4,981 matches
-
nu erau nici antrenați pentru luptele moderne. Ei au repurtat cu toate acestea o serie de succese, deoarece terenul lor muntos le oferea o foarte mare protecție naturală, iar forțele otomane erau concentrate în alte zone, în primul rînd împotriva sîrbilor și după aceea, cînd a început războiul cu Rusia, împotriva principalului lor inamic. În martie 1877, cînd Serbia a făcut pace, Muntenegru a rămas în stare de război cu Imperiul Otoman, astfel încît în aprilie, cînd a intrat și Rusia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
internă. Vecinele ei imediate, Austro-Ungaria și Italia, considerau țara ca o posibilă regiune de exploatat și erau decise să nu permită ca Muntenegru să aibă vreo influență de orice fel în Marea Adriatică. Ele priveau cu neîncredere și legăturile muntenegrenilor cu sîrbii din Bosnia și Herțegovina și cu cei din regatul sîrb. Ținînd seama de ocuparea Bosniei-Herțegovina și a sangeacului Novi Pazar de către Imperiul Habsburgic, singura direcție în care Muntenegru se putea extinde erau teritoriile de la sud locuite de albanezi. Și aici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
probleme comune. Pentru majoritatea populației habsburgice, deciziile celor două guverne, cel austriac și cel maghiar, erau însă mai importante decît lucrările instituțiilor comune. Să ne amintim că Austriei îi fuseseră atribuite Bucovina, Dalmația și ținuturile slovene; marea majoritate a croaților, sîrbilor și românilor din cadrul imperiului trăiau totuși în ținuturile coroanei ungare (vezi harta 2). În ciuda faptului că studiul de față se ocupă în primul rînd cu slavii de sud și cu populațiile românești, problemele specifice acestora nu dominau viața politică a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au început să coopereze cu Partidul Croat al Drepturilor. În 1912, prin declarația de la Ljubljana, cele două grupuri au fost de acord să se sprijine reciproc. Nici unul dintre ele nu avea o orientare iugoslavă; ele nu doreau să acționeze împreună cu sîrbii ortodocși ai monarhiei. Influența Partidului Liberal Sloven a crescut și ea, iar în cele din urmă o parte a lui s-a desprins, formînd Partidul Radical Național. Deși ambele aripi erau preocupate de chestiunea națională, nici una nu avea un plan
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Numărul celor cu drept de vot le garanta o poziție dominantă. În Dieta întrunită în 1861, italofonii, al căror număr se ridica la 15 672, au ales douăzeci și nouă de deputați, iar cei peste 400 000 de croați și sîrbi doar doisprezece. Controversa fundamentală a timpului avea drept obiect viitorul politic al regiunii. Partidul Autonomist susținea instituirea unei administrații provinciale separate pentru Dalmația. Grupul acesta, care era în favoarea dominației italiene, era constituit în mare parte din funcționari, din unii membri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dobîndit deci mai multă influență în anii '70. În Dieta întrunită la Zadar, grupul acesta deținea douăzeci și șase de locuri, iar adversarii lui cincisprezece. În 1883, limba oficială, italiana pînă atunci, a devenit sîrbo-croata. Între timp, apăruseră fricțiuni între sîrbi și croați. Recensămîntul din 1910 înregistra o populație totală a Dalmației de 634 855 de locuitori, din care 82% erau croați, 16% sîrbi și 2% italieni și de alte naționalități. În anii '60, croații și sîrbii cooperaseră împotriva autorităților habsburgice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui cincisprezece. În 1883, limba oficială, italiana pînă atunci, a devenit sîrbo-croata. Între timp, apăruseră fricțiuni între sîrbi și croați. Recensămîntul din 1910 înregistra o populație totală a Dalmației de 634 855 de locuitori, din care 82% erau croați, 16% sîrbi și 2% italieni și de alte naționalități. În anii '60, croații și sîrbii cooperaseră împotriva autorităților habsburgice. Curînd însă s-au declanșat conflicte între ei, ca și în Croația de altfel, după cum vom vedea în continuare. Motivul esențial al neînțelegerilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
timp, apăruseră fricțiuni între sîrbi și croați. Recensămîntul din 1910 înregistra o populație totală a Dalmației de 634 855 de locuitori, din care 82% erau croați, 16% sîrbi și 2% italieni și de alte naționalități. În anii '60, croații și sîrbii cooperaseră împotriva autorităților habsburgice. Curînd însă s-au declanșat conflicte între ei, ca și în Croația de altfel, după cum vom vedea în continuare. Motivul esențial al neînțelegerilor era viitorul Bosniei-Herțegovina și chestiunea compoziției naționale a acesteia. Partidul Național Sîrb, înființat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
compoziției naționale a acesteia. Partidul Național Sîrb, înființat în 1879, se opunea energic propunerilor croate de unire cu Dalmația și a nou achiziționatei Bosnia-Herțegovina cu Croația. Acest partid edita o revistă, Srpski List (Știri din Serbia). Datorită dezacordurilor cu croații, sîrbii dalmațieni cooperau cu Partidul Autonomist. În același timp, croații din Dalmația erau tot mai mult atrași de Partidul Drepturilor al lui Ante Starčević; ei simpatizau cu poziția clericală, conservatoare și național-croată a acestuia. Situația s-a schimbat însă la începutul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tot mai mult atrași de Partidul Drepturilor al lui Ante Starčević; ei simpatizau cu poziția clericală, conservatoare și național-croată a acestuia. Situația s-a schimbat însă la începutul noului secol. În acest timp, evenimentele din Dalmația evoluaseră spre unirea partidelor sîrb și croat în Coaliția Sîrbo-Croată, o acțiune care va avea efecte deosebit de mari asupra Croației propriu-zise. Acest aspect va fi discutat în legătură cu controversele politice din ținuturile coroanei ungare. Ținut sărac, constituit mai ales din fîșii înguste de sol stîncos, situate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un avantaj; ea nu a fost niciodată scena unor conflicte naționale înverșunate, așa cum era cazul în alte zone. BOSNIA-HERȚEGOVINA După 1878, Bosnia și Herțegovina au fost obiectul unor dispute vehemente între guvernele austriac și maghiar, ca și între liderii naționali sîrbi și croați. Așa cum am văzut, după Congresul de la Berlin, Austro-Ungaria a primit dreptul de a ocupa ambele regiuni; sangeacul Novi Pazar a trecut de asemenea sub control austriac. Monarhia a unit cele două provincii într-un district administrativ unic, Bosnia-Herțegovina
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
făcut cu mare dificultate. La Congresul de la Berlin, Poarta a protestat vehement împotriva cedării controlului unei puteri străine. În momentul în care au intrat pe teritoriul provinciilor, autoritățile habsburgice au întîmpinat o opoziție la fel de violentă din partea musulmanilor bosniaci și a sîrbilor. Armata a trebuit să-și croiască drum literalmente prin luptă, operațiune care s-a dovedit costisitoare atît în vieți omenești cît și bănește. Guvernul a fost obligat să folosească o sumă de 60 de milioane de florini, care fusese votată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
considerentele militare habsburgice și interesele economice maghiare primau de obicei asupra nevoilor populației locale. Cel mai controversat aspect al politicii habsburgice din timpul administrației Kállay a fost tratamentul aplicat chestiunii naționale. Anexarea Bosniei-Herțegovina deținea un loc prioritar în programul guvernului sîrb și în cel al liderilor naționaliști croați de la Zagreb. Guvernul maghiar, în schimb, nu putea permite realizarea nici uneia dintre soluții. Sub stăpînirea otomană, oamenii erau categorisiți numai după afilierea lor religioasă, adică ortodocși, catolici sau musulmani. Odată cu accentul tot mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Sub stăpînirea otomană, oamenii erau categorisiți numai după afilierea lor religioasă, adică ortodocși, catolici sau musulmani. Odată cu accentul tot mai mare pus pe originea națională, marea problemă a politicii bosniace era naționalitatea musulmanilor, care erau slavi și vorbeau sîrbo-croata. Atît sîrbii cît și croații îi revendicau vehement pe aceștia. Loialitatea lor era esențială pentru ambele părți, întrucît fiecare din ele avea nevoie de acest grup ca să poată pretinde că dețin majoritatea populației. Kállay a reușit să exploateze această rivalitate în interesul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
franciscanilor asupra catolicilor bosniaci și a adus în acest scop clerici croați din Croația. Perioada aceasta a fost deci martora unei creșteri a influenței croate și a unei intensificări a entuziasmului pentru sprijinirea unirii Dalmației, Bosniei, Croației și Slavoniei. Opoziția sîrbilor față de ideea aceasta a devenit, așa cum am văzut, o problemă pentru politica dalmată. Ea avea să joace un rol și mai mare în Croația. Mulți oficiali habsburgici doriseră anexarea Bosniei-Herțegovina după 1878. Caracterul temporar al autorității lor însemna un regres
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea prerogative legislative limitate. Legilor emise de ea li se putea opune vetoul ministrului comun de finanțe, sub controlul căruia rămînea provincia, și cel al Parlamentelor Austriei și Ungariei. Musulmanii și croații din dietă aveau tendința să coopereze, lăsîndu-i pe sîrbi în minoritate. După cum vom vedea, zona a devenit centrul unor violente pasiuni ale sîrbilor și focarul atenției statului sîrb. REGATUL UNGARIEI Pînă în 1914, principalele controverse din partea maghiară a monarhiei dualiste au continuat să se concentreze asupra chestiunii naționale și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
comun de finanțe, sub controlul căruia rămînea provincia, și cel al Parlamentelor Austriei și Ungariei. Musulmanii și croații din dietă aveau tendința să coopereze, lăsîndu-i pe sîrbi în minoritate. După cum vom vedea, zona a devenit centrul unor violente pasiuni ale sîrbilor și focarul atenției statului sîrb. REGATUL UNGARIEI Pînă în 1914, principalele controverse din partea maghiară a monarhiei dualiste au continuat să se concentreze asupra chestiunii naționale și a relațiilor cu Viena, pe de o parte, și cu celelalte grupuri naționale din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mari părți a ungurilor. Această politică nu avea șanse de reușită. Prin 1914 nu se produsese nici o modificare semnificativă în echilibrul etnic al ținuturilor. Se manifestase totuși o intensificare a dezamăgirii resimțite de principalele populații nemaghiare din regat croații, românii, sîrbii și slovacii față de Budapesta. Acest aspect îl vom prezenta, deoarece îi afecta pe croații și pe sîrbii din Croația ca și pe românii din Transilvania. Croația În ciuda hotărîrii ungurilor de a domina celelalte naționalități, guvernul a acordat totuși o veritabilă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
modificare semnificativă în echilibrul etnic al ținuturilor. Se manifestase totuși o intensificare a dezamăgirii resimțite de principalele populații nemaghiare din regat croații, românii, sîrbii și slovacii față de Budapesta. Acest aspect îl vom prezenta, deoarece îi afecta pe croații și pe sîrbii din Croația ca și pe românii din Transilvania. Croația În ciuda hotărîrii ungurilor de a domina celelalte naționalități, guvernul a acordat totuși o veritabilă poziție specială Croației, al cărei teritoriu includea și Slavonia. Conform Nagodbei (acord, compromis) din 1868, statul avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
constituită mai ales din burghezia orășenească, membrii profesiilor și moșierii bogați. Pînă în 1914, viața politică a Croației a fost dominată nu numai de conflictul cu autoritățile centrale maghiare, ci și de relațiile cînd prietenești, cînd antagonice dintre croați și sîrbi, care erau complicate de dezacordul în privința Bosniei-Herțegovina. Atît programul național croat cît și cel iugoslav cîștigaseră pînă atunci adepți în Croația. Dintre naționaliști, cel mai popular era Ante Starčević, șeful Partidului Drepturilor, ale cărui doctrine aveau un pronunțat caracter anti-sîrbesc
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cel iugoslav cîștigaseră pînă atunci adepți în Croația. Dintre naționaliști, cel mai popular era Ante Starčević, șeful Partidului Drepturilor, ale cărui doctrine aveau un pronunțat caracter anti-sîrbesc. Cu toate că fusese de multe ori criticat pentru opiniile lui extremiste, atitudinea lui față de sîrbi nu era mai violentă decît cea a unora dintre partidele maghiare față de celelalte naționalități ale statului, decît a grecilor față de cetățenii lor slavofoni, decît cea a sîrbilor față de albanezi sau a rușilor panslaviști față de polonezi. Obiectivul central al naționalistului croat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Cu toate că fusese de multe ori criticat pentru opiniile lui extremiste, atitudinea lui față de sîrbi nu era mai violentă decît cea a unora dintre partidele maghiare față de celelalte naționalități ale statului, decît a grecilor față de cetățenii lor slavofoni, decît cea a sîrbilor față de albanezi sau a rușilor panslaviști față de polonezi. Obiectivul central al naționalistului croat era instituirea unui stat croat, fie în cadrul imperiului, fie ca unitate statală independentă. Înainte ca acesta să poată fi atins, trebuia să fie rezolvate însă anumite probleme
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea cea mai grea situție geopolitică, comparativ cu orice altă naționalitate est-europeană importantă. Croații locuiau preponderent în Dalmația, Croația și Slavonia, provincii care formau un semicerc în jurul Bosniei-Herțegovina. Chiar și în cadrul acestor ținuturi putea fi găsit un procentaj ridicat de sîrbi, mai ales în zona Frontierei Militare. În Croația-Slavonia, populația era constituită din 62,5% croați și 24,6 sîrbi. Statul croat ideal pentru naționaliști ar fi inclus teritoriile Regatului Triuniat, plus Bosnia-Herțegovina, care, desigur, era acum sub stăpînire habsburgică. Avînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și Slavonia, provincii care formau un semicerc în jurul Bosniei-Herțegovina. Chiar și în cadrul acestor ținuturi putea fi găsit un procentaj ridicat de sîrbi, mai ales în zona Frontierei Militare. În Croația-Slavonia, populația era constituită din 62,5% croați și 24,6 sîrbi. Statul croat ideal pentru naționaliști ar fi inclus teritoriile Regatului Triuniat, plus Bosnia-Herțegovina, care, desigur, era acum sub stăpînire habsburgică. Avînd aceste granițe, Croația ar fi fost o putere est-europeană respectabilă, cu o suprafață îndestulătoare și frontiere raționale. Principalul obstacol
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
putere est-europeană respectabilă, cu o suprafață îndestulătoare și frontiere raționale. Principalul obstacol în calea anexării Bosniei, din punct de vedere național, era faptul că partea catolică, adică croată, a populației era de numai 20 de procente în comparație cu cele 43 ale sîrbilor ortodocși. Afilierea națională a treimii musulmane a locuitorilor constituia deci o chestiune vitală. Chiar dacă acest aspect ar fi fost rezolvat, rămînea problema populației sîrbești. Starčević și cei care aveau opinii similare îi priveau pe sîrbi drept croați de mîna a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]