5,168 matches
-
în mine? Și să nu te surprindă că-ți propun astfel lecturile mele întâmplătoare și că te introduc în ele. Îmi plac lecturile întâmplătoare, îmi place hazardul lecturilor, îmi plac cele ce cad în drum, așa cum îmi place să-mi sorb, în fiecare după-amiază, după dejun, cafeaua, aici, la Grand Café din Hendaya, cu alți trei amici, și să joc o partidă de tute. Mare magistru în ale vieții gândirii acest tute! Căci problema vieții constă în a ști să profiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Împreună cu Uri Gefen și cu soțul Annettei Într-o cafenea plăcută de pe Via Veneto, În compania unor femei emancipate și Îndrăznețe și a unor bărbați amatori de plăceri, va bea cappuccino, va discuta relaxat despre Salman Rushdie și despre Islam, sorbind din ochi fetele bine făcute care treceau pe lângă ei. Sau va sta singur la geamul camerei sale din mica pensiune cu obloane verzi, vechi, privind zidurile vechi, cu un carnet pe genunchi, notând din când În când câte o observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și verifică grămada de plăci cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre prietenele sale, care Îi aruncau priviri vrăjite În timp ce Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere ebraice și latine. Cercetă tablourile de pe pereții salonului, dintre care unul Înfățișa o țigancă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de mai prididea să te apere de soare, W. și Herr Saner s-au ridicat să-și ia aperitivul. Se așezară la umbra unui pin lângă Onkel Ralph care, îmbrăcat în costumul lui alb de pânză, citea ziarul în fața barului, sorbind din al treilea sau al patrulea espresso și fumând o Players Navy Cut. W. comandă un Martini cu apă minerală și un castronaș cu măsline, înțepă una cu scobitoarea și o aduse pentru o clipă în dreptul obrazului, înainte de a și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Onkel Ralph scoase un „da!“, prins parcă din zbor, așa cum făcea de obicei când considera că tema fusese încheiată. Afacerile nu constituiau un subiect despre care merita să vorbești, mai ales în Italia, la ora prânzului, în timp ce Hans Saner, care sorbea ca nesaț din paharul său, vedea în fiecare sticlă din perimetrul lui vizual un prilej pentru considerații și judecăți de valoare. „Ha“-ul lui devenea un „mda“ depreciativ când eticheta nu era lipită perfect sau mai apăreau chiar și urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ralph, tante Doro, familia Saner, am locuit într-o pensiune confortabilă, nu departe de cea veche. După orele petrecute pe plajă, tata ședea lângă Hans Saner la umbra pinilor, bea Martini cu sifon ca aperitiv, mânca măsline, iar Onkel Ralph sorbea din al nu știu câtelea espresso. Herr Saner găsea că eticheta de pe sticla de Cynar era lipită în așa fel, încât scotea în evidență calitatea remarcabilă, și „doamnele“ se duseseră în plimbare până la pensiune ca să se schimbe pentru masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în fața bufetului din bucătărie, amestecând cănile mele de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment din relația noastră sfărâmată. M-am așezat, încă amețită că mă mișcam prea repede. Am sorbit din ceai, limba mea căutând inconștient fisura de acum un an și ceva când Mark a scăpat cana pe jos. Era o cană ieftină pe care mi-o cumpărase în luna de miere de la muzeul Beatrix Potter. Am fost distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
oricum nu îi pasă, că pur și simplu încerca să deschidă niște uși sperând că voi țâșni în sfârșit din spatele uneia dintre ele. Nu mi-ai spus niciodată de ce nu te-a adus ea cu mașina dupa acel weekend. Își sorbea băutura cu o nonșalanță exagerată, evitând contactul vizual în mod intenționat. Așa deci, iată-ne. Acum am ocazia să pun temelia viitorului nostru, temelie bazată pe adevăr sau minciună. Mi-am amintit de avertismentul Mariei și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile din dragoste. Nu i-am spus Laurei niciodată un cuvânt de iubire, cu toate că în nopțile târzii ale Duminecilor binecuvântate, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
departe: - Tânărul a îmbrăcat-o din cap până în picioare. S-o vezi, parcă-i o prințesă. Aseară au venit acasă cu trăsura. S-a strâns tot hanul împrejur, că muscalul n-a mai avut loc să întoarcă armăsarii. Mi-am sorbit cafeaua și am plecat liniștit, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, fără nici un sentiment, despărțindu-mă de chipul Laurei, ca de un vis care a ținut trei ani, fiindcă în toată vremea asta, n-am trăit ci am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva ce tremura în mâna lui veștedă, l-am sorbit cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dânsa numai pentru rufărie și la plecare o sărut pe frunte ca pe mama...” ...„Afară se făcuse ziuă, cu zarea fumurie și cerul verde spălăcit”, încheie povestea pe neașteptate domnul Ferdinand Sinidis, aprinzându-și o țigară de mucul celeilalte, și sorbindu-și dintr-o dată cafeaua răcită. „Cred, începu el iarăși vorba, că dacă mâine voi muri, nu va fi nimeni să mă plângă. Gloria înțelege că lumea bună nu plânge un mort în hohote. De aceea, câteodată fug de dânsa, părăsindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija mea de căpetenie, reluă dânsul discuția, lăsându-se în fotoliu, pe coada șifonată a jachetului. Îl ascultam atent, privind totodată cum își soarbe cafeaua, cu privirea pironită pe cilindrul aruncat lângă piciorul de lemn al lavoarului. Vorbea, cercetând din când în când pereții: ... „Aș fi dorit să fiu burghezul cumsecade, dar din străduințele depuse m-am ales cu o viață fără rost... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se roagă muierea frumoasă și curvă. Însă ochii ei sunt goi și gura îi pute a mort, când mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o cămașă strânsă ghemotoc în poală, operă mâzgălită pe un carton într-un spasm de un sfert de oră. Cu banii destinați pentru vopsele, Rudolf își umple damigeana... De când medicii i-au făcut cunoscut că are un rinichi flotant, el soarbe vinul fără întrerupere, ca organul de filtrare să aibă în ce să plutească în permanență, și ca nu cumva rinichiul să rămână pe uscat, într-o dureroasă împotmolire, ce ar putea să-i strice buna dispoziție. Mi-ar fi comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez, mamă, îi răspunsei indispus că mă distrage de la treabă, așa cum mă găseam, numai în izmene, aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției. Rufele fac „fleașc” și de fiece dată, Paraschiva își balansează crupa, până când mâna mi se întinde singură să-i ridice fusta udă. Văd josul pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El avea o mână bandajată. În fiecare zi își desfăcea pansamentul, ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niște biscuiți, brânză și castraveți acri. Se așază În jurul mesei și ridică paharele, iar Burgess rostește: — În sănătatea domnului James, fie ca Domnul să Îl aibă În pază. Minnie simte o lumină caldă răspândindu-i-se prin Întregul corp, În timp ce soarbe cu Înghițituri mici vinul gros, stacojiu. Relaxat de scotch, Burgess rememorează anii petrecuți În slujba dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sexual, disperarea cu care Îndura, zi după zi, pretențiile de țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din Corsica, În timp ce cei doi se răcoreau sorbind dintr-un izvor, soțul, Julien, Începu să Își mângâie senzual mireasa, pe Jeanne, care, Într-un moment de neașteptată „inspiration d’amour“, Își umplu gura cu apă rece și se oferi prin gesturi să o treacă În gura lui, „lèvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o citesc... parțial... cât sunt aici... Părerea ta mi-ar fi de mare folos. — Desigur, pentru mine ar fi un privilegiu, spuse ea. După prânz făcură o plimbare pe domeniul Pittville, până la uriașul pavilion În stil neoclasic din capătul parcului, sorbind puțin din apa ușor sărată care curgea sub cupola cu ecou. Apoi, când se lăsă amurgul, se Întoarseră În salonul intim, traseră draperiile, se așezară În fotolii de o parte și de alta a căminului și Henry citi Întreaga piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orfană la cincisprezece ani, biata de ea, și trebuie să se Îngrijească de fratele ei, care e sugar, dezvoltă Emma. De aceea lucrează ca model pentru un pictor. — Trilby, spuse iar Henry, meditativ, rostogolind silabele pe limbă, parcă voind să soarbă toate aromele legate de nume. Ca titlu, era cu certitudine mai eufonic și mai ușor de memorat decât Peter Ibbetson (nu era niciodată sigur unde vine e-ul și unde o-ul din numele de familie, atunci când Îl scria). — Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]