6,333 matches
-
paramoderniste, în măsură să submineze și să distrugă cuceririle benefice ale modernizării. Consecințele negative paramoderniste s-ar datora tendințelor de autonomizare, până la autarhie, a celor trei elemente constitutive ale modernității: industrializarea, democrația, națiunea.( Teză susținută și de Alain Touraine). Altfel spus, ratarea unității lor dialogice. Orice tentativă de neglijare a uneia dintre părțile triadei duce la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs, prin recul, fie autoritarism și dictatură, ca în Germania lui Hitler, fie autoritarism slab, anarhie și birocrație. Autarhia industrializării a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
paradigme provizorii de civilizație. La capătul lor, s-ar putea ivi omul complet, evocând supraomul lui Nietzsche. Din cele patru tipuri de conștiință, John Zerzan se oprește la cea arhaică, pe care o consideră singura autentică, nepervertită de simboluri. Altfel spus, el merge mult mai departe decât Pharmakon-ul lui Platon. Jean Gebser descria, pentru respectiva civilizație, un stat arhaic, seducător pentru unul ca Zerzan. Caracteristica fundamentală a statului arhaic ar fi gândirea prelingvistică, superioară "căderii în reprezentare", care a falsificat omul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Biserici, s-a mulțumit doar cu a întemeia o dinastie. Totuși, Dan Brown înclină să creadă că timp de vreo trei veacuri creștinismul a avut o coloratură feministă, iar nu "patriarhală", cum a ajuns de la Constantin cel Mare încoace. Altfel spus, apostolii au respectat testamentul lui Iisus privind sacrul feminin. Astfel, "Iisus a fost primul feminist din istoria omenirii. El și-a dorit ca viitorul Bisericii sale să fie încredințat Mariei Magdalena"276. Și fiindcă "feminiștii" au fost persecutați ca eretici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a o submina, de vreme ce și în atare context căsătoria ar fi valoarea supremă. În asemenea caz, Treimea este net superioară simplului dualism sexual, fie și într-un cadru "matriarhal", din fundamentala pricină că unitatea naturală se transfigurează în Duh. Altfel spus, o veritabilă revoluție a omenirii nu poate fi ruptă de întoarcerea la familia creștină, de care lumea postmodernă s-a depărtat sinucigaș. E o naivitate crasă să crezi că unul dintre sexe poate decide în fața Sfântului Duh, ca ipostas al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în anii de după 1989, poetul n-ar fi respins gândirea lui Eminescu și nu l-ar fi găsit anacronic ca poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste literaturii eminesciene, cel puțin cât și Cezar Ivănescu sau Constantin Noica. Altfel spus, Nichita Stănescu descinde din luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar de narcisism al lui Ion Barbu, de care se simte atașat în mod special la nivelul a ceea ce el numea "poezie sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
medic, Iura. Deși mineralul prin excelență, în stare pură, rezultat a mii de ani de presiune telurică, cristalul aparține mai multor niveluri de Realitate (în sensul celor trei materii ale lui Ștefan Lupașcu), sugerând o puternică natură contradicțională. Înglobează, altfel spus, o subtilă "diferență ontologică". Svetlana Paleologu-Matta invocă definiția transdisciplinară a ființei umane a lui Nietzsche, cea în spiritul antitezelor eminesciene: "Omul cel mai mare dintre noi (...) este acela care prezintă în el, în modul cel mai viguros, caracterul contradictoriu al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Tomas cu cele 200 de femei în care el se iluzionează a căuta diferența, negăsind, în definitiv, decât moartea. El însă va pune capăt "insuportabilei ușurătăți a ființei" acceptând propunerea Terezei de a "fugi" împreună la țară. Este, altfel spus, un "reacționar", căci acționează invers decât țăranii care aspiră să devină "moderni", plecând la oraș. Pe piatra de mormânt a lui Tomas scrie: "După o îndelungată rătăcire, întoarcerea"437. Dacă ar fi scris în România, Kundera ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se gândească. Să-și facă ordine în gândire și să-și planifice acțiunile viitoare pentru obținerea profesiei. să învețe cum să-și exprime ideile. Exprimarea să cuprindă: Subiectul: cine face acțiunea sau despre cine este vorba în propoziție (o idee spusă sau scrisă se numește propoziție). Predicat: ce face (ce întreprinde) subiectul sau ce se spune despre subiect. Alte părți de propoziție care lămuresc subiectul (atributele subiectului) sau predicatul (în ce codiții are loc acțiunea sau cum se desfășoară acțiunea). Unii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
de la Aristotel, Hume și Kant (Darwin, 1859, vol. I, partea I, Capitolul 3; aceast] discuție a fost puțin abordat] pan] acum, deoarece versiuni ale zgomotosului mit pseudodarwinist au fost acceptate pe larg că singura abordare evoluționist] a eticii). Acestea fiind spuse, relația dintre motivele sociale firești și moral] ar fi cam aceeași cu cea dintre curiozitatea fireasc] și științ] sau admirația fireasc] și art]. Atașamentele naturale nu creeaz] prin ele însele reguli - de fapt, s-ar p]rea c], într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiuni bune („ceea ce trebuie” sau ordinea moral]). Aceast] convergent] a ordinii cosmice și a celei morale este recomandat] în categoria atotcuprinz]toare de dharma, care devine, mai mult sau mai putin, corespondentul indian pentru etic]. Ceea ce este „drept” sau, altfel spus, dreptatea se identific] cu „ritul”, adic] este formalizat că ritual, cu un conținut variat. Cu alte cuvinte, obligația derivat] dintr-o valoare, cum ar fi, supraviețuirea rasei, devine valoare în sine (de exemplu, sacrificiul), indiferent de ceea ce se ofer] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru a-mi rec]p]ta suveranitatea de drept?”), judec]țile sale nu au fost satisf]c]toare pentru toat] lumea. Conflictul adânc între tradiții este rezolvat printr-o sintez] de ascetism și datorie, sub forma conceptului nishkama karma - altfel spus, acțiune dezinteresat]. Acest lucru implic] faptul c] o persoan] își îndeplinește partea să de îndatoriri, dar ignorând consecințele sau roadele lor. Acțiunea reprezint] o necesitate universal], iar individul are „dreptul” (adhikara) doar de a înf]ptui o acțiune și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
învăț] normele etice, dar nu în mod conștient și nu ca atare: ea este o surs] a eticii evreiești, dar „nu se vede pe șine” că text etic. (Pentru etică biblic], vezi capitolul 3, „Etică în perioada antic]”.) Acestea fiind spuse, r]mane valabil] o întrebare: care sunt înv]ț]turile etice ale Bibliei? Întrebarea pornește de la premisa conform c]reia Biblia reprezint] un întreg, cel puțin în termeni morali și teologici. Cu toate c] aceast] premis] poate fi respins] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit] c] o mare parte din ceea ce noi consider]m a fi bine sau r]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ordinelor religioase. Nu este în totalitate surprinz]tor faptul c] inițiatorii Reformei și cei care aparțin noii stiinte naturale au fost dispuși s] lase deoparte o tradiție filosofic] care ajunsese pan] atunci s] fie asociat] cu vechiul ordin. Acestea fiind spuse, mișcarea de dezvoltare a teoriei etice a lui Aristotel nu a ajuns într-un punct mort. Mai degrab], s-a ramificat în dou] direcții și a continuat inc] pentru ceva vreme. Diviziunea a corespuns intereselor laice și religioase și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar false, ci și lipsite de sens. Moore și alți gânditori i-au convins pe mulți c] afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
peștii respir] sub ap] și c] nici un pește nu are picioare, iar apoi întâlnesc o creatur] care respir] sub ap] și are picioare, unul dintre „principiile” mele cade. În același fel, s] presupunem c] eu cred c] adev]rul trebuie spus și c] trebuie s]-i ajut]m pe cei aflați în necaz. Ce se întâmpl] atunci cand ad]postesc un sclav fugar din sudul Americii, iar proprietarul m] întreab] dac] știu încotro a luat-o sclavul s]u? Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mulți oameni consider] că imoral faptul c] toate deciziile morale ar trebui luate prin punerea în balant] a avantajelor și a dezavantajelor, așa cum recomand] Ross. Cea mai bun] ap]rare a lui Ross este discuția asupra importanței drepturilor, mai corect spus, dac] este exagerat sau nu s] le atribuim calitatea unor atuuri. Într-adev]r, drepturile sunt importante, iar acest fapt în sine poate fi încoporat în teoria datoriilor prima facie prin punerea în balant] a plusurilor și a minusurilor. Dar exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral] faptul c] acestea ar trebui privit] ca fiind valid] pentru multe națiuni și culturi, si c] ar trebui m]car s] aib] potențialul de a obliga guvernele s] remarce importantă constrângerilor morale. iv. Pro și contra drepturilor Acestea fiind spuse, ne putem întoarce la întreb]rile specifice menționate mai devreme: 1) Cine sau ce anume poate avea un drept? Diferiți scriitori au sugerat o varietate de criterii referitoare la felul în care putem încadra o entitate într-o categorie acoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
voinț]” sau „caritate” pot fi acceptați dac] sunt interpretați cu atenție, dar ei pot da naștere unor impresii false. Ceea ce adesea este f]cut din bun]voinț] sau caritate este v]zut că dep]șind datoria sau obligațiile morale. Altfel spus, ne simțim bine atunci când ajut]m. Vom incerca s] vedem în acest eseu dac] ajutorul este o datorie și, într-un anumit sens, o obligație a noastr]. iii. Dreptate, nu caritate Uneori, în cercurile care se ocup] de dezvoltare, accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
secundar de proiectele noastre personale - în special de angajamentele fâț] de prieteni și familie. F]r] aceste relații sau proiecte, consider] Williams, „nu va exista destul] substanț] sau convingere pentru a determina omul s] prețuiasc] viața” (1981, p. 18). Altfel spus, dac] dorim că viața s] își p]streze sensul, ea nu poate fi condus] de principii morale imparțiale. îi. Influență reciproc] a moralei și a relațiilor personale Se pare c] am ajuns într-un impas. Ambele viziuni au ceva atractiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] arate compasiune fâț] de ceilalți, deși se întâmpl] de multe ori așa. Eu cred c] o persoan] trebuie s] fie implicat] în relații personale pentru a fi motivat] s] fie moral] sau pentru a ști s] fie moral]. Altfel spus, oamenii nu pot fi drepți sau morali în vid; ei pot deveni drepți doar într-un mediu în care relațiile personale conteaz]. În mod corespunz]tor, relațiile între persoane amorale sunt riscante. Cunoscuții trebuie s] fie onești unii cu altii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sistem suficient] atenție meritului, nefiind nicicum garantat c] virtutea va fi un bun suficient de c]utat pentru a fi recompensat? Care sunt rolurile legitime (și nelegitime) ale guvernului în lumea afacerilor și care este rolul reglement]rilor guvernamentale? Altfel spus, macroetica este o încercare de includere a imaginii de ansamblu, de a înțelege natură lumii afacerilor și a funcțiilor ei. Unitatea de analiz] a afacerilor moderne r]mane totuși firma, iar întreb]rile centrale ale eticii afacerilor privesc, f]r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justificate. Aceast] din urm] teorie stabilește nu doar cazurile care justific] recurgerea la violent], dar și felul în care oamenii pot deveni victime ale unui atac, fiind legați într-un fel sau altul de motivul recurgerii la violent]. Pe scurt spus, teoria justific]rii violenței ne spune cine sunt cei vinovați și cine sunt cei nevinovați - în sensul c] nu sunt legați de motivul care ofer] justificarea într]rii în r]zboi într-un fel care s] îi transforme în posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ai grij] că ea s] nu fie f]cut]. Dar, în acest caz, potrivit p]rerilor lui Hume despre motivație și diferența dintre percepție și dorinț], o judecat] moral] trebuie s] fie vreo form] de dorinț] (sau, si mai general spus, vreo form] de „atitudine-pro”) mai degrab] decât o form] de percepție, cum credeau intuiționiștii, pentru c] dorințele sunt forme ale compasiunii sau atenției, pe când percepțiile nu sunt astfel de forme. Acest argument este cel care a f]cut că noncognitivismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este valid]. Unii antinaturaliști (mai ales R.M. Hâre) au considerat aceast] diferenț] este/trebuie e un dat și au încercat s] îl explice cu ajutorul noncognitivismului. Motivul pentru care nu poți deduce un trebuie s] dintr-un este sau, altfel spus, o concluzie moral] din premise amorale, este acela c] judec]țile morale sunt extrem de diferite de afirmațiile factuale. Ele nu descriu cum este lumea, dar prescriu cum ar trebui s] fie ea - pe scurt, ele sunt asem]n]toare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]