4,708 matches
-
nu este acceptată universal, în ciuda vechimii ei. Cu toate acestea, ideea de a folosi diaconi care să ducă Sfânta Împărtășanie celor care nu pot participa la Sfânta Liturghie "este" un obicei străvechi, și astfel se poate demonstra că o practică străveche poate fi fundamentul acestei practici recente.
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
clerici în Biserica estoniană. Exista și o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. În Petseri se găsea o mănăstire, două schituri în Narva și Kuremäe, o egumenie în Tallinn și un seminar în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparținea Estoniei și care aparține acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică). În 1940 Estonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, al cărei guvern
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
reciprocă de iertare. În unele tradiții, îndeosebi printre ruși, Rugăciunile de seară (de ex Rugăciunile de dinainte de culcare) vor fi citite spre sfârșitul Pavecerniței. În zilele noastre la Muntele Athos dar și la alte mănăstiri, este în vigoare un obicei străvechi conform căruia, la sfârșitul Pavecerniței, toți cei prezenți se închină moaștelor și icoanele din biserică și primesc binecuvântarea preotului. Pavecernița mică se slujește în zilele de peste an (i.e., atunci când nu se slujește Pavecernița mare). În serile de sâmbătă și sărbători
Pavecernița () [Corola-website/Science/318211_a_319540]
-
III d.H., partea de est a Imperiului Roman au căzut în mâinile Palmyrei, care era în plină ascensiune. Palmyra era formată dintr-un amestec de neamuri siriace și arameice, alături de câțiva întreprinzători greci. Aceștia numeau orașul Tad'mor. Era o străveche așezare, fiind populată neîntrerupt din jurul anului 7000 î.H. Despre palmireni, Appian spunea „Ca negustori, palmirenii aduc fructele Indiei și Arabiei, din Persia. Aceste fructe ei le vând apoi în teritoriile romane.” Appian, "Războaiele Civile", 5.1.9. Zenobia s-
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
vetustate, ci pentru a aduce cititorii mai aproape de spiritul acelor vremuri îndepărtate. Criticul George Călinescu afirma că „eroii lui M. Sadoveanu se mânie și suduie, fără erori de gramatică, se jălesc ca psalții pe glasurile canonice”. O expresie a obiceiurilor străvechi este adresarea politicoasă între prieteni și chiar și între membrii aceleiași familii. Autorul este atent aici la „viersul vorbirii”. Romanul începe și se încheie asemănător cu evocări istorice realizate la hanul lui Gorașcu Haramin, un precursor al Hanului Ancuței. Dacă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
de la începutul zidirii”, fiind străjuite de ruine și de urmele unui trecut mitic. Confruntarea de tip cavaleresc a mezinului Alexandru cu Sefer baș-ceauș are loc în jurul unui corgan unde se afla scheletul unui războinic scit din antichitate. Oamenii au îndeletniciri străvechi, iar țăranii răzeși își apără pământurile cu uricele date de voievozii din vechime. Majoritatea criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai curând cu personajele și de a
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
teritoriul Republicii Cehe și al Republicii Slovacia, cu statutul de Biserică autocefală. Întâistătătorul său este Prea Fericitul Hristofor de Praga și al Ținuturilor Cehiei și Slovaciei, ales la 2 mai 2006. Biserica Cehiei și a Slovaciei are atât o istorie străveche cât și una foarte modernă. Biserica zilelor noastre se găsește în spațiul Moraviei, unde Sfinții frați Chiril și Metodie și-au început misiunea printre slavi, introducând rânduiala liturgică și canonică a Bisericii Ortodoxe, tradusă în slavonă. Pentru a reuși aceasta
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
care au plătit pentru zugrăvirea lăcașului. Aceste personaje din lumea satului sunt reprezentate cu mult realism. Cei doi bătrâni poartă plete lungi, cămașă albă până la genunchi, un brâu lat la mijloc și cioareci albi. Cămășile nu au guler, ci doar străvechiul șnur negru. Unul din ei poartă pe umeri sumăniță scurtă, celalalt un suman ceva mai lung. În tindă nu se mai distinge aproape nimic din ceea ce a fost odinioară reprezentarea „Judecății de apoi”, cu morar, cârciumar, funcționari necinstiți etc. Doar
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
Anahuac din jurul lacului Texococo ei au fost considerați de celelalte grupuri ca fiind cei mai civilizați dintre toți, dar mexicanii/aztecii au decis să învețe, și ei au preluat tot ce s-a putut de la celelalte popoare, în special de la străvechii Toltec (cu care au fost parțial confundați, cu cea mai veche civilizație de la Teotihuacan) Pentru azteci, toltecii erau la originea întregii culturi, "Toltecayotl" era sinonim cu cultura. Legende aztece identifică toltecii și cultul lui Quetzalcoatl cu legendarul oraș Tollan, pe
Mitologie aztecă () [Corola-website/Science/319293_a_320622]
-
se păstrează, fragmentar, reprezentarea hramului: Soborul Îngerilor, databilă la mijlocul secolului al XIX-lea. În urma renovării bisericii, efectuată în 1997, la interior a fost retencuită și pictată. La exterior, lucrarea a fost oprită, bârnele rămânând aparente. Și astfel planul pereților, de străveche formă românească, cu altar, decroșat, poligonal (cu cinci laturi) dar și cu pronaos poligonal, a putut fi clar deslușit, în culoarea lemnului. Au fost aduse la lumină: brâul sculptat în "frânghie", iscusitele îmbinări în "coadă de rândunică"; temelia, dispusă în
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
pe 14 aprilie 1927 când prima mașină, poreclită "Jakob", a părăsit porțile fabricii din Göteborg, Suedia. Numele Volvo a fost considerat un bun trademark pentru o companie de rulmenți și pentru o companie de automobile. Simbolul Volvo este un semn străvechi pentru fier. Semnul fierului a fost folosit pentru a simboliza puterea fierului folosit pentru a construi mașinile, Suedia este cunoscută pentru calitatea fierului. Bara diagonală de fier a fost folosită în principiu pentru a fixa simbolul cercului cu săgeată pe
Volvo () [Corola-website/Science/315513_a_316842]
-
nu doar vechile așezăminte românești, ci și arta bizantină. A executat releveuri și schițe pregătitoare - cum au fost cele de la Mănăstirea Hurezi. Astfel, Nicolae Pora a menționat că Baltazar a făcut „"... o serie întreagă de desenuri, adevărate bijuterii de artă străveche adunate pe nenumărate planșe, muncind cu răbdare de benedictin, copiind pe încetul elementele caracteristice necesare unei vaste lucrări asupra vechei noastre picturi"”. Toate desenele pe care pictorul le-a făcut au o valoare de sine stătătoare datorată fineții execuției și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lemnul, cu șindrila, cu zugrăveala, anul 1761...”". Ea reprezintă nu numai un valoros monument de arhitectură, evocator pentru lăcașurile de lemn dispărute de pe întreaga vale a Pianului, dar și un document istoric, ce completează conscripția lui Bucow, care nu înregistrează străvechile așezări ale Pianului, și nici edificiul de cult, existent cu certitudine. După ce-a fost terminată biserica de lemn, biserica de grădele s-a stricat din interior. Din patrimoniul lăcașului anterior au răzbit veacurile, printre alte bunuri, două prețioase tipărituri
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
veci și fiind preoți erei Samoilă, erei Lazăr, erei Ion, și fiind zugravi dascălul Ștefan și Dumitru, leat 7248 (1740) meseța septembrie . . . ”. Realizatori, desigur, ai întregului fruntariu, nu este exclus ca Ștefan și Dumitru, să fi împodobit atunci și pereții străvechiului lăcaș, rămași nepictați din vremile de răstriște, în Transilvania, pentru arta penelului. Deși, în anul 1810, se edificase în apropiere, lăcașul din piatră, cel din lemn, din 1761, a continuat să fie folosit până în 1842. Neglijat după această dată, el
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
vecin de la strungari, ca cei, admirați de Nicolae Iorga, de la Răhău, ca cei stăruitori încă în cimitirul de la Vingard, ca cei plini de înțeles, din incinta bisericii reformate de la Ceaușu de Câmpie, ca toți cei rămași încă în zona de străveche civilizație geto-dacică, a Orăștiei, a Mărginimii Sibiului, dar și în sudul munților, în cimitirele gorjene. Frumusețea stâlpilor de la Pianu, a căror tradiție ,se părăse”, fiind treptat înlocuiți prin crucile masive de piatră, merită un sistem de conservare în situ, căci
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
cu hramul „Sf. Nicolae”, comuna Berghin, județul Alba, este un lăcaș ridicat în anul 1688. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Strămoșescul lăcaș de lemn al acestei așezări a fost ridicat în secolul al XVII-lea, în spiritul tradițiilor străvechi, constructive și decorative. În modeste proporții, înfățișează planul dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu cinci laturi. Forma originală a bisericii nu avea prispă și clopotniță, aceste elemente fiind adăugate fie în secolul al XIX-lea, fie în timpul reparațiilor din anul
Biserica de lemn din Ghirbom () [Corola-website/Science/315689_a_317018]
-
atâtea rozete, pe motivul soarelui, fiecare în felul ei, pe care le înconjură în cercuri, cu dinți de lup, cu frânghie, sau cu grupul celor trei linii piezișe, când într-o parte când într-alta, aidoma celor realizate pe ceramica străveche, și aici descoperită, în locul “Sub vii”, sau până târziu , pe furcile de tors. Soarele si luna , porumbelul, și-au aflat locul în câmpul de inspirație al maiestrului. Se pot aminti, pentru domeniul sculpturii, și cele două sfeșnice mici, de la sfârșitul
Biserica de lemn din Ghirbom () [Corola-website/Science/315689_a_317018]
-
travee intercalată în navă. O singură boltă, semicilindrică, acoperă partea originară a navei, bolta absidei fiind intersectată de timpanul continuat direct prin peretele de est. Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida decroșată, pătrată , vădind preluarea de la lăcașul anterior, a acestei străvechi forme a ahitecturii de lemn. Clopotnița, pe două nivele, a fost așezată, conform obiceiului, separat de pereții lăcașului. Știrile despre pictură, data, ctitorii, aflate din pisania mai sus-amintită, de pe peretele de nord al absidei, pe reprezentarea ,Plângerea lui Isus”, se
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
I al Franței, iar apoi cazemată. Așezată pe un platou ce domină orașul și împrejurimile, reședința ducală mai păstrează și astăzi unele vestigii ale începuturilor sale: o deschizătură circulară în centrul curții interioare servea ca gură de ventilație pentru un străvechi tanc de apă utilizat în caz de incendiu. Micuța clădire și ingeniosul dispozitiv de scoatere a apei, anexate puțului de 60 m adâncime, pot fi înca admirate în aripa de sud-vest a castelului. Un masiv turn de observație domină celelalte
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
Cernăuți) și chiar familia Mușat (care a dat Moldovei domnitori ca Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș) vine din satul Șipeniț . În vechime, acest sat era străbătut de drumul care venea de la Sniatin din Polonia, trecea pe la străvechile sate Lujeni și Șipeniț și se termina la orașul Cernăuți care, până în secolul al XVIII-lea, era situat pe malul stâng al Prutului. Pe atunci, întreaga regiune era acoperită de păduri, care au fost ulterior tăiate, zona semănând astăzi cu
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
Cozmeni, la o distanță de 16 km de orașul Cernăuți. Localitatea a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În vechime, acest sat era străbătut de drumul care venea de la Sniatin din Polonia, trecea pe la străvechile sate Lujeni și Șipeniț și se termina la orașul Cernăuți care, până în secolul al XVIII-lea, era situat pe malul stâng al Prutului. Pe atunci, întreaga regiune era acoperită de păduri, care au fost ulterior tăiate, zona semănând astăzi cu
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
Nu este excepție nici în cazul coșului de fum. Se recomandă verificarea și după necesități curățarea coșului de fum de două ori pe an: înaintea începerii sezonului de încălzire, și la jumătatea acesteia. Meseria de hornar (coșar) este o meserie străveche având originea încă din sec. XVI-lea. Mai de mult erau folosiți copiii pentru aceasta, datorită lipsei de tehnologii, unelte, scule. Astăzi meseria de hornar se practică de către oameni instruiți special, cu aparate speciale pentru verificarea și curățarea coșului de
Coș de fum () [Corola-website/Science/316564_a_317893]
-
caute răzbunare, dorind să-l piardă pe tânărul Ioan. Așa se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă - ocupată atunci de tătarii nogai - negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan, fiind încântat de "intenția" să de a trece la credință eltaică. Înțelegând urzeala negustorului vienez Reitz, Ioan și-a dat seama de situația în care a fost
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
a organizat un atac asupra detașamentelor lui Henric de Flandra, care colectau în Tracia provizii pentru oștirea catolică, însă furajorii lui Henric au zdrobit cu desăvârșire oastea lui Murtzuphlos, grecii și mercenarii au fugit, lăsând, în pripă, dușmanilor palladiul Bizanțului-steagul străvechi cu imaginea Maicii Domnului. A început un război deschis. În martie, căpeteniile cruciate au luat decizia să ia cu asalt Constantinopolul. Catolicii și au împărțit dinainte pământurile și capitala Bizanțului conform unui act solemn (Partitio Romaniae din 13aprilie-9mai 1204): trei
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
orașului. Chiar și după incendiile care mistuiseră două treimi din Constantinopol, pradă era din belșug. Cavalerii luau totul, fără a cruța nici măcar sanctuarele creștine. Ei au adus în catedrala Sfânta Sofia catâri, ca să-i încarce cu comori, și dobitoacele murdăreau străvechiul mozaic al pardolselii cu excrementele lor; ornamentele prețioase ale bisericii, candelabrele și vasele din aur și din argint erau sfărâmate cu săbiile, ca să fie vândute apoi la prețuri de nimic negustorilor. Pe barbarii occidentali nu-i interesau cărțile, și comori
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]