5,950 matches
-
un ton condescendent. De când are nevoie de programare un bărbat În căutare de ceva diamante? Poți să-mi zici? Mi-am dat seama că mă găsea mai puțin amuzant decât o o cutie umplută cu fum. — Păstrează-ți forțele ca să sufli În ciorbă, Îmi replică el și veni din spatele biroului ca să meargă la singura ușă care mai exista. O să văd dacă poate să te primească. Cât lipsi din Încăpere, am luat din suportul pentru ziare și reviste un exemplar din Der
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În general, a fi un tip deloc plăcut. — Scuzați-mă că nu-mi scot carnețelul pentru autografe, am replicat și am mers spre colțul de la fereastră unde stătea Frau Protze. Ea suspină, scoase o batistă din mâneca bluzei și Își suflă nasul. Cu nasul În batistă, Îmi spuse: Îmi pare rău, Herr Gunther, dar au dat pur și simplu buzna aici și au Început să răscolească peste tot. Le-am spus că nu știu unde sunteți, nici când vă Întoarceți, dar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trebuia lui Neumann, presupunând că avea ceva bani. Putea să comande o sticlă de vin spumos și să invite o fată să i se alăture fără ca măcar să se miște de la masă. Existau chiar și tuburi pneumatice prin care puteau fi suflate mici cadouri În mâna unei fete din celălalt capăt al localului. În afară de bani, singurul lucru de care avea nevoie un bărbat la Femina era să aibă ochi buni. M-am așezat la o masă În colț și am privit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
astfel Încât să mă pot sprijini pe genunchi În timp ce mă uitam la el. — Nu poți dovedi că am fost În apropierea locului ăluia, Îmi zise. Am rânjit la el: — Zău? Nu pot? Am tras un fum lung și i l-am suflat În față. I-am zis: — La ultima ta vizită la stabilimentul lui Tillessen, ai fost amabil și ai lăsat acolo fluturașul tău de salariu. L-am găsit În incinerator, alături de arma crimei. Așa am reușit să dau de urma ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era luată prin surprindere. I-am ignorat Întrebarea, Încercând să o prind pe picior greșit: Credeți că din această cauză a fost ucis? Pentru că nu i-a fost pe plac cuiva faptul că-și băga nasul În niște treburi și sufla din fluier la oameni? — Eu nu - nu am nici cea mai vagă idee de ce a fost ucis. Uitați, știți, Herr Gunther, eu cred că... — Ați auzit vreodată de un bărbat pe nume Gerhard Von Greis? E prieten cu primul-ministru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
i-aș fi spus parola care m-ar fi scos din Dachau. Ce mi-ar face Heydrich când ar descoperi că nu știu unde sunt documentele lui Von Greis? M-ar trimite Înapoi? Ar pune să fiu executat? Iar dacă nu aș sufla din fluier, oare i-ar trece prin cap să presupună că nu reușisem și să mă scoată afară? Din scurta mea Întâlnire cu Heydrich și din puținul pe care-l auzisem despre el, părea puțin probabil. Să ajung așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am putut nici măcar să port doliu după propriul meu soț. Era singurul mod În care puteam primi o pensie. „Tu nu ești nimic, națiunea ta e totul“. Ei, să știi că ăștia vorbesc foarte serios. Își scoase batista și Își suflă nasul. — Să nu-i subestimezi niciodată pe național-socialiști când vine vorba de panteism, i-am spus eu. Indivizii sunt ceva lipsit de importanță. În vremurile astea, propria-ți mamă Îți ia dispariția ca fiind ceva de la sine Înțeles. Nimănui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă, om bun și te voi sluji toată viața ta! se rugă Baba Iarna. Te-oi dezlega, dar îmi vei rămâne supusă! răspunse moșneagul. Și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-atâta frământare Și-ndelungă așteptare S-au cules și roadele, Ne-am umplut hambarele. În case focul arde liniștit De-afară se aude-un vâjâit. Încerc pe geam ca să privesc Și flori de gheață eu zăresc. Dar dispăreau când eu suflam Și mult de tot mă bucuram Căci anotimpul mult dorit În seara-aceea a sosit. M-am liniștit, am adormit, Visul frumos s-a împlinit. Afară totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M.
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
însoțesc dansatori cu panașe viu colorate și măști de lemn sau de piele, în fața noastră, un tânăr metis are o torță în mână. Și lângă el o damigeană cu benzină. Își umple gura cu benzină, pe care apoi o pulverizează, suflând, în aer și-i dă foc creând impresia unui aruncător de flăcări. Nimeni nu-i dă atenție, noi ne ferim de teamă să nu ne atingă cumva flacăra care zboară câteva secunde prin aer, dar el își continuă netulburat spectacolul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de pe față... Odinioară, aztecii erau convinși că beția îi punea în comunicare cu zeii. Acum, de două zile orice vânzare de alcool e interzisă în capitală. În vârtejul fiestei, unii au și uitat, parcă, sau n-au aflat încă de ce suflă în tiribombe, de ce poartă măști ciudate, ca vechiul zeu al vântului, sau de ce și-au pus coifuri caraghioase, care mă fac o clipă să tresar, căci asemenea coifuri am văzut la Goya, așezate de Inchiziție pe capul muribunzilor. Nu există
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că Dumnezeu a creat pentru fiecare țară locuitorii potriviți cu pământul de-acolo, dar ajungând la Mexic a refuzat să-l populeze cu oameni. A cedat totuși insistențelor îngerilor și a modelat o figură minusculă de charro. Când Creatorul a suflat asupra ei să-i dea viață, micul charro a sărit în picioare, și-a împins frumosul sombrero spre ceafa și scoțând revolverul a strigat furios: "Pentru ce-mi sufli în nas, bătrân bețiv?" umbra Spaniei Caut prin Ciudad de Mexico
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și a modelat o figură minusculă de charro. Când Creatorul a suflat asupra ei să-i dea viață, micul charro a sărit în picioare, și-a împins frumosul sombrero spre ceafa și scoțând revolverul a strigat furios: "Pentru ce-mi sufli în nas, bătrân bețiv?" umbra Spaniei Caut prin Ciudad de Mexico o librărie care să fie deschisă și duminica. Mâine vom porni spre sud. Descurajat de câteva încercări infructuoase, rămân mai departe să hoinăresc la întîmplare. Constat că deși mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care și-au zis să facă o nouă încercare. Au luat porumb galben și alb și au făcut o pastă. Din această pastă au modelat, mai întîi, patru bărbați. De teamă să nu semene prea mult zeilor, Hurakan le-a suflat un abur peste priviri ca sa nu vadă decât ceea ce e în jurul lor. Apoi, în timpul nopții, zeii au creat și patru femei. jungla Cer, în continuare, pâclos, dimineață posomorâtă. Lăsăm în urmă ultimele case din Villahermosa, îndreptîndu-ne spre junglă. Străbatem în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce imaginația umple de pericole? Dacă-i așa, îmi place să cred că zeii mayașilor au suflat și peste mine un abur, cum au făcut cu primii oameni, ca să pot scuza teama de a mă avânta puțin în junglă. Mă mulțumesc cu ceea ce pot să văd aici; cerul strălucitor și ruinele arzând cenușiu în amiază. Moleșit de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și am fugit la oglinda de deasupra chiuvetei pentru că-mi dăduseră lacrimile și vroiam să mă văd plângând. Știam că și Baudelaire făcea lucru-ăsta. M-am văzut mic, negricios, cu fața îngustă și fără pic de spiritualitate în ochi. Am suflat aburi peste imaginea mea și am scris, pe oglindă, cu degetul, așa cum scriam zilnic câte ceva, ca într-un jurnal fără memorie: DISPARI. In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le-am târât până la ușile care se deschiseseră, lăsând să răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe cei ce se dizolvă, încet, în maturitate? La prețul de vânzare se adaugă 2%, rcprezentînd valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriitorilor din România, Contnr. 2511.l-l71.1 / ROL, B.C.R. Filiala sector I, București înainte să plec, am suflat aburi peste imaginea ta și am scris cu degetul pe oglindă: DISPARI. Apărut 2003 BUCUREȘTI - ROMÎNIA Tipărit la C.N.I. "Coresi" S.A.
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
totul aparte strălucire, iar când venea brusc, neștiut curentul, și începeau să ardă cele trei becuri de sub globurile mate ale candelabrului, totul pierea de sub ochii mei, lumina becurilor mi se părea atât de palidă pe lângă, mama făcea lampa mică și sufla deasupra ei, risipindu-mi de dinaintea ochilor delicata imagine, până a doua seară când, maestrul și-a umplut din nou pipa, cu gesturi tandre, măsurate, ca și cum ar mânui bagheta, și-o aprinde și trage câteva fumuri, Mă întreb ce-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
depus nu le pot îndruma în siguranță spre acel loc destinat anume să le primească, pavilioanele urechilor și de-acolo ele limpezi să-și facă drum mai departe, scara lui Ioan Climax, îndârjite suflete prinse de scară cu tot neantul suflându-le în față, dăm ocol iarăși, nu te mai înduri să intrăm, te simt tresărind în interior de dorința de a te așeza în iarbă și să-ți deschizi caietul de schițe, dar avem voie în biserică numai până la vecernie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am nevoie, o spatulă, pânză, n-a mai plouat, deși am invocat cu tărie ploaia, oricum umbrela mea mare cu mâner era la mine, chiar dacă ar fi plouat, târziu, în fața porții ei ne luăm rămas bun, e rece afară și suflă un vânt umed, abia atunci i-am luat buzele să i le sărut, fără grabă, neștiutor, timid, ca și cum aș fi făcut-o prima oară, s-a strâns în mine încolăcindu-și brațele în jurul meu pe sub haina mea de piele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din America, el a fugit pe vremea Iui Ceaușescu, cu formația de dansuri, Duce filmul în America, eu nu-l văd, A venit singur? Da, fata și nevasta au rămas acolo, ne împiedicăm în picioare de copiii neastâmpărați ce-și suflă unul altuia în luminări și eu stingeam lumânările la toate fetele când eram de vârsta lor și ele nu se supărau pe mine, fiindcă eram băiatul profesorului, Acum îl văd și eu pe cel ce filmează, cu o cameră mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe prosopul de pe umerii mei cad ultimele fire ale rezistenței mele, lasă-ți inima să vorbească! intru definitiv în posesia moștenirii părintelui Ioan, ea vorbește în timp ce, apoi mă duce în casă, pune în priză un aparat mic prin care îmi suflă peste păr un aer cald, se joacă acum cu părul meu și râde fata părintelui Dumitru, apoi oglinda pe care n-am îndrăznit câteva momente s-o privesc, în oglindă eu dar altcineva, cum? Mă învață să mă bărbieresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simți Ashling că ar trebui să spună. —VREAU! insistă Molly. —Te superi? întrebă Clodagh. Îți torn alta. Ashling împinse cana pe masă, dar Clodagh a interceptat-o până să ajungă la Molly, ceea ce stârni proteste grave. Nu fac decât să suflu în ea, explică Clodagh. Ca să nu îți ardă limba. —VREAU! VREAU! VREAU! Dar este prea fierbinte. O să te arzi. —O VREAU! O VREAU ACUM!! —Bine, atunci. Încet, să nu o verși. Molly și-a pus gura pe marginea cănii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aproape că trebuia să îi plătească ea să-și mănânce porțiile. Nu vedea oameni venind la restaurant și plătind bani frumoși pentru a mânca Petit Filous și Pot Noodles făcute la microunde, chiar dacă oferea serviciu gratuit de răcire a mâncării, suflând pe orice înainte de a servi. Și chiar dacă permitea clienților să își bage resturile în păr. Iar în ceea ce privește meșteșugurile, mai bine mai năștea o dată decât să se apuce de olărit. Și nu avea nici cea mai vagă idee cum să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]