5,909 matches
-
având forma unei prisme cu baza pătrată, cu patru ferestre acoperite de jaluzele fixate. În exterior, pereții sunt ornamentați cu o cornișă sub streașină, cu un brâu de cărămidă tencuită sub geamuri, având o ușă de intrare și în partea sudică a absidei altarului. În interior, pereții sunt simpli, fără ornamentații deosebite. Pronaosul este depășit de naos printr-o arcadă la boltă. Pronaosul și naosul au la partea superioară o boltă semicirculară. Altarul este depășit de naos tot printr-o arcadă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
s-a construit lăcașul de cult. Pe piatra sa de mormânt se află următoarea inscripție: "Locul repausului etern a Corpului Economului CONSTANTIN PAVILESCU nescut la 1812 și sevârșitu din viațâ la 1870 Noemvri în 17 și familiâ sa." În dreptul peretelui sudic se află un mormânt având deasupra sa un înger care se sprijină cu cotul de un postament pe care se află o urnă. Pe partea vestică a postamentului se află următoarea inscripție: "Aice stau dăcânde întru amintire rămășițele de pământ
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
înălțați pe o temelie de bolovani de râu, au fost realizați din bârne groase de stejar, încheiate în sistemul vechi de „coadă de rândunică”. Altarul este iluminat de o mică fereastră montată în axul estic al absidei, iar pe latura sudică, în decroș, o ușă face legătura interiorului cu exteriorul. Accesul în interiorul lăcașului este asigurat de ușa de pe peretele sudic al pronaosului, ușă încoronată de un ancadrament bogat, ornat cu brâu dublu. Valoarea artistică a bisericii este întregită de o interesantă
Biserica de lemn din Ruginești () [Corola-website/Science/323449_a_324778]
-
vechi de „coadă de rândunică”. Altarul este iluminat de o mică fereastră montată în axul estic al absidei, iar pe latura sudică, în decroș, o ușă face legătura interiorului cu exteriorul. Accesul în interiorul lăcașului este asigurat de ușa de pe peretele sudic al pronaosului, ușă încoronată de un ancadrament bogat, ornat cu brâu dublu. Valoarea artistică a bisericii este întregită de o interesantă pictură murală, iar decorația realizată în frescă constituie podoaba de preț a monumentului.
Biserica de lemn din Ruginești () [Corola-website/Science/323449_a_324778]
-
tipologice și artistice încadrează Biserica Sf. Nicolae din Păulești ca fiind construită în secolul al XVIII-lea. Certificarea datării monumentului arhitectural - religios este dată de o inscripție situată pe latura de vest, în grafia chirilică. Este o însemnare, în partea sudică, a meșterilor ce au ridicat monumentul: „Să știi di când am fost sluga lui...(indescifrabil) și am scris în luna mai în V(ă)l(et) 72 (indescifrabil)...”, iar pe altă grindă apare însemnat anul „văleatul 7280” (probabil 1772). Existența
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
nefavorabile independenței arabilor. Regatul Unit și Franța au recunoscut fără entuziasm independența Siriei și Mesopotamiei, dar au pretins în același timp acordarea mandatelor Ligii Națiunilor pentru administrarea acestor regiuni. Palestina era compusă în acel moment districtele administrative otomane ale Siriei sudice. În conformitate cu regulile diplomatice ale vremii, recunoașterea prematură a independenței Siriei si Mesopotamiei ar fi reprezentat un afront grosolan la adresa autoproclamatelor state „părinte”. Independența noilor state ar fi putut constitui un pretext suficient pentru intervenția militară a marilor puteri, fără ca Liga
Conferința de la San Remo () [Corola-website/Science/323454_a_324783]
-
turcilor. Monumentul are formă de cruce (plan triconc), cu absidele laterale și absida altarului de formă poligonală. Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși: una pe latura de vest, una pe latura vestică a pridvorului și alta în peretele sudic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are formă poligonală și a fost atașat pe latura sudică a pronaosului, având o intrare separată de cea în pronaos. Catapeteasma este sculptată în
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
pe latura de vest, una pe latura vestică a pridvorului și alta în peretele sudic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are formă poligonală și a fost atașat pe latura sudică a pronaosului, având o intrare separată de cea în pronaos. Catapeteasma este sculptată în lemn și bogat ornamentată, având o zugrăveală foarte frumoasă. Ea a fost confecționată înainte de anul 1845, fiind dăruită bisericii de către Ion Dominte Șalvar și soția sa
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
istorici a făcut ca teoria lui Williams să fie pusă la îndoială. În particular, studiile geologice efectuate între 2003 și 2009 de către Battlefields Trust, o organizație de caritate care protejează și studiază câmpurile de luptă din Anglia, arată că flancurile sudic și estic al dealului Ambion Hill erau pământ solid în secolul al XV-lea, contrar afirmațiilor lui Williams că era o mare mlaștină. Arheologul peisagist Glenn Foard, care a efectuat studiul, a declarat că solul colectat și descoperirile de echipament
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
unde se aștepta să fie mlaștină, iar Burton a confirmat că până la sfârșitul secolului al XVI-lea, zone ale câmpului de luptă au fost împrejmuite și asanate pentru a le face productive pentru agricultură. S-au plantat copaci pe versantul sudic al dealului Ambion, formând pădurea Ambion. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, canalul Ashby a tăiat pământul la vest și sud-vest de dealul Ambion. Pe marginea canalului, la distanță, calea ferată Ashby -Nuneaton traversează zona pe un
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
scăzute. Între 5-8 iulie, "Generalquartiermeister der Luftwaffe" a raportat pierderea a doar 41 de avioane. Pierderile din perioada 8-11 iulie nu sunt cunoscute cu precizie, deși se știe că s-au pierdut cu totul circa 220 de avioane în ramura sudică a proeminenței Kursk între 5-31 iulie. De partea sovietică, principala formațiune implicată a fost Armata a 5-a Gardă Tancuri. Numărul total de tancuri ale armatei se ridica la circa 800-850 de tancuri, dar majoritatea lor erau tancuri ușoare T-
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
s-a gândit prima oară la ele. Un atac paralel al Armatei Roșii împotriva noii Armate a 6-a de pe râul Mius de la sud de Harkiv necesita retragerea forțelor de rezervă care ar fi putut exploata orice succes de pe ramura sudică a Kurskului, iar OKW-ul a trebuit și să aducă trupe germane de pe frontul de est pentru a susține teatrul de lupte din Mediterana după invazia anglo-americană a Siciliei de la 10 iulie 1943. Indiferent de rezultatul tactic, bătălia de la Prohorovka
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
explorare de suprafață (lungime: cca 4 km pe direcție nord-sud, lățime: cca 2 km pe direcție est-vest). Sarea gemă de la Ocna Dejului s-a exploatat în 2 sectoare: a) nordic (în zona Dealului Cabdic, între Dej și Ocna Dejului) b) sudic (în zona Ocna Dejului) În sectorul nordic au existat exploatări romane de suprafață (cariere) și exploatări medievale subterane (aici sunt lacurile sărate Toroc-Cabdic de 41 m adâncime și nr.1, colmatat). Începând cu Evul Mediu târziu exploatarea sării (sub forma
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
de suprafață (cariere) și exploatări medievale subterane (aici sunt lacurile sărate Toroc-Cabdic de 41 m adâncime și nr.1, colmatat). Începând cu Evul Mediu târziu exploatarea sării (sub forma unor camere subterane conice, paralelipipedice sau trapezoidale) are loc în sectorul sudic. Aici au fost exploatate în cursul vremii următoarele mine (de la nord spre sud): mina "Iosif", mina "Ștefan", mina "Mare", mina "Ciciri", mina "Ferdinand" (mina "23 August"), mina "1 Mai", iar (cu începere din anul 1979) mina "Transilvania". În anul 1780
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
local o grotă cu apă. Despre ocnele de sare active sau inactive de la a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1867. În anul 1896 la Ocna Dej era deschisă o singură ocnă de sare. Unele mine vechi din sectorul sudic s-au prăbușit, pe locul lor formându-se în cursul timpului fie conuri active de surpare (mina "Iosif", mina "Ștefan", mina "Ciciri", mina "Ferdinand"), fie lacuri sărate (lacul mina Mare). În prezent mai este în funcțiune numai mina "Transilvania". Înainte de
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Lacuri antroposaline s-au format pe locul unor foste exploatări de sare surpate. a) sectorul nordic: Lacul Toroc-Cabdic și fostul Lac nr.1. b) sectorul sudic: Lacul Iosif, Lacul Ștefan, Lacul Mina Mare.
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
a fost relaționată cu factori precum temperatura, viteza vântului și prelevanța vânturilor estice. În timpul hibernării adulții pot tolera temperaturi scăzute, dar rata de supraviețuire se reduce mult în soluri cleioase sau slab drenate. Pentru a evita umezeala excesivă caută zonele sudice a pantelor. Ouălele lor sunt rezistente la frig și căldură. "Forficula auricularia" pot cauza daune culturilor, florilor sau fructelor când populația de urchelnițe ajunge la niveluri înalte. Între preferatele lor pentru hrană sunt incluse zarzavaturi și fructe cu importanță economică
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
din punct de vedere cronologic). Construirea sa avea ca obiectiv apărarea laturii vestice a fortificațiilor, care a fost înzestrată cu o centură dublă de ziduri începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la fel ca și latura sudică. Odată cu bastionul, s-au construit și curtine care au legat noul bastion de bastionul amplasat în fața Porții Cisnădiei. Acestea au reprezentat ultimele lucrări de fortificare a orașului Sibiu. Bastionul Soldisch a fost folosit în timpul luptelor cu turcii din secolul al
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
von Donndorf (1835-1916) din Stuttgart realizarea unei statui din bronz a lui Georg Daniel Teutsch, fost episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Transilvania (1867-1893). Statuia a fost amplasată în curtea Catedralei Evanghelice din Sibiu (în apropiere de latura sudică), fiind inaugurată la 19 august 1899. Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu este amplasat în curtea Catedralei Evanghelice din Piața Huet. Statuia este realizată din bronz și are o înălțime de 3,5 m. Episcopul este reprezentat în picioare
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
nevoit să scoată apa cu gălețile. Pierderile în urma furtunii au fost doi ponei, un câine, 10 tone imperiale de cărbune (10.200 kg) și 300 de litri de petrol. Pe 10 decembrie "Terra Nova" a dat peste grupul de gheață sudic, fapt care a oprit-o pentru 10 zile înainte să se elibereze și să înainteze spre sud. Întârzierea, pe care Scott a atribuit-o „purului ghinion”, a consumat 61 de tone de cărbune. Ajungând în dreptul Insulei Ross pe 4 ianuarie
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Hut Point, baza din 1902. Scott spera ca această locație, pe care a redenumit-o Capul Evans după numele secundului său, va fi lipsită de gheață în timpul scurtei veri Antarctice permițându-i astfel navei să ajungă des acolo. Pe măsură ce mările sudice aveau să înghețe, expediția putea avea acces spre Hut Point și spre Barieră. La Capul Evans echipa care avea să rămână a debarcat, împreună cu poneii, câinii, cele trei sănii motorizate (dintre care una s-a defectat în timpul descărcării) și cu
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Ghețarului Ferrar și apoi au făcut explorări și cercetări în Dry Valley și în zona Ghețarului Taylor înainte de a se îndrepta spre sud și spre Ghețarul Koettlitz. După mai multă vreme acolo, au pornit spre casă pe , parcurgând o rută sudică spre Hut Point, unde au ajuns pe . Aceasta a fost o continuare a muncii depuse în operațiunea anterioară, de data aceasta concentrându-se pe regiunea Granite Harbour, la aproximativ 80 km nord de Butter Point. Însoțitorii lui Taylor au fost
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
om însemna 450 de grame de biscuiți, 340 de grame de pastramă, 85 de grame de zahăr, 57 de grame de unt, 20 de grame de ceai și 16 grame de cacao. Această alimentație avea să fie completată în timpul călătoriei sudice de carne de ponei, care erau împușcați după ce nu mai era nevoie să tragă provizii, dar aceste suplimente nu acopereau deficitul de calorii decât pentru perioade scurte. Pierderea lui Scott și a echipei sale polare nu au lăsat loc pentru
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
de moșie aflată pe malul drept al Bârladului a fost vândută lui Anton Cincu. Tache Anastasiu (1836-1900) și-a lăsat averea Academiei Române, printr-un testament din 1897. Biserica "Sf. Nicolae" din Țigănești a fost reparată în anii 1927-1928. Lângă peretele sudic al bisericii se află mormântul a patru membri ai familiei boierești Conachi, printre care și marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849). Pe mormânt se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Pe partea
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
patru luni de antrenamente și escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaștere Grylls întâmpinând probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă și a fost lăsat inconștient atârnând de o coardă. Au urmat săptămâni de alpinism pe fața sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului înghețat Khumbu, a ghețarului vestic Cwm, a zidului de gheață de 1500 de metri denumit fațada Lhotse, precum și ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]