6,509 matches
-
mea, aflasem repede cine sunt și cât de mult trebuie să mă prețuiesc pentru a supraviețui. Nu găseam nimic în comun cu muncitorii care tropăiau entuziast la demonstrații pentru o bere și-un cârnat și nici cu actorașii care-și revărsau generos laringele seara, între două „Telejurnale“, recitând poezii bărbătești despre țară și Partid. Nu-mi plăcea să stau la cozi și, cu-atât mai puțin, să urmăresc sacii de cartofi când se descarcă după tejghea. Eram croit din alt aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțeam rău, ba aveam nevoie la toaletă, ba îmi uitasem o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintr-un cazan cu păcură, mă însoțeau în drumul luminos spre comunism: Mâzdran, Dârdâiac, Târțopan, Brăcăcilă, Frecăuțeanu erau tovarășii mei, alături de Huțuțui, Găgăluță, Hălălău, Buțuțoiu și Scuipan. Se adunaseră atât de mulți, că pierdeai șirul. Ieșeau din toate părțile, se revărsau de pe foaia de hârtie cu dezinvoltura muncitorilor zămisliți dintr-o eroare a naturii și-apoi scuipați din mlaștinile istoriei tocmai în „epoca de aur“, unde aveau să trăiască ani buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în trafic. Dacă te-apropiai, de sub geamuri răsăreau muțunei, săculețe cu boabe de grâu, pernuțe, iconițe, vederi cu 2 Mai și-Antalya: un adevărat colț de grădină I-Ching. În spatele pleoapei, dincolo de canalele irisului, acolo unde imaginile prind contur și lumina se revarsă ca mișcarea potolită a valurilor sub podurile Amsterdamului (sau doar în cloaca Dâmboviței), mă simțeam stăpânul absolut al corpurilor și-obiectelor. Nimeni nu mă putea controla. Decupam detaliile chirurgical, pompam fragmente întregi din viețile altora, nepăsător la sensul și menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mari, inimaginabil de eficientă. În dormitor, mă aștepta o femeie de nestăpânit, devotată plăcerilor pe care, cine știe de ce, hotărâse că doar eu i le pot oferi. O călăream ori de câte ori aveam chef, cu-o vulgaritate cinstită și sănătoasă care se revărsa în valuri de spermă, nu de cerneală. Clipele astea simple, pe care scriitorii se pricep cel mai bine să le piardă, tocmai din dorința de-a le păstra pe-o foaie de hârtie, îmi aparțineau în totalitate și nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
socialism și capitalism, suspendați deasupra unui trecut pe care se încăpățânau să nu-l abandoneze și care, înainte să dispară, le inventase un rost și-o funcție și-i amăgise că vor ieși cu-amândouă la pensie. S-ar fi revărsat prin aer mulțimi de zombie, mutanți tăcuți, resemnați, cu ochii gri și pielea de zebră: părinții noștri, colecționând dopuri, borcane și punguțe de bucătărie (alea de la grisine și pufuleți erau mai rezistente), păstrând chibriturile arse în cutia lor (pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cocă se află dincolo de epidermă, protejate de privirile indiscrete. Ochii, mâinile, picioarele, sexul, nările, gura - toate trăiau în spatele cărnii, împachetate frumos printre pungile de apă și sânge ale organismului. Nimeni nu putea pătrunde acolo. În schimb, buzunarele interioare se despachetaseră, revărsând inimă și rinichi, vezică și splină, ficat și intestine, adică întreaga grozăvie de organe ude și musculoase, afară, la lumina zilei. Asta era tot ce ofeream oamenilor din jur: un abator ambulant. Puteau să se servească. Vorbeam cu ei, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o hartă vie pusă la uscat. Îți trebuia timp și răbdare s-o citești; noi n-aveam nici una, nici alta. Până la urmă, ne-am întors la hotel cu troleibuzul 41. Șoferul asculta manele, un obicei național al transportatorilor. Muzica se revărsa vesel-trist, curgea fără oprire din sintetizator și-acordeon, ca vremea de-afară. Geamurile picurau, pe tavan se formase condens. Podeaua băltea ușor. Până și scaunele păreau înmuiate: placajul se descojise și apa se strecurase prin adâncituri, formând iazuri și heleștee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și numele între ele, și-ajungeai la mare, înghesuit printre papornițele de rafie și rucsacii „Prodcomplex“. Fuseseră vremuri frumoase, nu știai cine te toarnă și cine te iubește, unde ajungeau cuvintele tale și cum erau întrebuințate. Din boxele autocarului se revărsa o muzică relaxantă: Al Bano și Romina Power, Ricchi e Poveri, Celentano - toată echipa bel canto. Maria era și-acum convinsă că pe Al Bano îl chema Al Bano Power. După 200 de kilometri, coboram direct în discotecă, pe „Ring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei se rupsese în câteva bucăți de nerecunoscut sau poate doar crescuse peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack. Vârtejuri de oase albe se roteau deasupra saltelelor, degete pline și chitinoase țâșneau în snopi de boabe de după pături, revărsându-se pe marginea patului. Copilașii purtau membre nepotrivite, tulpinile brațelor atârnau, iar capetele nu semănau: unele crescuseră mari și împlinite, altele mici și îndesate, ca niște păstăi pe care nu le-a bătut suficient soarele. După maică-mea, veneau paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sânului: când respira, numele i se mișca odată cu sânul, indicându-i responsabilitățile. O controlam în modul cel mai sever, forțând-o să părăsească tejgheaua și să treacă în spate, în depozit. Acolo, tăiam sacii și citeam împreună scrisorile care se revărsau pe ciment. Deschideam coletele, rupeam sforile pachetelor recomandate și cotrobăiam printre dosarele cu evidența pensiilor. Verificam mandatele cu grijă, unul câte unul; căutam să depistez eventualele falsuri, scoțând cu-o pensetă firul de-argint din hârtiile de 500 și 1000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sută de grame de bomboane de la ciocolateriile din centru: Leonidas, Chateau Blanc, Jeff de Bruges. Nu ne permiteam mai mult. Denumirile ne lăsau gura apă, arhitectura orașului se contopea cu cea a tartelor și prăjiturilor, crostate, gianduje și crepe bretone revărsându-se peste clădiri austere și nume sobre de străzi: Brezoianu, Justiției, Schitu Măgureanu. Mirosea a istorie cu vanilie și caramel. Toate scenariile prin care pluteam, toate intersecțiile posibile de gânduri, corpuri și clădiri se însuflețeau în adâncimea Bucureștiului, soioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atârnând ca după un accident forestier; la Muzeul de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și sânii mici, țepoși, ca Miss Keane din Powerpuff Girls (personajul, la rândul lui, semăna cu fata inspectorului); în fața fostului CC, o piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pif, dar gândul îmi zbura la oraș, cum să-l reproiectez. Uneori, îl stropeam cu acizi, pe care îi turnam în salba de lacuri de la periferie; deschideam apoi vanele de protecție ale barajelor și Colentina, Herăstrăul sau Lacul Tei se revărsau pe magistrale, luând casele și mașinile pe sus. Când apa depășea Dâmbul Morii, un sfert din oraș bolborosea, din Griviței în Drumul Taberei și din Militari pe Victoria Socialismului. Admiram platforma Casei Poporului sub valuri și cazematele Grozăveștiului sfârâind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în aceeași măsură (fotolii roase, bufeturi ciobite, lăzi, perne, veioze, covoare deșirate, așternuturi pătate de urină), dintr-un dulap a căzut un dosar de piele, legat cu un șiret maro de pantof. L-am desfăcut și, dintre coperți, s-a revărsat pe parchet un morman de hârtii gălbejite: scrisori, acte, hărți. Le-am citit pe toate, dar n-am să vă povestesc decât despre câteva. Bunicu’ Vitalian era un fel de geograf al familiei, împărțindu-și timpul liber între a croi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neînsemnat ne-ar fi fost de folos. După vreo cincizeci de metri de mers târâș pe sub marile Dicționare (mă gândeam cu groază că, dacă vreuna din ușile cu vitrină ar fi cedat, am fi fost striviți de tonele de scriitori revărsați din rafturi), ne-am oprit între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de carnaval cu care te chinuiau în anul I. În față, se deschidea culoarul medieval, cu trubaduri și truveri încremeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
albaștri și fără dioptrii. Și cam atât. La tejghea se-auzea Herbert Grönemeyer din două boxe negre, cu woofer-ele atenuate. Cânta ceva potolit, probabil sărbătoresc: „Ich muss sterben, Ich muss sterben“. Prăjiturile îl însoțeau, strălucind în creme mov și roșii revărsate peste blaturile din vitrină: tiramisu cu fructe de pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau printre farfurii, înfășurați în șorțuri lungi și negre. Mai deslușeam și-un monstru rotund, cafeniu: nelipsitul Sacher-Torte, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a coordona un tur de forță prin toate colțurile României, de oriunde apar fulgerător cele mai spectaculoase și incitante informații. Realitatea în toate formele ei curge pe frecvența Pro TV, reportajele explozive și mărturiile unor oameni prinși în mijlocul evenimentelor se revarsă la știri, toate sub bagheta Monicăi Dascălu. Destine intersectate abrupt de situații limită nasc povești dure, dar incitante și obiectiv împachetate, care își găsesc povestitorul la Știrile de la ora 17:00. Monica Dascălu adună segmente din spectacolul vieții din toate
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
vremea noastră clișeu prin utilizare repetată, ideea pe care o promovează este că "Romanii primísera legea crestina inca in têmpurile cele mai vechi" (Moldovan, 1866, p. 24). Aaron, care în Idee repede... descria creștinismul ca un "dar ceresc" care se revărsase asupra proto-românilor în toiul năvălirilor popoarelor migratoare, se rezumă în Manual... a menționa, mult mai apatic, doar că în rândul locuitorii romani ai Daciei creștinismul a fost sădit de către goții creștinați la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
generală a culturii, Blaga culisează spre specificarea matricei stilistice înscrise în cutele spirituale ale duhului românesc. Săpând prin mijloacele unei arheologii filosofice, Blaga găsește "nucleul iradiant" al matricei stilistice românești subzistând învelit în coconul culturii folclorice în care s-a revărsat spiritul țărănesc. Această matrice reprezintă identitatea cu sine însuși a românismului în cursul veacurilor; ea constituie permanența și puterea noastră, în aceeași măsură ca plasma germinativă. Matricea stilistică colaborează la definirea unui popor tot așa de mult ca sângele și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adânc în modelul liberal al naționalismului, așa cum s-a manifestat acesta în Europa apuseană. Figura 9. Modelul apusean de societate națională Sursa: F.O. Ramirez și J. Boli (1987, p. 10) Traversând Canalul Mânecii și mai apoi Rinul pentru a se revărsa în Europa centrală și răsăriteană, naționalismul liberal britanic a absorbit o gamă de infiltrații care i-au alterat alcătuirea ideologică. Din acest motiv, considerăm justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi repetată apoi la toate persoanele suspecte de tuberculoză activă și la cele cu un test la PPD recent pozitivat. Radiografia toracică la bolnavul seropozitiv cu tuberculoză și imunosupresie avansată arată infiltrate cu distribuție neapicală, adenopatii intratoracice frecvente, infiltrate miliare, revărsat pleural și foarte rar cavitate. Infiltratele apicale fibrocavitare apar cu predomi-nență la cei care nu au imunosupresie severă. Prezenta adenopatiei hilare și mediastinale, care este notată la 1/3 din bolnavi, sugerează diagnosticul de tuberculoză. Infiltratele miliare și revărsatul pleural
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
șopti el lui Ganea. Și nu vă mai uitați așa... Era limpede că spusese aceste cuvinte fără nici o intenție, fără nici un gând ascuns, așa, la primul impuls; însă vorbele lui avură un efect extrem. Parcă toată ura lui Ganea se revărsă deodată asupra prințului; îl înșfăcă de umăr și îl privi tăcut, cu ranchiună și ură, parcă nefiind în stare să rostească vreun cuvânt. Toți fură cuprinși de tulburare: Nina Alexandrovna țipă chiar ușor, Ptițân, neliniștit, făcu câțiva pași înainte, Kolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amplifica aproape de zece ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile parcă i se potoleau simultan, se revărsau într-un calm superior, plin de bucurie și speranță senină, armonioasă, plin de rațiune și cauzalitate finală. Însă asemenea momente, aceste luciri nu erau încă decât presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însă... se opri din nou... Sub această poartă și așa întunecoasă, în clipa aceea era foarte întuneric: un nor de furtună veni și înghiți lumina înserării și, în momentul când prințul se apropie de casă, se descătușă brusc și se revărsă. În clipa când el pornise avântat din loc, după oprirea de câteva secunde, se afla chiar în dreptul porții, chiar la intrarea dinspre stradă a bolții. Și deodată văzu un om în profunzimea bolții, în semiântuneric, chiar lângă primele trepte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]