32,236 matches
-
pentru a elimina duritățile de limbaj care erau introduse adeseori în proiectele de documente pentru a da impresia de "fermitate" în confruntarea cu "lagărul" advers. La fel, urmăream ca documentele să nu pună în evidență obediența față de "liderul" Tratatului Uniunea Sovietică. O problemă constantă pe care o aveam era, de pildă, citarea frecventă a rolului URSS față de tot ceea ce se întâmpla pozitiv în desfășurarea evenimentelor (în contrapartidă cu responsabilitatea atribuită SUA, NATO și celorlalte țări occidentale pentru tot ce era negativ
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Uniunii Sovietice ca "luptător pentru pace", "marele prieten al ..." etc. expresii intrate în limbajul timpului. Cele mai mari probleme pe care le aveam erau atunci când se enumerau diversele propuneri avansate în numele Tratatului de la Varșovia, singurele menționate fiind cele ale Uniunii Sovietice. Astăzi, cele de mai sus par un joc de copii, chiar neserios. Privite însă în epocă, ele aveau o mare substanță politică. Era vorba de manifestări care stimulau confruntarea și de o politică deliberată de estompare a individualității naționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
spre semnare. Negocierea propriu-zisă a documentului era partea cea mai încordată a pregătirii ședinței. În câteva cazuri, a durat zile și nopți timp de trei săptămâni, inclusiv într-o zi de An Nou. Dialogul se purta în principal între delegația sovietică și cea română. Celelalte delegații "achiesau" din primul moment la cea mai mare parte a proiectului de document și în continuare, aproape fără excepție, aveau rolul de susținători ai delegației sovietice, în dialogul cu delegația română. Noi ne conduceam după
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
An Nou. Dialogul se purta în principal între delegația sovietică și cea română. Celelalte delegații "achiesau" din primul moment la cea mai mare parte a proiectului de document și în continuare, aproape fără excepție, aveau rolul de susținători ai delegației sovietice, în dialogul cu delegația română. Noi ne conduceam după mandatul la care lucrasem la București. Se discuta fiecare paragraf, se avansau propuneri de amendare, care rareori erau acceptate de la prima tentativă. Astfel parcurs, textul era "luat la mână" de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
inacceptabile. Alteori, se arăta neînduplecat față de texte inofensive. Cu atât mai rău pentru noi, dacă textele respective fuseseră deja finalizate pe parcursul negocierilor. Mai totdeauna cerea (sau i se propunea de către cei din jur) să se întâlnească, bilateral, cu șeful delegației sovietice pentru a discuta paragrafele rămase în suspensie. Cu alți șefi de delegații rar se întâlnea în particular. Și mai totdeauna se găsea un moment pentru întâlnire, chiar dacă sovieticii încercau inițial să o evite. Uneori renunțau ei la textul aflat în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
predispuse să vorbească ore întregi, citând manuale și lucrări de specialitate. Alteori, erau foarte rapizi în găsirea soluțiilor. La reuniunile din cadrul Tratatului de la Varșovia, diferențele de poziție își găseau expresia în modul în care se purtau negocierile. Pentru români, negociatorul sovietic cel mai redutabil, care era introdus în scenă mai ales atunci când se dorea "pace", era un vechi diplomat din ministerul de externe, cu o experiență îndelungată de negociator, totdeauna prietenos față de partenerul de discuție. Avea marea calitate de a separa
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
celor 77", un câmp de colaborare și conlucrare. Opțiunea făcută avea un substrat politic evident, cu atât mai mult cu cât țările CAER, care grupa țările socialiste din Europa, se situau în dialogul economic pe coordonate politice dictate de Uniunea Sovietică și de care România era nevoită să se delimiteze frecvent. Declararea ca țară în curs de dezvoltare a deschis României posibilitatea să se delimiteze, în context economic, de țările est-europene și să solicite, la începutul anului 1972, admiterea în "Grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
asemenea sprijin într-o chestiune atât de sensibilă, politic. Discuțiile s-au purtat de la om la om și nu era greu de observat că, după fiecare discuție pe care o aveam cu un diplomat, interlocutorul era abordat de un funcționar sovietic din Secretariatul U.N.C.T.A.D. care ne urmărea activitatea pas cu pas. Nu uit nici acum cuvintele șefului delegației române la Reuniunea de la Manila, ministrul comerțului exterior: "de acum ne-am găsit în sfârșit un loc în lume". Era să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Europei au fost, într-o mare măsură, acte spontane. Ele s-au consumat practic pe parcursul unui an ceea ce, raportat la istoria milenară, echivalează cu o clipă. La fel, s-au produs evenimentele și în ceea ce privește relațiile de bloc cu fosta Uniune Sovietică, liderul lumii comuniste. Tratatul de la Varșovia și întregul angrenaj al structurilor apărute după același model, le-au urmat cu aceeași rapiditate. Dispariția lor nu a necesitat vreo perioadă de pregătire sau de tranziție. Implantate pe un corp care nu suporta
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
act fatal. Mărturisesc că, în tabloul meu din ceea ce știam, era vorba doar de câteva rachete. Nu știu la ce concluzie aș fi ajuns dacă aș fi fost în posesia datelor de mai târziu. Acum, sunt cunoscute cifrele: planul ministrului sovietic Malinowski cuprindea nu mai puțin de 5 regimente de rachete nucleare (medii și intermediare). Două regimente de rachete de croazieră și ele cu ogive nucleare, arme tactice de câte 2 kilotone, pe lângă alte forțe al căror total ar fi depășit
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
montat. Arthur Schlesinger spune că la Conferința din 1992, la Havana, unde s-a discutat criza, Robert McNamara, fostul secretar al apărării în SUA în 1962, era să cadă de pe scaun când a auzit cifrele date de un fost general sovietic prezent la reuniune). Mai urgent pentru mine decât evaluarea situației era discursul. Evenimentele se precipitau în Caraibe, dar și la ONU. România era membră a Consiliului de Securitate și trebuia să se pronunțe. În 22 octombrie seara, Kennedy și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
poziția lor" sau "susțineți poziția prietenilor". În 1962, nu era nici un semn vizibil sau explicit pentru ca cineva din serviciul diplomatic românesc să pună la îndoială justețea unui asemenea procedeu. Nimic mai normal deci decât să ne consultăm cu prietenii. Ambasadorul sovietic era Valerian Zorin, un reprezentant tenace și stâncos al diplomației Moscovei, mult mai asemănător șefului său Gromîko, o adevărată piesă imperturbabilă a unei politici începute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, decât lui Anatoli Dobrinin, ambasadorul sovietic la Washington
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
prietenii. Ambasadorul sovietic era Valerian Zorin, un reprezentant tenace și stâncos al diplomației Moscovei, mult mai asemănător șefului său Gromîko, o adevărată piesă imperturbabilă a unei politici începute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, decât lui Anatoli Dobrinin, ambasadorul sovietic la Washington, un om mai elastic, cultivat și afabil. Înterlocutorii obișnuiți ai lui Zorin erau membrii familiei socialiste, ai lui Dobrinin, personalitățile americane de vârf. Zorin a fost clar cu mine: nu există rachete, afirmația e o provocare americană la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu există rachete, afirmația e o provocare americană la care nu putem ceda. Trebuie să fim solidari, să susținem teza justă și adevărată, să ne sfătuim continuu, ca singurele țări socialiste din Consiliu. Întâlnirile reprezentanților socialiști aveau loc la Misiunea sovietică la ONU de pe Park Avenue. Când erau mai informale se țineau la Glenkov, o dacea sovietică în Long Island, unde erau invitate și familiile. Caracterul neobișnuit al reuniunilor grave a mutat sediul reuniunilor din salonul elegant și tapisat, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
solidari, să susținem teza justă și adevărată, să ne sfătuim continuu, ca singurele țări socialiste din Consiliu. Întâlnirile reprezentanților socialiști aveau loc la Misiunea sovietică la ONU de pe Park Avenue. Când erau mai informale se țineau la Glenkov, o dacea sovietică în Long Island, unde erau invitate și familiile. Caracterul neobișnuit al reuniunilor grave a mutat sediul reuniunilor din salonul elegant și tapisat, într-o sală mică la etaj, complet albă, care avea pereți speciali antifonici. Ne înghesuiam în jurul unei singure
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și autoritățile românești. Știam, de asemenea, din 1960, că Gheorghiu-Dej nu are o părere bună despre Hrușciov. În al treilea rând, noul ministru, Corneliu Mănescu, își alcătuia treptat o echipă din care lipseau cadrele vechi ale anilor '50 cu afiliație sovietică notorie. Formarea noilor diplomați era axată pe traditțile școlii diplomatice românești, principiul "interesului național" începuse să aibă circulație, iar "poziția României" în afacerile internaționale era un subiect cercetat cu atenție. U Thant, Secretarul general al ONU, a fost pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ONU, cu proiectarea fotografiilor aeriene ale rachetelor și bazelor de lansare din Cuba. Inainte de a-l începe, a avut loc un dialog tăios în care Stevenson îl soma pe Zorin să răspundă prin da sau nu, dacă sunt rachete sovietice în Cuba și în care acesta a replicat că nu este în fața unei instanțe americane, ca să fie apostrofat astfel. M-am întrebat cu groază în ce situație m-ar fi pus susținerea în discursul rostit cu o zi înainte, la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
el scrie direct lui Kennedy despre acceptul retragerii rachetelor, confirmat de scrisoarea lui Hrușciov din 27 octombrie, în care, pe lângă cerința neinvadării Cubei, se mai adăugau condiții, ca retragerea rachetelor de rază intermediară din Turcia. Dar în aceste zile, vasele sovietice se apropiau îngrijorător de linia de demarcație a blocadei. Aici s-a văzut din nou rolul ONU. Americanii îl roagă pe U Thant să intervină pe lângă Hrușciov să oprească vasele sovietice înainte de a ajunge la linia de intercepție, ceea ce Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
rază intermediară din Turcia. Dar în aceste zile, vasele sovietice se apropiau îngrijorător de linia de demarcație a blocadei. Aici s-a văzut din nou rolul ONU. Americanii îl roagă pe U Thant să intervină pe lângă Hrușciov să oprească vasele sovietice înainte de a ajunge la linia de intercepție, ceea ce Hrușciov acceptă ca măsură pur temporară. Tot prin U Thant, ajung la sovietici datele exacte ale acestei linii. Aceste fapte dovedeau că partea americană a făcut apel, în faza critică a primei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de destindere. Hrușciov răspunde afirmativ lui U Thant" sau "Lumea izbăvită de dezastrul nuclear"? Știrile dezescaladării crizei au făcut valuri abia după corespondența directă dintre cei doi mari. De fapt, Washingtonul a trăit clipe de încordare până în 28 octombrie; vasele sovietice înaintau, construcțiile bazelor din Cuba nu încetaseră. Abia în acea zi, oprirea vasului Grozny înainte de linia de demarcație a blocadei și o nouă scrisoare a lui Hrușciov încheie săptămâna agoniei: Dacă provocatorii", spunea el în scrisoare, "ar dezlănțui un război
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Totuși, suntem încrezători că rațiunea va triumfa". Aceasta se putea citi, astfel: să revenim deci la balanță și să o reparăm. In plus, "demontăm armele pe care le descrieți drept ofensive și rampele lor și le aducem înapoi în Uniunea Sovietică." Castro conducea Cuba de mai puțin de patru ani în 1962. Deși în joc erau evenimente ce se petreceau pe solul insulei lor, căci acolo erau instalate rachetele ce intrau prin porturi cubaneze, în timpul crizei, cubanezii au ieșit treptat din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pe care el nu o aprobase. U Thant a fost primit cu răceală. Propunerile sale au fost respinse. Având deja semne despre starea de spirit a lui Castro, Hrușciov a trimis la New York artilerie grea: Anastasi Mikoian, vicepreședinte al Guvernului Sovietic, și Vasili Kuznețov, șeful delegației de la negocierile de dezarmare de la Geneva, prim adjunct al lui Gromîko. Primul a participat la consfătuirile grupului socialist de la New York, în drum spre Havana și la revenire. Examinam cu atenție această figură istorică, care de la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Vasili Kuznețov, șeful delegației de la negocierile de dezarmare de la Geneva, prim adjunct al lui Gromîko. Primul a participat la consfătuirile grupului socialist de la New York, în drum spre Havana și la revenire. Examinam cu atenție această figură istorică, care de la Revoluția sovietică rezistase tuturor schimbărilor de echipe, datorită, se spunea, inteligenței sale ieșite din comun. Știa că îl așteaptă o sarcină dificilă. Mikoian îl cunoștea pe Castro dintr-o vizită anterioară, prima a unui înalt reprezentant sovietic în Cuba. Am fost mișcat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
figură istorică, care de la Revoluția sovietică rezistase tuturor schimbărilor de echipe, datorită, se spunea, inteligenței sale ieșite din comun. Știa că îl așteaptă o sarcină dificilă. Mikoian îl cunoștea pe Castro dintr-o vizită anterioară, prima a unui înalt reprezentant sovietic în Cuba. Am fost mișcat de marea probă de devotament pentru misiunea sa: soția îi murise în timpul absenței lui și el nu s-a înapoiat pentru funeralii, ci a rămas la datorie. Mikoian a stat mai mult decât își propusese
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
însă cu capetele nucleare, care nu se vedeau, nu se numărau, cum rămânea cu armele nucleare tactice, de zece ori mai numeroase decât rachetele de rază medie? In logica restabilită a Genevei și a balanței, a fost de ajuns angajamentul sovietic că le vor scoate și pe acestea, ceea ce s-a și întâmplat. Controlul respins de Castro pe teritoriul Cubei nu avea mare însemnătate, dar pentru americani era un splendid pretext de a evita angajamentele formale în privința asigurărilor cerute de Cuba
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]