8,805 matches
-
ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci nici nu auzise de existența unui astfel de oraș. - Pe unde n-am fost..., ridică din umeri vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
organe de un gen, cât și de altul. Cât despre cel de-al treilea organ, acesta-i de un gen cu totul aparte. El nu seamănă cu nimic din ce-ai văzut tu pe pământ, Mașenca. El e o combinație stranie, un amestec ciudat de elemente yin și yang, un organ care-și schimbă mereu Înfățișarea, luând forme la care nici nu poți să visezi. Acesta e un sex intuitiv, de ordin metafizic, o rămășiță a substanței divine care bântuia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Să fug! De mine? Sunt o nemernică! Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, omorul, cel mai ticălos omor, tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, mă-nvinuie răcnind: ești vinovată! Nu-i om să-i fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care și-l agățase pe unul dintre omoplați aluneca pe burtă, conferindu-i un aer extrem de caraghios, astfel că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii căpătară o lucire stranie. - Dar Tatiana nu te deranjează? o Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău să știu că a plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea unui cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru moment, părea să ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese ca o umbră peste ulițele satului. - A sosit ora, spuse oaspetele cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și se așeza Într’o poziție de echilibru pe una din muchii, ca după această exchibiție, să se fixeze pe latura care indica - joc neutru. Încremenit În colțul camerii unde se așezase, Tony Pavone visa cu ochii deschiși; un vis straniu, un vis cum nici chiar În imaginație nu credea posibilitatea lui. Se miza sume fabuloase, uneori - la o singură aruncare a zarurilor, ce-l „Norocos”, ridica de jos o avere...! Jucătorii pe rând ridicau de jos sume importante, fiecare dorindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zaruri, Închise pumnul, Închise și ochii, aruncându-le pe ultimul lor drum. Tună: „Balaure, citește tu zarurile...” În momentul când, zarurile se așezară, cei doi apași dar mai ales Tony Pavone, au trăit spaima unui „Atac de inimă...”. O liniște stranie Învălui Încăperea. Gică picior de lemn, refuză să deschidă ochii. Câteva secunde mai târziu, acesta scoase un strigăt de fiară rănită. „De ce taci, Balaure...!!” Balaurul refuză să răspundă. Nici Cap de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vocea. „Doctore, Întodeauna te-am respectat și, te-am considerat om inteligent. Te rog, nu te juca cu nervii mei, predându-mi lecții de filozofie, ieftină...! Să vorbim de afaceri...! Pe scurt. Îți vând nevasta...!” Se făcu tăcere. O tăcere stranie, cu toate privirile Îndreptate asupra Doctorului! Tony Pavone, era stupefiat...! Evident, Doctorul cunoștea această ultimă armă a celor aflați la strâmtoare și, mai știa foarte bine, drum de Întoarcere nu există. Se ridică de jos, făcând unele mișcări pentru dezamorțirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar se aplică deasupra Întregului platou, replicând. „Evident, miroase a pește...! A ce vrei să miroasă...a votcă?” Carla Însă, nu era ușor de convins. „Vorbesc serios, băiete. Tu desigur glumești, Însă eu Îmi mențin afirmația. Peștele are un miros straniu, greu de acceptat...!” „Prostii... Oare peștele de apă dulce, nu În mocirlă se simpte În largul său...? În mod sigur, acest exemplar a trândăvit mai mult În nămol... Te rog Însă, nu te alarma...Îi facem de Îndată autopsia...” Nineta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
indicațiile sale. La un moment dat, avu o senzație nelămurită de prăbușire În gol!! Mersul Îi era nesigur, reușind cu greu să se mențină pe verticală, În timp ce cavitatea bucală se congestiona, contractându-se!! Încercă să nu dea atenție acestor simptome stranii, punându-le În sarcina sistemului său nervos, a oboselii În general. Totuși, fu necesar să facă un extraordinar efort de voință pentru a Întreține o mică conversație cu muncitorii. Dădu mâna cu șeful de echipă. „Bună dimineața, prieteni... Merge lucrul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
verticală Într-un tempo din ce În ce mai amețitor...! Imaginile se suprapuneau una după cealaltă În așa fel Încât, În locul lor apăru imensitatea unei ape În care o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul oceanului...!! Închise și deschise ochii. Peretele se afla la locul lui nemișcat, așa cum Îl știuse din todeuna. Se ambiționă și, cu privirea lui bolnavă, insistă din nou asupra lui. Nu fu nevoit să aștepte prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
băncile țărilor civilizate, numai În această bancă nu se afla nici unde...! Încercă să se informeze Întrebând lucrătorii de la unele ghișeie Însă, aceștia nu răspundeau dar În schimb Îl cercetau cu privirea de parcă atunci sosise de pe altă planetă! Cu o stranie curiozitate, se lăsă În voia pașilor care-l conduse către zona fierbinte a Bursei Negre. Aici află, o sumedenie de afaceriști ce acostau trecătorii șoptindu-le oarecum discret. „Cumpăr aur și obiecte prețioase. Efectuez schimb valutar, la prețuri incredibil de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la bufet. Cerură ospătarului ceva să bea. Nu mică le fu mirarea când chelnerul le aduse o sticlă de vin alb care avea o binecunoscută etichetă, Fetească Regală vin de regiune. Gică Popescu care Încă mai păstra În memorie procesul straniu de fabricare a vinului, spuse ospătarului. „Adă te rog două pahare, ba nu, adune trei...Ne face plăcere să oferim un pahar de vin care-i făcut numai din struguri...!” Comentând, Împărțind cadoul cu ospătarul,cele patru sticle cu vin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine prin zăpadă, Încercau să facă ordine la intrarea În cameră aplicând la Întâmplare câte un baston de cauciuc pe spinarea cu-i se nimerea, drept răzbunare...! Se auzi masivele zăvoare Închizându-se cu zgomot, urmat de o liniște oarecum stranie. Deodată, se auzi o voce venită parcă de pe altă Galaxie, poruncind. „Să n’a aud o vorbă...! Se aude? Încercați să dormiți stând În picioare, dacă vă este somn. De fapt, mai aveți o jumătate de oră și sună deșteptarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
constatăm dacă-i mort ori numai În agonie - și În timpul transportului către auto camion, datorită mersului fără cadență, targa pendulând În părțile laterale, o mână ori chiar un picior al mortului aluneca În jos mișcânduse În timp ce ochii deschiși ne privea straniu În semi Întunericul din curtea Închisorii, toți patru ne speriam și o luam la fugă cu scheletele omenești târândule după noi...! Timp de patru luni de zile, noapte de noapte fără Întrerupere am tronsportat cadavre făcând cam 12-14 drumuri de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se Împreuna În toate pozițiile, triplu, cvadruplu, polimorfic, nobile prin a fi firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pumnul ce-l țineau, Sammler fu pus să se uite la acest organ. Nici o presiune n-ar fi fost necesară. În orice caz s-ar fi uitat. Intervalul fu lung. Expresia omului nu era direct amenințătoare, ci atotstăpânitoare În mod straniu, senin. Lucrul era arătat cu o certitudine uluitoare. Domnească. Apoi fu Înapoiat În pantaloni. Quod erat demonstrandum. Sammler fu eliberat. Șlițul fu tras, haina Încheiată, cravata de mătase, roz-portocalie, curgătoare, minunată, netezită cu o mână puternică pe pieptul puternic. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toate aceste mesaje puternice cu comedie, iar ea furniza și asta. În America anumite forme de succes cereau un element de parodie, de autopersiflare, o satiră asupra lucrului-În-sine. Mae West Îl avea. Senatorul Dirksen Îl avea. Puteai surprinde sclipiri de stranie răzbunare a minții Împotriva lucrului-În-sine la Angela. Se punea picior peste picior pe un scaun prea fragil să găzduiască asemenea coapse, prea drept pentru șoldurile ei. Deschidea geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
longevității era distracția divină. Puteai aprecia distracția lui Dumnezeu dacă aveai În vedere formarea de modele ce aveau nevoie de timp pentru a se dezvolta așa cum se cuvine. Sammler Îi cunoscuse pe bunicii Angelei. Fuseseră ortodocși. Aceasta dădea un tăiș straniu familiarizării lui cu păgânismul ei. Pe undeva se Îndoia că acești evrei se potrivesc cu acest primitivism erotic, roman, voodoo. Punea sub semnul Întrebării ideea că eliberarea de sub Îndelungata disciplină evreiască, instrucția ereditară pentru controlul legiuit, se putea obține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înecându-se În noapte, ea Însăși obiect, văzut cum supraviețuiește sau sucombă și simțind În sine crizele de putere și căderile În paralizie - pasiunile proprii omenirii simultan constituind marele spectacol al omenirii, un lucru la care se participa adânc și straniu, la toate nivelele, de la melodramă și simplu zgomot până la cele mai adânci pături ale sufletului și În cea mai subtilă liniște, unde se află cunoașterea nedescoperită. Acest soi de experiență, după judecata domnului Sammler, putea oferi anumitor oameni oportunități fascinante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
niciodată fără demonii ei posedanți, și trebuia să-i capete Înapoi! O, cu ce creatură nenorocită, plină de mâncărimi, sângerîndă, roasă de nevoi, idioată, genială aveam de-a face aici! Și cât de ciudat se juca (el, ea) cu toate straniile proprietăți ale existenței, cu toate varietățile de posibilitate, cu năzbâtii de tot felul, cu sufletul lumii, cu moartea. Putea fi condensat Într-o propoziție sau două? Omenirea nu putea Îndura fără-de-viitorul. De acum Încolo, moartea era singurul viitor vizibil. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la indemnizația de la nemți. Era generos. Desigur era bogat, dar bogații de obicei erau calici. Incapabili să se separe de practicile ce le aduseseră banii: lupta Între ei, frauda habituală, agilitatea nebună de-a adăuga o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta, cu față mică, rumenă, bula Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și alte rude În vârstă ca Sammler, iar Gruner făcea genealogii cu ei, unul din felurile preferate de a-și petrece timpul liber. Mai mult decât a petrece timpul liber. Avea o pasiune pentru Înrudiri. Sammler găsea că asta e straniu, mai ales la un medic. Ca un om a cărui prosperitate se Întemeiase pe clisa generativă feminină ar fi putut avea sentimente mai puțin definite În legătură cu propriul trib. Dar acum, văzând o uscăciune fatală În cearcănele de sub ochii lui, Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]