11,661 matches
-
patristica răsăriteană), pref. Andrei Pleșu, București, 1996; Iacob și îngerul. 45 de ipostaze ale faptului religios, București, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, 1999; Puterea schismei. Un portret al creștinismului răsăritean, București, 2001; Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății eterne (în colaborare cu Horia Bernea), București, 2001. Repere bibliografice: Michel Meslin, Avant-propos la Teodor Baconsky, Le Rire des Pères, Paris, 1996; Andrei Pleșu, Cuvânt înainte la Teodor Baconsky, Râsul patriarhilor, București, 1996; Anca Manolescu, Speranță și stil
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
narațiune în cadrul unei confesiuni. Dialogul este întotdeauna un procedeu de relativizare a punctelor de vedere, de confruntare a mentalităților și de situare a temei sociale sau morale sub zodia incertitudinii concluziilor. Sinteză între romanul obiectiv, întemeiat pe mimesis, și perceperea subiectivă a realității, întemeiată pe anamnesis, romanele propun o tematică, un tip de conflict și o tipologie umană constante. În centrul tuturor narațiunilor se află un inadaptat la realitate, un nonconformist care refuză regulile jocului social pentru a-și putea păstra
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
al neadevărului impus social. Narațiunea este o confesiune, adresată sieși sau unui partener de încredere, supusă legilor confesiunii: memorie asociativă, afectivă și involuntară, având drept consecință imediată distorsionarea relatării faptelor în succesiunea istorică reală; introducerea punctului de vedere parțial și subiectiv asupra întâmplărilor; exprimarea reacției afective față de acestea. Realismul observației poate fi atribuit astfel protagonistului. Acesta este întotdeauna un realism de o acuitate și de o violență care fac din scrierile sale o excepțională sursă de cunoaștere a vieții sociale și
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
și cronici literare la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra” ș.a. Neconvingând cu placheta Poeme (1973), C. se afirmă în domeniul criticii literare, considerată - pe linia lui Mihail Dragomirescu - drept „creație”. Demersurile sale critice, deși concepute ca participări subiective plenare, se individualizează totuși, în peisajul epocii, prin situarea cărților analizate în contextul integral al creației autorilor luați în discuție și, pe cât posibil, al literaturii cu tematică similară. Verva acut polemică și perspectiva întotdeauna imprevizibilă de intrare în subiect caracterizează
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
1939), Pustiuri (1942), Amurg (1967), Călătorul (1971), Îndrăgostitele (1975) și Din viața văilor (1984). Scrisul prozatoarei se remarcă prin simplitatea discursului narativ, într-un context care favoriza formulele epice novatoare. Chiar dacă resuscită o lume păstrată în amintire, C. evită percepția subiectivă, întoarcerea spre sine, consemnând ca într-un jurnal doar ceea ce li se întâmplă celor din jur. Autoarea alege scene ieșite din comun. Se evidențiază un anumit specific al atmosferei, o anumită modalitate a prezentării protagoniștilor, bazată pe vorbirea regional-dialectală (dialogul
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
pot distinge unele manifestări cum ar fi: 1) modificări organice și vegetative, ca de exemplu creșterea pulsului, secreții lacrimale, modificarea ritmului respirator etc.; 2) comportamente motoare afective, concrete sau schițate, cum ar fi ridicarea brațelor, legănarea trunchiului etc.; 3) trăiri subiective, având diferite grade de complexitate și o anumită semnificație pentru persoana respectivă (Popescu-Neveanu, 1978). Emoțiile apar ca desfășurări active ale motivelor în raport cu o situație dată. Emoțiile depind de semnificația pe care o au pentru subiect evenimentele și procesele ce se
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
subiectului și datele reale prezumtive ale vieții lui într-un anumit cadru obiectiv (Pavelcu, 1970). Pe lângă faptul că susține energetic acțiunea, emoția are rolul de a o anticipa în fiecare din componentele sale. Procesele afective, după cum se știe, exprimă atitudinea subiectivă a omului în orice act de cunoaștere și în orice formă de relații (Șchiopu, Verza, 1981). AFECȚIUNE (< fr. affection, cf. lat. affectio, -onis) - Stare patologică a unui organ, tulburare a funcțiilor fiziologice și psihice. Termenul afecțiune este legat de conceptul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
atitudine corespunzătoare față de subiect; în multe situații el trebuie să acționeze în direcția deblocării unor inhibiții ce par să cauzeze un deficit psihomotor. BOALĂ (< sl. bolË) - Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului. Alterarea stării de sănătate manifestată subiectiv prin senzații anormale dureroase sau neliniștitoare. Boală genetică: orice manifestare patologică determinată de o mutație genetică sau cromozomială transmisă de-a lungul mai multor generații sau apărută în celulele germinale ale unuia dintre părinți. Boli de creștere: rahitismul, picior plat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Tulburările de coordonare au la origine tulburările de sensibilitate superficiale și profunde, inconștiente sau conștiente, tulburările vestibulare sau cerebeloase, precum și tulburările psihologice sau afective, în sensul că pacientul nu se poate concentra asupra acțiunilor sale, este anxios și nesigur. Semnele subiective ale tulburărilor de coordonare, mai ales la copii, se manifestă prin gesturi dizarmonice, neîndemânare în utilizarea obiectelor, îmbrăcare și dezbrăcare dificilă, dublate de un grafism ezitant. După De Meur și Staes (1988), semnele obiective sunt: a) discronometrie - întârziere în declanșarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
d) se caracterizează printr-un feedback rapid și eficient; e) prezintă plasticitate și o stabilitate relativă în condiții variabile; f) se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale; g) formarea lor este condiționată de numeroși factori obiectivi și subiectivi, cum ar fi: aptitudinile motrice, motivația, nivelul pedagogic al instruirii, cantitatea și eșalonarea exersărilor, aprecierea și autocontrolul rezultatelor. Pe planul activităților pshice deprinderile sunt mai complexe, întrucât cuprind o multitudine de structuri automatizate. În condițiile în care deprinderile sunt formate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
consideră că displazia poliepifizară este sinonimă cu boala Fairbank, care constă în anomalii ale epifizelor oaselor lungi ce provoacă întârziere în dezvoltarea staturală și limitarea mișcărilor articulare. DISPNEE (< fr. dyspnée, cf. gr. dys - dificil, pnein - a respira)- Dificultăți respiratorii manifestate subiectiv prin „sete de aer”, concretizată prin tulburări ale ritmului, amplitudinii sau frecvenței mișcărilor respiratorii. Cauzele pot fi datorate obstrucției căilor aeriene, bolilor care afectează țesutul pulmonar sau bolilor cardiace. DISPRAXIE (< fr. dyspraxie, cf. gr. dys - dificil, praxis - acțiune, practică, prattein
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
considerați oarecum colaterali durerii, ei putând-o potența, în condiții de frică sau anxietate, sau inhiba, conștientizând această posibilitate. Sintetizând cadrul discuțiilor privind modul de manifestare a durerii, se desprind unele aspecte ce trebuie avute în vedere: a) durerea este subiectivă și nu există o metodologie unitară care să permită evaluarea ei; b) durerea este influențată de anumite stări emoționale (teamă, furie, depresie) care pot determina o accentuare a percepției și a modului de exprimare; c) expresia durerii variază în funcție de vârstă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de asemenea, importantă, mai dificil de suportat fiind durerile viscerale și cefaleea; g) sprijinul familiei și al prietenilor asigură bolnavilor un suport psihic deosebit de important, crescând toleranța la durere (Judd, 1983). Evaluarea durerii nu este posibilă cu exactitate cuantică, componenta subiectivă fiind cea care, în orice situație, îi stabilește intensitatea. Există unele criterii ce au tangență cu acest scop: 1) criteriile comportamentale, ce reflectă modul în care pacientul reacționează la durere prin iritabilitate sau resemnare, prin poziții rigide sau mișcări dezordonate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este definit ca fiind bilanț articular, iar forța specifică diferitelor grupe musculare, ca fiind bilanț muscular. După Sbenghe (1987), pentru a reuși să apreciem obiectiv unghiul maxim al unei mișcări vom utiliza următoarele modalități de măsurare a amplitudinii: evaluarea directă, subiectivă, „din ochi”; măsurarea unghiului de mișcare cu ajutorul goniometrului; măsurarea distanței dintre două puncte notate pe cele două segmente care alcătuiesc unghiul de mișcare; măsurarea cu ajutorul firului cu plumb; radiografii la nivelul excursiilor maxime ale mișcării. Executarea unei mișcări voluntare este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pentru a alcătui programul recuperator, kinetoterapeutul are datoria de a efectua un examen de specialitate care vizează aspectele legate de aprecierea gradului deficitului motor și a modului în care afecțiunea respectivă îi influențează activitatea. Examinarea trebuie să cuprindă atât simptomele subiective, cât și cele obiective, în vederea stabilirii programului recuperator, adecvat afecțiunii respective. Ca simptome subiective ale aparatului locomotor, pacientul poate prezenta: durere, impotență funcțională, atitudine vicioasă și diformitate, tulburări de sensibilitate. Ca simptome obiective sunt utilizate reacțiile și efectele determinate de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
specialitate care vizează aspectele legate de aprecierea gradului deficitului motor și a modului în care afecțiunea respectivă îi influențează activitatea. Examinarea trebuie să cuprindă atât simptomele subiective, cât și cele obiective, în vederea stabilirii programului recuperator, adecvat afecțiunii respective. Ca simptome subiective ale aparatului locomotor, pacientul poate prezenta: durere, impotență funcțională, atitudine vicioasă și diformitate, tulburări de sensibilitate. Ca simptome obiective sunt utilizate reacțiile și efectele determinate de: inspecția, palparea și auscultația pacientului, la care se adaugă și unele manevre specifice, precum și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
persoanei. În cazul celor cu afecțiuni neuromotoare interesul trebuie orientat spre refacerea capacității motrice afectate. INTROSPECȚIE (< fr. introspection, cf. lat. intro - înăuntru, spectio - privire; engl. introspection) - Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice, orientarea spre propriile stări și desfășurări subiective. Metodă de autoobservare, de înregistrare a propriei persoane prin studiul fenomenelor interne, al stărilor subiective (percepții, emoții, sentimente, reverii) conștiente; este un atribut al ființei umane, fiind legată de conștiința de sine, și constituie o modalitate de cunoaștere. Autoperceperea prelungită
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
INTROSPECȚIE (< fr. introspection, cf. lat. intro - înăuntru, spectio - privire; engl. introspection) - Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice, orientarea spre propriile stări și desfășurări subiective. Metodă de autoobservare, de înregistrare a propriei persoane prin studiul fenomenelor interne, al stărilor subiective (percepții, emoții, sentimente, reverii) conștiente; este un atribut al ființei umane, fiind legată de conștiința de sine, și constituie o modalitate de cunoaștere. Autoperceperea prelungită pentru autocunoaștere este o latură importantă a relațiilor psihice. Cunoașterea de sine se dovedește a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
locomotoare se folosesc două metode: metode obiective - utilizează diferite aparate care permit măsurarea mobilității articulare, nivelul tonusului muscular, forța musculară, capacitatea de a executa mișcări antigravitaționale, cât și posibilitatea de a face bilanțul muscular al oricărei grupe de mușchi; metode subiective - concretizate în evaluări prin apreciere vizuală asupra fiecărei părți din corp, subiectul fiind în ortostatism, palparea reperelor anatomice pentru a evidenția punctele dureroase sau porțiunile de mușchi ce pot fi atrofiați sau spastici, dacă tegumentele indică stări inflamatorii sau tulburări
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
exercițiilor: forma mișcării (rectilinie, curbilinie), felul ei (îndoire, ridicare etc.), amplitudinea, direcția (în cele trei dimensiuni ale spațiului), energia, gradul de încordare-relaxare, durata, ritmul, accelerările. Pentru educarea capacității de apreciere a propriilor mișcări, se solicită subiecților să relateze verbal stările subiective (Epuran, 1976). PERCUȚIE (< fr. percussion, lat. percutere - a lovi) - Procedeu de explorare clinică ce constă în producerea unor sunete prin atingerea, lovirea cu degetele sau prin intermediul unui instrument special a unor regiuni ale corpului, pentru a obține unele date referitoare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fi însoțite sau nu de deficit motor, se instalează frecvent tulburări de sensibilitate. Recuperarea pe plan motor impune: organizarea, efectuarea și observarea efectelor reeducării deficitului senzitiv. După Pendefunda et al. (1978), tulburările de sensibilitate cuprind două categorii fundamentale. a) Tulburările subiective de sensibilitate cuprind: paresteziile, senzații anormale, neplăcute, descrise de bolnav ca fiind amorțeli, furnicături, senzații de rece sau de cald, senzație de cârcei etc.; paresteziile viscerale, resimțite de obicei în sferele cardiacă, digestivă și respiratorie; durerile - după locul unde este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
necesare unei eficacități ridicate. SIMPTOM (< fr. symptôme, cf. gr. symptoma < syn - cu, piptein - a cădea, a se întâmpla) - Semn, indiciu, manifestare a unei boli care servește la stabilirea diagnosticului. Element de manifestare spontană a unei boli semnalate de pacient (caracter subiectiv) sau care poate fi constatată de un observator (caracter obiectiv). SINCINEZIE (< fr. syncinésie, cf. gr. syn - cu, kinesis - mișcare) - Tendința de a efectua mișcări involuntare, asociate actelor motrice voluntare (de exemplu, odată cu înclinarea trunchiului, se constată și mișcări ale picioarelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
afectat. Hipotonia musculară apare ca urmare a întreruperii afluxului de impulsuri tonigene ce sosesc în mușchi și vizează grupele musculare paralizate. Atrofia musculară este caracteristică pentru acest sindrom, vizând strict mușchii sau grupele musculare paralizate. Sindroame senzitive: a) sindroamele senzitive subiective, care se pot prezenta sub următoarele aspecte: nevralgii (durere vie localizată care se manifestă sub formă de crize paroxistice cu durată variabilă); cauzalgii, care se manifestă prin durere (continuă, difuză, cu caracter de arsuri), tulburări vasomotoare, tulburări trofice și semne
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fr. vertèbre, cf. lat. vertebra; engl. vertebra) - Una dintre cele 33-34 de oase care formează coloana vertebrală la om; sunt împărțite astfel: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale și 4-5 coccigiene. VERTIJ (< fr. vertige, cf. lat. vertigo) - Senzație subiectivă de deplasare sau de rotație a corpului sau a mediului înconjurător, fiind însoțită de tulburări de echilibru. Poate fi o senzație de rotire, dar poate fi și o senzație de balans. Se manifestă în cazul unor afecțiuni ale urechii interne
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care, să recunoaștem, nu a adus numai fericire poporului francez. Care popor știe, însă, să analizeze și să judece: chiar și răul produs de Napoleon s-a făcut în ideea slujirii Franței. întreaga lui viață atestă acest adevăr, consemnat cu subiectiva sinceritate, dar și cu obiectivitate în răsmiile de scrisori, precum și în Memoriile pe care le-a scris în ultimul său exil, de pe insula Sfânta Elena, și le-a lăsat posterității nu ca pe un act menit să-l apere, ci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]