8,304 matches
-
Haideți, i-am implorat în tăcere, beți mai repede! Altfel se face ora cinei și n-o să mai avem timp destul pentru un masaj cum scrie la carte. Dar ceaiul era consumat cu o lentoare chinuitoare. îmi venea să le smulg ceștile din mâini și să beau eu ceaiul în locul lor! Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pagină în Cartea Recordurilor. Dar eu am mormăit „OK“ și am promis c-o să mă străduiesc. Nu mai merge de parc-ai studia iarba de pe cărare, m-a avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-am amintit: Rickshaw Rooms, Bărbații Adevărați, cum ne luase valul în taxi, cum am făcut sex cu Luke și, cel mai grav, faptul că în clipa aia mă aflam în patul lui. în mintea mea, am sărit în picioare, smulgându-mi părul din cap și urlând Cum am putut să fac așa ceva? însă, în realitate, am stat cuminte și liniștită, foarte atentă să nu-l trezesc pe Luke. Chiar foarte atentă. Odată cu lumina zilei, îmi veniseră mințile la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apariția lui neașteptată în timp ce Daryl se afla în teritoriu. Brigit a clătinat din cap cu o mișcare bruscă, după care a întins mâna către el. Când Luke i-a întins o cutie cu înghețată, Brigit a ezitat, apoi i-a smuls-o din mână, ca un copil care se teme să nu-i iei dulcele. — Tot... pentru... mine? a reușit să întrebe. O mai văzusem și-n alte dăți intrând în transele alea catatonice, dar nu mai fusese niciodată în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Poezii? am chițăit dezgustată. Eu vreau o călăreală. După care am dat cu cartea de perete. Am mai trântit și alte lucruri prin apartament. Brigit, curva nenorocită, nu era acasă, așa că nu aveam cui să mă plâng. Enervată, mi-am smuls desuurile alea senzuale de pe mine, certându-mă singură fiindcă mă îmbrăcasem cu ele. Ar fi trebuit să știu că ceream prea mult de la soartă. Mi se părea că portjartierul de dantelă, ciorapii de mătase și chiloții minusculi râdeau de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțit teribil de obosită. Am să-ți spun de ce ești o persoană așa de îngrozitoare. Vrei? m-a întrebat ea. Fiindcă n-am dat nici un răspuns, Josephine m-a întrebat din nou: —Să-ți spun? — Da. Cuvântul parcă îmi fusese smuls din gură. —Ai o părere foarte proastă despre tine. Asta e o infirmitate. în ochii tăi, n-ai nici un fel de valoare. Și nu-ți place să te simți fără valoare, nu-i așa? Așa că vrei să obții girul persoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Helen veselă. Ai ajuns din nou în spital pentru consum de droguri. Data viitoare ai putea să și mori. —încetează, a spus Anna trăgându-i un cot. —Ei, n-ai de ce să-ți faci griji, am reușit eu să-mi smulg cuvintele de pe buze. Cum mă pun pe picioare, o să plec de-aici undeva, foarte departe. N-o să trebuiască să mă mai vezi niciodată. Planul meu era să dispar. Să mă pedepsesc ducând un surogat de viață, o existență goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-mi spunea să nu mai plâng. —îmi pare rău pentru oul de Paște al lui Margaret, am reușit să îngaim într-un final. Să nu-ți pară rău, a exclamat mama cu ochii umezi. Mi-a venit să-mi smulg limba din gură din secunda în care am rostit cuvintele alea... Și-mi pare rău că te-am făcut de râs cu drogurile mele, am spus umilă. —N-ai de ce, a zis mama ștergându-mi lacrimile cu mâneca puloverului. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ei și simțind cum douăzeci de ani mi se topesc de pe umeri. Înconjurată de brațele mamei, simt cum golul din stomac mi se mai micșorează puțin. — Tish-Tish, te rog, am nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii, se smiorcăie Lucille, smulgând-o pe mama de lângă mine. Sentimentul care mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de sunetul asurzitor al unui ceas deșteptător după o noapte marcată de insomnie. Mă uit fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
plăcut să-ți începi ziua. Am întins brațul peste masă și i-am strâns mâna lui Randall. — Ei, bine, pot să-mi imaginez un mod mai plăcut... dar numai pe ăla. Randall a rânjit către mine. După masajul decadent, îl smulsesem de lângă laptop și-l trăsesem înapoi în pat. — M-am gândit că după masă am putea să mergem pentru niște cumpărături pe Faubourg St.-Honoré, a zis el. E la o scurtă distanță de mers pe jos de la hotel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian. Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște pistoale, o crâșmă - și decorul ar fi fost complet. — Călătorie sprâncenată, rahat cu ochi ce ești, a pufnit Vivian, smulgând microfonul din mâna lui Luke. Oricum, nu mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care se gândesc, poate, s-o angajeze pe domnișoara Truman, considerați-vă avertizați! Vivian și-a aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată de la cineva, aprecie Sally. — în cazul ăsta, comentă Wilt, apucând un cârnăcior înnegrit, probabil că ai avut o copilărie nefericită. — Adevărul e că așa a și fost, zise Sally și-i smulse cârnatul dintre degete. Din cauza asta am acum atât de multă nevoie de iubire. își vârî cea mai mare parte din cârnat în gură, după care îl trase încetișor afară, molfăindu-i doar capătul. Wilt termină de mâncat salata de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în gâtul ei. Sau ar fi făcut-o - dacă kilogramele ei pe centimetru pătrat i-ar fi permis. în loc de asta, Wilt ricoșă în spate și își petrecu următoarele două minute încercând să-și găsească dinții falși, singurul obiect care se smulsese de acolo. Până reuși să-i pună la locul lor, panica se instalase deja. Henry trebuia să se smulgă din păpușă. Trebuia s-o facă neapărat. în baie trebuia să găsească el o lamă sau vreo pereche de foarfece. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
asta, Wilt ricoșă în spate și își petrecu următoarele două minute încercând să-și găsească dinții falși, singurul obiect care se smulsese de acolo. Până reuși să-i pună la locul lor, panica se instalase deja. Henry trebuia să se smulgă din păpușă. Trebuia s-o facă neapărat. în baie trebuia să găsească el o lamă sau vreo pereche de foarfece. Dar unde Dumnezeu era baia? N-are importanță. N-avea cum să nu găsească afurisita aia de încăpere. Cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poetica medievală și studiile urbane îmi scapă complet. Elevii ăia ar face mult mai bine dacă și-ar petrece timpul așteptând ca poliția să dezgroape presupusul cadavru al unei femei îmbrăcate în ciment, să o tragă de gât, să-i smulgă hainele, s-o spânzure și în cele din urmă să-i tragă pompe până când explodează. Uite, asta numesc eu o experiență educațională veritabilă. Combină arheologia cu criminalistica, zoologia cu fizica, anatomia cu teoria economică, și în același timp menține permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită într-un verde pal, în care bâzâia neonul. Flint îl aștepta. Acu’ ai de gând să vorbești? întrebă el. Wilt clătină din cap. Mărturisirea asta trebuia să-i fie smulsă cu forța dacă voia să fie una absolut convingătoare. Va trebui să ezite, să înceapă să spună ceva, să se oprească, să se poticnească, să înceapă iar, să-l roage pe Flint să nu-l mai chinuie, să pledeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se întoarce, enervat, spre subalternă. — N-aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa e bine, închise deschise ochii. Se tot întuneca, închise ochii, decorul se luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum dum. Dominic Vancea, deținător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să crezi că le-ai văzut pe toate și că nu te mai poate șoca nimic pe lume. Începi să fii puțin prea mândru de pretinsa familiarizare cu lumea și atunci, din când în când, se întâmplă ceva care te smulge din coconul acesta de superioritate înfumurată, ceva care îți amintește încă o dată că nu înțelegi absolut nimic din ce înseamnă viața. Biata mea nepoată. Loteria genetică fusese prea bună cu ea și trăsese toate numerele câștigătoare. Spre deosebire de Tom, care moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de undeva din clădire îl făcea să sară ca ars. În ziua de sâmbătă, 4 iunie (la trei zile după dezastruoasa mea întâlnire cu Roberto Gonzalez, care fusese și ziua deconcertantei discuții cu Harry Brightman), chiar un sunet l-a smuls pe nepotul meu din brațele somnului: în cazul acesta, sunetul unei mâini mici care îi bătea încet și ezitant la ușă. Era ora nouă și câteva minute și, când Tom a reușit să înregistreze zgomotul, când s-a dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]