5,099 matches
-
artistice, limbajul poetic își construiește un referent propriu, autonom de lumea extraverbală, preexistentă. În calitate de instrument de comunicare al artei, limbajul este guvernat de funcția poetică, care convertește comunicarea lingvistică în comunicare estetică. Distingându-se prin dezvoltarea unor relații semantice și sintactice inedite, limbajul poetic se configurează între constrângerile sistemului lingvistic căruia îi aparține și elanurile creatoare ale emitentului. Mai mult decât orice alt tip de limbaj, cel poetic are ca trăsătură definitorie expresivitatea, rezultat al viziunii originale a artistului. Caracterizat de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
individualitatea prin finalități discursive particulare, care îi imprimă o configurație aparte, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei utilizate. Finalitățile limbajului politic impun acestuia o serie de constrângeri: de ordin intern, vizând respectarea unui set de reguli sintactice și lexicale, și de ordin extern, referitoare la epistemele ce caracterizează fiecare epocă istorică și care determină direcțiile tematice, valorile semantice ale lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de obținere/ legitimare a puterii politice, limbajul politic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește în cadrul comunicării politice și a condițiilor concrete de generare. Aflat la incidența a trei discipline subsumate (sintaxă, semantică și pragmatică), demersul semiotic urmărește: descrierea parametrilor sintactici ai limbajului politic și a mecanismelor de realizare a coeziunii sintactice; analiza fenomenelor de semie/ polisemie, a dimensiunii intensionale, respectiv extensionale a semanticii acestui tip de limbaj; identificarea principalelor clase și relații semantice cultivate în comunicarea politică; investigarea formelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe care le îndeplinește în cadrul comunicării politice și a condițiilor concrete de generare. Aflat la incidența a trei discipline subsumate (sintaxă, semantică și pragmatică), demersul semiotic urmărește: descrierea parametrilor sintactici ai limbajului politic și a mecanismelor de realizare a coeziunii sintactice; analiza fenomenelor de semie/ polisemie, a dimensiunii intensionale, respectiv extensionale a semanticii acestui tip de limbaj; identificarea principalelor clase și relații semantice cultivate în comunicarea politică; investigarea formelor de manifestare a intenționalității și a modalităților de persuadare valorificate de emitentul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obiectivare a analizei celorlalte, iar procesul permanent de descompunere/recompunere a limbajului-obiect, în vederea explicitării funcționalității discursive, asigură o perspectivă complexă asupra domeniului de cercetare. 2.2. Sintaxa limbajului politic Apreciată drept una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale semioticii, analiza sintactică vizează studiul relațiilor dintre semne și relevarea structurii logico-gramaticale. Heinrich F. Plett afirmă că, din punct de vedere sintactic, textul este format dintr-o înșiruire ordonată de semne lingvistice, guvernată de o serie de reguli combinatorice 111. Din această perspectivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
complexă asupra domeniului de cercetare. 2.2. Sintaxa limbajului politic Apreciată drept una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale semioticii, analiza sintactică vizează studiul relațiilor dintre semne și relevarea structurii logico-gramaticale. Heinrich F. Plett afirmă că, din punct de vedere sintactic, textul este format dintr-o înșiruire ordonată de semne lingvistice, guvernată de o serie de reguli combinatorice 111. Din această perspectivă, analiza sintactică a limbajului politic are în vedere: identificarea unităților de conținut (topoi tematici, cuvinte- cheie); caracterizarea structurii de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
studiul relațiilor dintre semne și relevarea structurii logico-gramaticale. Heinrich F. Plett afirmă că, din punct de vedere sintactic, textul este format dintr-o înșiruire ordonată de semne lingvistice, guvernată de o serie de reguli combinatorice 111. Din această perspectivă, analiza sintactică a limbajului politic are în vedere: identificarea unităților de conținut (topoi tematici, cuvinte- cheie); caracterizarea structurii de profunzime, prin definirea relațiilor logico-formale dintre unitățile de conținut; stabilirea ponderii diverselor raporturi sintactice (de coordonare, respectiv de subordonare), în vederea surprinderii modului specific
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
serie de reguli combinatorice 111. Din această perspectivă, analiza sintactică a limbajului politic are în vedere: identificarea unităților de conținut (topoi tematici, cuvinte- cheie); caracterizarea structurii de profunzime, prin definirea relațiilor logico-formale dintre unitățile de conținut; stabilirea ponderii diverselor raporturi sintactice (de coordonare, respectiv de subordonare), în vederea surprinderii modului specific de organizare a actului discursiv; precizarea gradului de coeziune și identificarea mecanismelor de realizare a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stabilirea ponderii diverselor raporturi sintactice (de coordonare, respectiv de subordonare), în vederea surprinderii modului specific de organizare a actului discursiv; precizarea gradului de coeziune și identificarea mecanismelor de realizare a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gradului de coeziune și identificarea mecanismelor de realizare a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă interesul pentru suscitarea unor efecte particulare la nivel de receptare. Dintre transformările sintactice, omisiunile, elipsa, complexitatea, succesiunea semnelor verbale, raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă interesul pentru suscitarea unor efecte particulare la nivel de receptare. Dintre transformările sintactice, omisiunile, elipsa, complexitatea, succesiunea semnelor verbale, raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și nominalizare, definitorii pentru limba de lemn, reflectă nivelarea gândirii și un stadiu primar de percepție a realității. La polul opus, complexitatea sintactică devine indicator pentru profilul intelectual al emitentului: dacă abundența subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare mai ales în discursurile "naive și primitive", în genul cronicilor medievale, și în descrieri, imprimând o notă narativă acestora. În limbajele totalitare, folosirea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
formal de mistificare a realităților politice, de ocultare a subiectelor sensibile pentru imaginea emitentului și de manipulare a interesului auditorului. Potrivit gramaticii generative, care așează în centrul preocupărilor dialectica competență-performanță, locutorul este capabil, pe baza unui număr finit de reguli sintactice, să construiască un număr nelimitat de fraze. Această concepție evidențiază potențialul limbajului verbal care, punând la îndemâna vorbitorilor mijloace limitate, oferă posibilități de exprimare infinite 112. Investigarea relației dintre competență și performanță, altfel spus, între structura de profunzime și structura de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în structură de suprafață. Fiecare act de comunicare antrenează reorganizarea constantelor de profunzime ale limbajului politic, potrivit contextului interacțional-situațional care le actualizează. Din această perspectivă, Petre Botezatu subliniază că orice abordare a sintaxei implică în același timp depășirea ei113: abordarea sintactică a actelor discursive din spațiul politic nu poate eluda aspectele semantice și pragmatice, obținându-se astfel o reprezentare superioară a gramaticii discursive. Atomizarea, operată de multiplicarea perspectivelor unilaterale de analiză, nu poate decât să afecteze înțelegerea complexității limbajului politic și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de analiză, nu poate decât să afecteze înțelegerea complexității limbajului politic și a mecanismelor sale discursive. Dezvăluirea modului de organizare a semnelor verbale pe care o întreprinde sintaxa se dovedește deficitară fără complinirile abordării semantice și pragmatice. La nivelul organizării sintactice, limbajul politic trebuie să răspundă unor exigențe de coeziune, susținute la nivel discursiv prin prezența mărcilor specifice. Proprietate esențială a discursului, coeziunea vizează ansamblul trăsăturilor care asigură unitatea sintactică a unei manifestări discursive, prin legăturile operate între unitățile lingvistice (propoziții
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dovedește deficitară fără complinirile abordării semantice și pragmatice. La nivelul organizării sintactice, limbajul politic trebuie să răspundă unor exigențe de coeziune, susținute la nivel discursiv prin prezența mărcilor specifice. Proprietate esențială a discursului, coeziunea vizează ansamblul trăsăturilor care asigură unitatea sintactică a unei manifestări discursive, prin legăturile operate între unitățile lingvistice (propoziții, fraze). Analiza coeziunii limbajului politic are ca premisă conceperea acestuia ca o textură în care fenomene lingvistice distincte asigură, simultan, continuitate și progresie discursului. Coeziunea, ca proprietate a actului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor propoziții succesive. Relația anaforică are la bază principiul echivalenței semantice. g) Epifora procedeu retoric care constă în repetarea aceluiași cuvânt sau expresii la sfârșitul unor propoziții succesive. h) Acumularea procedeu retoric care face legătura între structuri care prezintă asemănări sintactice și semantice parțiale. Conectorul argumentativ reprezintă "un morfem (conjuncție, adverb, locuțiune adverbială) care articulează două enunțuri ce intervin într-o strategie argumentativă unică"155. Conectorii se clasifică în funcție de mai multe criterii: 1. în funcție de inserția discursivă, conectorii sunt de două tipuri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și prin efortul de explicitare a mecanismelor discursive care oferă sens și motivație acțiunilor politice. Cu riscul de a demistifica, de a spulbera magia cuvântului politic, analiza semiotică vizează elaborarea unui metadiscurs care să dea seama asupra interdependenței dintre dimensiunile sintactică, semantică și pragmatică, ale manifestărilor discursive din spațiul politic, și asupra articulărilor lor specifice. Demersul semiotic pleacă de la premisa că, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, limbajul politic are ca scop legitimarea actelor desfășurate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de statuat o semiotică a comunicării independentă de semiotica semnificării"245, orice proces de comunicare având ca premisă obligatorie un proces de semnificare. Concepută ca un complex de relații între variabilele unei situații de comunicare, semioza comportă trei dimensiuni fundamentale: sintactică, semantică și pragmatică. Cele trei dimensiuni derivă de altfel din structura ternară a semnului lingvistic: sign vehicle (mediatorul între obiectul desemnat și agentul procesului de semnificare), designatum (obiectul desemnat de semn) și interpreter (agentul semiozei), sugerând nivelurile analizei semiotice. Odată cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
textelor dedicate tiparului, care trece prin travaliul variantelor până la obținerea unui text care să-l mulțumească. Adresându-se unei categorii largi de public, limbajul publicistic este guvernat de principiul accesibilității, atât la nivel lexical, cât și la cel al construcțiilor sintactice. Eminescu utilizează, în cea mai mare parte a articolelor, un limbaj denotativ, apelând la sensurile de bază ale vocabulelor utilizate, iar acolo unde există pericolul unor ambiguități semantice, jurnalistul formulează definiții, recurge la etimologii, explicitând conceptele. Nu putem omite nici
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la publicarea primelor articole în 1870, se conturează personalitatea unui jurnalist cu o gândire politică bine consolidată, cu o retorică impecabilă și cu o scriitură care depășește oscilațiile și pauperitatea mijloacelor de expresie din presa vremii. 5.1. Sintaxa Analiza sintactică vizează identificarea elementelor de conținut (teme, probleme, concepte-cheie), fragmentarea textelor în unități de semnificație (cuvinte, simboluri), recunoașterea unor tipuri sintactice particulare (repetiții, expresii de legătură) și definirea "structurii profunde" a articolelor. Dincolo de structura de suprafață (pamflet, articol de atitudine, notă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
impecabilă și cu o scriitură care depășește oscilațiile și pauperitatea mijloacelor de expresie din presa vremii. 5.1. Sintaxa Analiza sintactică vizează identificarea elementelor de conținut (teme, probleme, concepte-cheie), fragmentarea textelor în unități de semnificație (cuvinte, simboluri), recunoașterea unor tipuri sintactice particulare (repetiții, expresii de legătură) și definirea "structurii profunde" a articolelor. Dincolo de structura de suprafață (pamflet, articol de atitudine, notă informativă, cronică), limbajul publicistic eminescian prezintă în structura de profunzime o schemă actanțială de tipul: Figura 7. Structura de profunzime
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
socială a realității și la responsabilizarea opiniei publice cu privire la actele și deciziile din spațiul politic. Gramatica textelor publicistice este dirijată de intențiile informative ale gazetarului, de competențele lui discursive și de infrastructura critică, evaluativă a limbajului jurnalistic. Cercetarea sub raport sintactic a limbajului politic eminescian are în vedere două paliere de desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de secvențe discursive între care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]