseistul, prin toată desfășurarea discursului său, captivant ca putere de corelaționare între date și stări, între stiluri de adresare și atitudini morale etc., caută a pune în lumină, mereu convingător, omul Eminescu: "poetul învins de realitatea moldovalahă". Citite oarecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la contextul producerii lor, "încercând a desluși credibil omul și epoca", pentru a ajunge la un Eminescu "eliberat de clișee, ieșit din staza religioasă", el trebuind să intereseze azi "ca scriitor viu", ca prezență "dinamică" în actualitatea literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe care o pune, necesită, totuși, răspuns: Acceptăm, împăcați cu ideea, un Eminescu istovit și o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nivelul "micro-structural, cel al formelor, stilurilor și prozodiei". Exegetul este pregătit de-acum a urmări "zona filosoficului", care în proză, bunăoară, propune "o mixtură de secvențe textuale, un gen hibrid, construit sintagmatic din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă, așa cum apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și teatralitatea" constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că se impune faptul că "adevărul" e un "motor intern al ironiei"; când publicistul afirmă că "ținta ironiei sale nu o constituie "onorabilii confrați" de la "Românul"", îi avertizează pe cititori care "cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
curând un tânăr cercetător timișorean, Daniel Ciurel, abordează stilistic opera publicistică a lui Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește de la credința că "analiza retorică" a textelor eminesciane publicistice este "una dintre cele mai fecunde modalități de cercetare a ei", desigur acceptând creația acestuia ca "operă organică", unitară în toate compartimentele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește de la credința că "analiza retorică" a textelor eminesciane publicistice este "una dintre cele mai fecunde modalități de cercetare a ei", desigur acceptând creația acestuia ca "operă organică", unitară în toate compartimentele sale. În plus, retorica, abordată în procedeele sale analitice, demonstrative, atestă "unitatea dintre argument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
retorica, abordată în procedeele sale analitice, demonstrative, atestă "unitatea dintre argument și ornament, loc de întâlnire dintre res și verba, dintre ratio și oratio, dintre logic și psihologic, căreia îi aparține teritoriul opinabilului, verosimilului". Or, astfel abordate lucrurile, o analiză retorică ia în considerare "principalele strategii persuasive" utilizate de Eminescu în publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
psihologic, căreia îi aparține teritoriul opinabilului, verosimilului". Or, astfel abordate lucrurile, o analiză retorică ia în considerare "principalele strategii persuasive" utilizate de Eminescu în publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
epocă. Cu abordarea contextului în care s-a format retorica eminesciană, Daniel Ciurel deschide, de fapt, demersul său propriu-zis, afirmând fără ezitare că gazetarul Eminescu este "un orator de forță", un "cunoscător și utilizator excepțional al retoricii", insistând asupra competenței retorice a gazetarului Eminescu. De aici înainte studiul devine unul tipic de stilistică, un fel de analiză prozodică a discursului jurnalistic eminescian, într-o analiză ce se aplică extrem de atent și laborios asupra textului, cu minuția unui autentic metrician aplecat asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unul tipic de stilistică, un fel de analiză prozodică a discursului jurnalistic eminescian, într-o analiză ce se aplică extrem de atent și laborios asupra textului, cu minuția unui autentic metrician aplecat asupra prozei publicistice a lui Mihai Eminescu. Sarcina analizei retorice este aceea de a identifica "corectitudini sau incorectitudini factuale ale discursului", vizând, în primul rând "potențialul persuasiv al diverselor strategii". Primele strategii, fundamentale, analizate, sunt cele ale ethosului, cu două tipuri de manifestare: situat ("reputația oratorului") și inventat ("realizat în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
discursului"). Eminescu constată Daniel Ciurel "își asumă diverse ipostaze care variază de la dimensiunea științifică, pozitivă, savantă, ce trimite la logos, la cea vizionară, profetică, tributară pathos-ului și atitudinea satirică sau didactică, vizând ethos-ul". E aici, spune cercetătorul, un "proteism retoric" pe care el îl urmărește în detaliile lui semnificative, cu exemplificări imediate și exacte. Avem de-a face, în fapt, cu un studiu de stilistică retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa, bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și atitudinea satirică sau didactică, vizând ethos-ul". E aici, spune cercetătorul, un "proteism retoric" pe care el îl urmărește în detaliile lui semnificative, cu exemplificări imediate și exacte. Avem de-a face, în fapt, cu un studiu de stilistică retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa, bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora Eminescu utilizează maxime, proverbe, dictoane, expresii latine etc. În cadrul modului de exprimare retoric al ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și exacte. Avem de-a face, în fapt, cu un studiu de stilistică retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa, bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora Eminescu utilizează maxime, proverbe, dictoane, expresii latine etc. În cadrul modului de exprimare retoric al ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-o autentică descripție prozodică. În cadrul analizei strategiilor retorice ale pathos-ului "apelul persuasiv căruia îi corespund procedeele ce vizează activitatea pasiunilor audienței (de la admirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]