5,379 matches
-
și clănetul (un adevărat rapsod popular), apoi Lascu Cotesc la trâmbiță și un toboșar. La locul desfășurării serbării (Nedeii) crâșmarii veneau cu butoaie de bere, iar alți comercianți cu „șatre" cu bomboane, „pogăcele", mingi mici de joacă spre bucuria copiilor. Sătenii erau într-un continu dute-vino între casă și locul petrecerii, serbarea dura până târziu, ținând-o într-un chef cu oaspeții. Totodată cu prilejul nedeilor se mai făceau între tineri și aranjamente matrimoniale. Cea mai renumită Nedeie cu acest scop
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Ardealului era Târgul de Fete de pe Muntele Găina, din Munții Apuseni, care avea loc în a III a duminică din luna iulie. Începând cu anii post colectivizare (60 -70) aceste nedei s-au transformat complet, rămânând numai chefuri în cadrul familiilor, sătenii aducându-și șefii de la serviciu, iar partea de serbare câmpenească la iarbă verde a dispărut. În continuare prezentăm alte obiceiuri din acei ani care pe parcursul timpului au dispărut. Primăvara sătenii mergeau cu vitele (bovine, ovine sau cabaline) la „sălașele" din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
nedei s-au transformat complet, rămânând numai chefuri în cadrul familiilor, sătenii aducându-și șefii de la serviciu, iar partea de serbare câmpenească la iarbă verde a dispărut. În continuare prezentăm alte obiceiuri din acei ani care pe parcursul timpului au dispărut. Primăvara sătenii mergeau cu vitele (bovine, ovine sau cabaline) la „sălașele" din deal, partea dinspre Pădurea Muncel și în amonte, unde rămâneau 3-4 săptămâni până se termina iarba de păscut. Fiind sălașul aproape de sat, din fiecare casă mergea câte o persoană seara
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din Livadia de Coastă ), la liziera pădurii în partea superioară a Văii Vacii și în fine a patra pe botul unui deal chiar deasupra localității Uricani, la liziera de nord a Văii Vacii, unde predominau familia Ungurășonilor (familie mare de săteni, cu precădere păstori), familia Mălăoni, familia Pitiric, etc. din Livadia de Câmp. Pe un platou frumos al muntelui Dealu Mare, avea loc în fiecare an în această perioadă o Nedeie, la care participau păstorii din acești munții și locuitorii din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de asemenea elemente din viața acestuia. Un obicei curent al locuitorilor din Livadia era legat de trenurile personale, care traversau satul și de oprirea lor la halta C.F.R. Astfel în orele după amiezii și mai ales de Sărbători, foarte mulți săteni, mai ales tineri de ambele sexe, ieșeau la haltă unde se “difuzau” știrile, noutățile sau bârfele. Fiecare sat din zonă avea câte o poreclă, de obicei cu caracter ironic, iar acea a satului Livadia era ,Tri mă tri”. Atunci când opreau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
o legendă pe care o vom prezenta în continuare. În zona ,Năroaie” lângă gara Baru (un timp s-a numit gara Livadia deoarece era pe teritoriul satului ) s-ar fi consumat următorul eveniment. Într-o seară, după asfințitul soarelui, trei săteni din Livadia care cosiseră în zonă stăteau pe malul unui eleșteu și priveau dacă se văd pești în apă. Atunci aceștia au observat pe luciul apei reflectarea Lunei și povestea, fiind o batjocură la istețimea livedenilor, spune că cei trei
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și nu mai știu tot ce era spiritul vechi al satului (uneori chiar și politețea). În general marea majoritate a obiceiurilor, păstrate până la sfârșitul anilor 1950, și-au pierdut farmecul și culoarea locală. Aceste obiceiuri au dispărut odată cu generațiile de săteni din prima jumătate a secolului XX . Cauza principală a fost și este instalarea brutală a regimului comunist în România, cu efecte majore și asupra obiceiurilor rurale vechi de secole. Portul, obiceiurile, comportamentul locuitorilor satului nu se mai aseamănă cu cele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
politică și problemele sociale ale satului, de dezvoltare, de progres. Se evidențiau în discuții, bătrânul Hogea, Sofronie, Ianăș Ciot, etc. Personalitățile stimate și respectate ale satului erau preotul Emil Vladislav și directorul școlii Groza Ilie. Tot în perioada interbelică, unii săteni mai săraci, au început să lucreze la Fabrica de Teracotă Baru, iar două persoane Creciunescu Alexandru și Vladislau Cornel au devenit renumiți profesioniști în construirea sobelor de teracotă pentru satele din jur sau din Valea Jiului. Alți locuitori din Livadia au
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
renumiți profesioniști în construirea sobelor de teracotă pentru satele din jur sau din Valea Jiului. Alți locuitori din Livadia au devenit C.F.R.-iști lucrând la întreținerea liniilor de cale ferată, cantonieri sau acari (vezi una din fotografii). Opiniile politice ale majorității sătenilor erau legate de Partidul Național al Ardealului al lui Iuliu Maniu, cu care votau (mai târziu unit cu Țărăniștii lui Mihalache din vechiul regat). În anii '30 au apărut câteva familii de liberali (precum primarul Popescu Mihai Mălăoni) sau câțiva
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
alături de ceasul cu lanț. În Livadia interbelică existau două prăvălii în: - casa familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de dans folosită când era vreme ploioasă sau iarna
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
era o sală de dans folosită când era vreme ploioasă sau iarna, clădirea există și-n prezent dar este nelocuită. În ambele sate Livadia religia era greco-catolică până în anul 1948 când “prin decret”comuniștii au desfințat aceast cult religios, iar sătenii și preotul au fost nevoiți să treacă la ortodoxie. În sat erau și câteva familii de “pocăiți”, de sâmbăta și duminica. În perioada interbelică numai câțiva elevi au urmat cursuri liceale la Petroșani,Deva sau Orăștie,dar din anii '40
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
hoții prinși prin sate, care erau duși pe jos între posturile de jandarmi din Pui și Baru. Statul comunist din anii '50 a înființat post de “miliție” și în Livadia, dar acum era modernizat, funcționau “dubele negre”. Generațiile actuale de săteni, nu știu absolut nimic despre atmosfera satului bunicilor lor. Casa de locuit era construită din piatră, la începuturi cu mortar de pământ și ulterior cu var sau ciment. De asemenea mai târziu piatra a fost înlocuită cu cărămida pe care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
se găseau “paturi” pentru dormit, din “bârne”pe care se puneau frunze, iar pentru acoperire se foloseau pături sau cojoace. Odată cu dezvoltarea industrială a Văii Jiului și a deschiderii șantierului pentru construirea căii ferate prin satul Livadia o parte dintre sătenii mai săraci au devenit prin angajare muncitori. La înfințarea ,colectivei” comuniste majoritatea locuitorilor din sat s-au angajat îndeosebi la C.F.R., devenind navetiști cu un regim de lucru de câte o jumătate muncitor și cealaltă jumătate agricultor. Acest lucru era
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în Orăștie, a aflat de intenția autorităților maghiare (acolo existând cazarma regimentului de infanterie) și atunci a venit repede acasă în Livadia ca să-și protejeze consăteni, el cunoscând bine ofițerii regimentului. A sosit înaintea armatei maghiare și a pus pe săteni în cunoștință cu ce intenționau autoritățile militare ungurești . Profesorul a sfătuit pe oamenii din comună să coacă multă pâine de câte 1kg și de 1/2 kg ; au tăiat doi boi, i-au fript în frigare (cum au fost sfătuiți
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Profesorul a intervenit la căpitan, care a trimis un curier cu o scrisoare și cu acei oameni la ofițerii din Petros și au încetat masacrele. Alt eveniment: La 1 dec. 1918 și din comuna Livadia a plecat o delegație de săteni la Alba Iulia, din delegație au făcut parte și Turcu Petru (Ponoran), Ceuță Mihai Lăscuț, Vladislav Pavel Gligor, Revitea Ștefan Hulpea, Barboane Mihail Ștefan. S-a mers cu două steaguri, unul din ele s-a păstrat până în deceniile 60 -70
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de la magnatul ungur Hențoan, căpitan în Budapesta. Alte evenimente: În timpul primului război mondial bărbații din Livadia au fost înregimentați în armata austro-ungară în deosebi la regimentele de infanterie din Orăștie, cel de artilerie din Sibiu și la cel din Caransebeș. Sătenii au luat parte cu unitățile lor pe frontul din Jugoslavia, Albania, Nordul Italiei și Galiției (Polonia -Ucraina) Ungaria, Austria. Mulți au căzut pe front iar unii au fost duși prizonieri în Rusia. Turcu Petru Ponoran descrie într-un registru „tip
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
frontul din Jugoslavia, Albania, Nordul Italiei și Galiției (Polonia -Ucraina) Ungaria, Austria. Mulți au căzut pe front iar unii au fost duși prizonieri în Rusia. Turcu Petru Ponoran descrie într-un registru „tip jurnal" toată perioada războiului și relațiile cu sătenii cu care s-a întâlnit pe fronturi. În timpul primului război mondial au fost încorporați în armata austro-ungară toți bărbații din sat cu vârste cuprinse între 18-42 de ani ( excepție făcând cei inapți ). Bărbații încorporați au participat la evenimentele militare desfășurate
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
aceștia au mai luptat și după Marea Unire în cadrul armatei României Mari; au participat la campania din Ungaria, pentru înăbușirea revoluției ungurești bolșevice a lui Bela Kuhn, trupele române ajungând până la Budapesta (între 8.04 1919 până în noiembrie 1921). Mulți săteni au ajuns în Budapesta ca luptători în Armata Română. Iată pe sătenii din Livadia căzuți pe câmpul de luptă (marea majoritate din rândurile armatei austro-ungare): Ianăș, Ianăș, Păluț, Iacob, Păluț, Iștfan, Iacob, Iancu, Ianăș, Păluț, Ianăș, Mihai, Lascu, Barboane, Andrei
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
au participat la campania din Ungaria, pentru înăbușirea revoluției ungurești bolșevice a lui Bela Kuhn, trupele române ajungând până la Budapesta (între 8.04 1919 până în noiembrie 1921). Mulți săteni au ajuns în Budapesta ca luptători în Armata Română. Iată pe sătenii din Livadia căzuți pe câmpul de luptă (marea majoritate din rândurile armatei austro-ungare): Ianăș, Ianăș, Păluț, Iacob, Păluț, Iștfan, Iacob, Iancu, Ianăș, Păluț, Ianăș, Mihai, Lascu, Barboane, Andrei, Iacob, Ianăș, Lascu, Ianăș, Andrași, Ioja, Dumitru, în total 22 de tineri
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
un profesor Vladislav Ștefan din Orăștie, în perioada anului 1848, din familia Tironilor (frate cu mama lui Unguraș Lascu, acesta născut în 1846). Acesta este cel amintit mai sus, care a salvat locuitorii satului de la răzbunarea armatelor maghiare, pentru participarea sătenilor din Livadia la revoluția din 1848. 2) La sfârșitul secolului XIX este cunoscut preotul Sigismund Vladislav, ai cărui fii au fost preoți ( Emil ) și notari sau funcționari administrativi în secolul următor. Învățătorii din secolul XIX erau maghiari și nu aparțineau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
sunt cunoscuți în secolele XVIII și XIX, apoi preoții nu se știe câtă pregătire intelectuală aveau, dar prin biserică au păstrat flacăra neamului românesc în acele timpuri. 3) La începutul sec. XX este cunoscut notarul Cincora Ioan, ridicat din rândul sătenilor, la început ca funcționar în aparatul administrativ unguresc, iar apoi după Unirea din 1918 și în administrația română. În prima jumătate a secolului XX, fii acestuia au avut pregătire universitară. Cincora Ion (Nițu) medic, la început student la Facultatea de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
doilea război mondial de armatele Rusiei comuniste, după ocuparea țării noastre, au transformat complet fața acesteia, deci și a satului tradițional ardelenesc, sub toate aspectele lui, amintite anterior. Livadia de astăzi sub aspectul fizic, ca și al generației actuale de săteni, (ai deceniului 90 și după) seamănă foarte puțin cu al părinților și bunicilor actualei generații de locuitori. De asemenea menționăm că 45 de ani de comunism au făcut să dispară acumularea de secole a ceea ce înseamnă evoluția civilizației rurale. Sigur
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
sustrăgeau furajele pentru a fi folosite la animalele din gospodăria proprie ). Apoi se mai sacricau animale și pentru „șefi", prin aranjarea „îmbolnăvirii" animalelor și necesitatea tăierii acestora. Toate aceste aspecte și multe altele s-au încetățenit în mentalitatea și obiceiurile sătenilor. Portul vechi a dispărut complet, totul cumpărându-se din comerț. Vocabularul s-a îmbunătățit, dispărând în cea mai mare parte arhaismele, dar politețea veche sănătoasă a țăranului român aproape a dispărut. Respectul față de bătrâni, față de femei, politețea zilnică de „bună ziua
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
proporție foarte redusă. Da, dar ei beau apă curată, mâncau alimente naturale din gospodăria propie, (fără îngrășăminte chimice, numai cu îngrășăminte naturale de la animale), aerul curat, hainele confecționate în gospodărie, alcoolul consumat rațional, etc. S-au înmulțit cazanele de țuică, sătenii fructificând livezile (prune, mere și pere), iar care nu aveau cumpărau. Viile care împodobeau fațada caselor și care până atunci erau pentru consumul de struguri, au început să fie extinse pe stâlpi în curte, iar toamna se producea must și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
dar totuși țuica a rămas băutura preferată. S-a diminuat foarte mult rolul preotului și al învățătorului, rolul lor educativ și religios, motiv pentru care s-a redus foarte mult la generațiile actuale „a renumitei politeți și respect” reciproc al sătenilor. Satul Livadia nu mai are un învățător stabil, permanent. Un aspect pozitiv apărut este îngrijirea mormintelor, apariția de monumente funerare din piatră sau marmură, împrejmuite cu gărdulețe, punerea de flori pe morminte, aspecte care nu au fost în deprinderile obișnuite
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]