5,409 matches
-
cu timpul. Căruia i se răspunde: Dlui Hotinceanu, directorul Satirului : Vrei să scapi de Timp - amice? Fii sigur, vei scăpa; Căci de-ai trăi chiar mii de ani, Tot Timpul te-o 'ngropa. Citircu N. Să fi fost o premoniție spusa dlui Hotinceanu și a altora? În numărul 64 din 1932 Timpul scria: „Timpul se luptă cu mari greutăți bănești.” În ziar nu apăreau prea multe semnături. Nici prietenii Timpului care scriau la început n-au mai revenit cu opiniile lor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a petrecut mai ales în ultimii ani” - erau aprecierile din Revista Asociației corpului didactic medicopedagogic din Bucovina nr.79/1935. * Ceea ce înseamnă școala și învățământul școlar pentru menținerea și promovarea sentimentului răspunderii de a fi români îl aflăm și din spusele prof. Const. Loghin (Societatea pentru cultură și literatură română în Bucovina, Cernăuți, 1943, p. 164 ș.u.). ...” Nu știu cum se făcea că învățam numai cântece cu Ștefan cel Mare, cu Tudor Vladimirescu și habar nu aveam cine sunt aceștia... Ce entuziasm
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ianuariemartie (format 16/24 cm.). Redactor responsabil al foii și editor dr. Ambrosiu Dimitrovțæ (Dimitrovici), cu tiparul lui Rudolf Echardt, Cernăuți. Comitetul de redacție al foii adresându-se „Către cetitori” le spune că „națiunea română din Austria, punând în aplicare spusa poetului transilvan „cu neuitatul său imn poporal «Deșteaptă-te române» a dat viață în anii din urmă „Reuniunii române de leptură” care, dezvoltându-se, acum s-a transformat în „Soțietate pentru literatură și cultură în Bucovina.” Scopul acesteia este de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
regiunea Odesa.” Argumentând că mentalitatea bucovineană de toleranță și respect între reprezentanții diferitelor naționalități, creată în urma unei politici naționale, susținută de imperiul AustroUngariei, autoarea preia ideea la care istoricul bucovinean I. Nistor a reacționat cu temperamentu-i caracteristic și-i redă spusele publicate în Glasul Bucovinei din 11 decembrie 1918: „Bucovina, spune Ion Nistor, în articolul Homo bucovinensis, a fost și a rămas o țară românească, atât prin tradițiile ei istorice, cât și prin caracterul ei etnografic, faptul acesta, indiscutabil, a fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Liviu Marian, Vasile Gherasim, Gh. Tofan, Epaminonda Bucevschi, Iracle Porumbescu, T. Robescu, Ciprian Porumbescu, Alecu Hurmuzachi, Tudor Flondor, Iancu Flondor, Leon Goian, Mihai Teliman, Dim. Petrino, Ion Roșu, Pompiliu Piposiu. „Când zăngăne armele trebuie să tacă muzele”, repeta revista Bucovina spusa latinului, dar nu se supunea ei, publiciștii fiind la postul de comandă, scriind când din sentiment precum Dragoș Vitencu în cazul versurilor Portret: „Trupul ei e vrabie,/ Ochii îi sunt sabie / Cui îi știe zâmbetele,/ Numărate-s sâmbetele...”, când reproducând
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
astăzi. Alta cu „Domnilor, declar Congresul deschis!” poate fi proprie desfășurării adunărilor noastre parlamentare de astăzi, tot cu sălile fără auditoriu. Sau, cum spunea ziarul Adevărul din 23 decembrie 2003, redând ecouri la premiile naționale pentru teatru, luând ca moto spusele regizorului Felix Alexa „Ne-am simțit umiliți și jigniți”, a cărui spectacol „Vis al unei nopți de vară” de la Teatrul Național din București s-a desfășurat în prezența doar a vreo 40 de spectatori - tot atâția cât numărul premianților care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca într-un catalog al ororii, nominalizate astfel de cazuri, locurile unde s-a aplicat "reeducarea", cine și cui, perioadele, cine dintre gardieni și comandanți au participat sau asistat în direct la aplicarea acestor nesfîrșite torturi etc. Se aflau, după spusele sale, într-un imperiu al suspiciunii, al delatorilor, al urii. De remarcat evoluția fenomenului prin rafinarea mijloacelor de tortură motivată de amplificarea stării de alienare a torționarilor, a sadismului lor, dar și de încercarea de a micșora procentul cazurilor mortale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vreme, ce se va învoi să-l boteze, se înțelege, clandestin, dar valabil. Vrea să nu moară înainte de a primi botezul. Faptul îi pare imposibil, un imposibil posibil, totuși. Un întreg eseu închină imposibilului imposibil și imposibilului posibil. Apelează la spusa lui Thomas More: I trust I make myself obscure (Nădejdea că mă găsesc pe mine însumi obscur), ca una de mare folos în a te apropia de creștinism, dar la fel de amețitoare vorbe îi par: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și voi avea întotdeauna față de poporul român numai simțăminte de adînc respect și nețărmurită dragoste". Și totuși, în bolgia închisorii va afla acces la fericire; aici i se vor lumina și se vor deschide izraelitului încă neconvertit porțile fericirilor, după spusa Mîntuitorului. În prima noapte după proces, cînd începe detenția propriu-zisă, se va trezi, în zgomotul infernal al deșteptării de la 5 dimineața, lîngă un preot-călugăr ortodox, care i se recomandă, în continuare, pe același prici, se aflau doi preoți catolici fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prescriptiv cu acela restrictiv" (D.D.). Aparenta liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
28 februarie 1950. Cere celor prezenți, în lupta de clasă care se ascute continuu, a lua măsurile care ni le dictează conștiința și răspunderea noastră se înțelege că nu legea dictează, ci înalta conștiință securistă. Și pentru a întări cele spuse, atenționează că de la Conferința din august le-a comunicat că acum aveți libertatea, că acum sînteți investiți cu această autoritate, cu responsabilități, că nu mai trebuie pentru o ridicare sau alta să cereți aprobare la centru. Altfel spus s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
meu destin; și nu e „singurul noroc” al vieții mele, spre amuzamentul sau stupoarea unora, aș mai putea Înșira câteva astfel de „bizare” hazarduri fericite: de a mă fi născut Într-o țară periferică Europei, un loc, se pare, după spusele unora, Încă „naive” În ceea ce privește procesul creației și mai ales credința În absolutitatea creației literare, și Într-un secol, XX, În care Apusul, matrice majoră a modernității literelor și ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un stil aproape rabelaisian și cu un umor savuros, de o extraordinară vitalitate. Cei trei — și ei deschid tot atâtea direcții — sunt magicieni ai cuvintelor. Inventivitatea verbală, maniera de a zice Îi definește În mai mare măsură decât fondul celor spuse. O caracteristică, exceptându-l pe Eminescu, este și Încărcătura masivă de umor. Capacitatea de a privi lucrurile, oricât de grave, sub latura lor comică sau ridicolă este o trăsătură constantă, pe care românii și-au verificat-o și În vremurile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să rezervăm o cameră de hotel, să ne propunem momente de intimitate, să planificăm datele raportului sexual. Însă pe la sfârșitul lui septembrie relația noastră era serios blocată și atunci am realizat de ce. Cauza avea acum un nume: Aimee Light. Conform spuselor lui Jayne, „aspectul cel mai uimitor de trist“ al căsătoriei noastre e că încă mă iubea. Am inspirat adânc și am intrat în cabinetul doctoriței Kim. Ușa era deschisă, iar ea răsfoia The New York Review of Books în așteptarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și îmi aruncă o privire tăioasă. - Pentru cine? - Păi, am zi eu cu o voce blândă. Pentru tine, băiete. Mormăi ceva și se întoarse din nou spre ecranul televizorului. Am auzit ce spusese. Și deși nu voiam să repete cele spuse, nu m-am putut stăpâni. - Ce-ai zis, Rob? Și atunci repetă asta fără dificultate sau rușine. - Nu ești tatăl meu. Așa că nu-mi spune ce să fac. - Despre...ce vorbești? - Am zis - și acum o spuse foarte răspicat, rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby însă a auzit ceva atunci când a făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am folosit înainte. (Definiția dicționarului: „a plânge; asemeni unui sugaci, copil mic“.) „Chestia“ a simțit prezența lui Robby și din cauza asta s-a oprit brusc să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care urcă scările, zise el. Ceva îmi zgâria ușa. Conform spuselor lui Robby, se pare că am spus următoarele: - Sunt sigur că nu-i nimic. Culcă-te la loc. Robby a ripostat cu: - Nu pot, tată. Mi-e frică. Prima mea reacție: Păi și mie mi-e frică. Bine-ai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se contureze pe obraz și m-au întrebat dacă aveam nevoie de asistență medicală. Le-am spus că sunt bine și că totul se întâmplase când căzusem în camera fiului meu, arătând spre Robby, care a dat din cap, confirmând spusele mele. M-au întrebat dacă „Doamna Dennis e acasă“, i-ar eu le-am explicat foarte degajat că nu, soția filma într-un studio în Toronto, și că nu eram decât eu și copiii acasă. În timp ce o altă mașină a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aici, zise Miller cu o răbdare prudentă. Nu făceam decât să întreb dacă nu cumva ai antagonizat - la modul inadvertent - casa în sine. A făcut o pauză, să mă gândesc. Crezi că prezența ta în casa asta - care, conform celor spuse, nu era infestată în momentul sosirii tale - a cauzat în vreun fel supărarea spiritelor... - Hei, ascultă, chestia asta de-astă noapte, indiferent ce mă-sa era, s-a dat la copiii mei, bine? - Domnule Ellis, tot ce spun e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la Academie, cu prilejul unei comemorări a lui Traian Vuia: „Tăria unui popor nu constă numai În grâu și cherestea ci În valorile artistice și culturale pe care acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta este esența celor spuse). Revenind acum la altă ordine de idei, de gânduri mai apropiate de preocupările Dvs., vreau ca și (pe) această cale să-mi exprim regretul de a fi poposit atât de puțin În Fălticeni. Cred că Dvs. ați Înțeles perfect situația
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
țările lor, pentru a-i face cunoscuți și în Europa. Câți scriitori internaționali există mai ales în Est?” Bernd Gutberlet, din echipa de organizare germană, care asistă la discuția noastră, îi confirmă aserțiunea. Aș mai adăuga și eu un detaliu spuselor lui Andrei: un Günter Grass sau un Mario Vargas Llosa n-au să se plimbe 45 de zile cu trenul prin Europa... de amorul artei. E un lux pe care, de la un anumit punct al celebrității, nu ți-l mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scris-o în urma unei expediții în Cecenia. Am urmărit la Hanovra, pe TV 5, un dialog cu autoarea, invitată în studio prilejuit de apariția volumului. O femeie tânără, frumoasă și parcă mult prea curajoasă pentru o asemenea escapadă. Rețin din spusele ei că este vorba, în fapt, de un război colonial, și nicidecum de unul religios și nici măcar „antiterorist”, cum pretinde Kremlinul, pentru că rușii luptă acolo contra unui întreg popor, indiferent de vârsta, credința și ocupația acelor oameni. Autoarea vorbește rusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea vesele de un anume Breban, care e „suspect” deoarece se încăpățânează să se întoarcă uneori în țară - de ce nu e arestat?! - și care, după „spusele lui Goma”, a „reușit să facă în așa fel încât mișcarea lui să fie un eșec!”, sau chiar și a lui Goma însuși, aș fi putut să cred, măcar un ceas, că, într-adevăr, „brațul lui Ceaușescu” și al securității
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-și exprime într-un fel sau altul dezacordul, chiar și numai prin nuanțe! -, m-a sfătuit insistent, în acea vară a lui ’72 să colaborez la Contemporanul (părăsit de curând de Ivașcu pentru a „prelua”, împreună cu Manolescu și, după spusele acestuia, „la sfatul lui Ceaușescu”, revista România literarăi, abandonată cu regret de mine în semn de protest față de „Tezele din Iulie”, dar și față de avalanșa de reportaje și articole cu iz clar și grosolan stalinist ce apăruseră în R.l. încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]