5,627 matches
-
date în vila de la Șosea, deși erau onorate de prezența tinerilor principi moștenitori, cei trei bărbați nevoind să primească ospitalitatea plătită cu zestrea nevestei lui Radu, născută Cazotti. Lydia Philippescu purta rochii de la Doucet, blănuri de Samur, dar nu se suia în trăsura Curții, la care dânsul avea dreptul ca mare mareșal, dânsa neavând titlu oficial. El iubea și admira pe nevasta lui, care avea asupră-i un mare ascendent nu numai prin prestigiul tinereții ei, dar și prin inteligența, seriozitatea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trecută astfel de ramuri fără știrea mea.“ „Dar dealul este plin de mahonia și merișor, îi răspunsei liniștit, și acum le voi tăia cu grijă ca să nu se observe.“ „Nu, nu-ți dau voie“, repetă. Nu zisei nimic și mă suii în camera unde dormeam. După mine veni Adina cu un secator. „Elizei îi pare rău de scena ce a făcut, îți trimite secatorul ca să tai cât vrei.“ „Prea târziu, de la Eliza nu mai voiesc nimic, dacă nici azi, într-o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alții sau tot aceiași legionari, cu automobilă lăsată în vale, urcară la vila unde locuia Nicolae Iorga. În bucătărie găsiră pe d-na Iorga, care se opuse la urcarea lor sus. Fără multe formalități, o deteră la o parte și suiră la camera unde Iorga scria un memoriu asupra Basarabiei. Îl poftiră să dea câteva lămuriri la Ploiești. Încrezător, se sculă, se îmbrăcă și întrebă: „Cu ce mergem?“ „Automobilul n-a putut urca, ne coborâm pe jos.“ D-na Iorga și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oamenii au voce, dar nu toți pot să cânte. * Nu poți plânge suferința altuia. * Sângele din apă nu se face. * Nu încerca să zbori cu aripi străine. * Poți lua trenul din mers, dar poți să-l și scapi. * Nu te sui în prepeleac, dacă nu te cheamă Dănilă. * Nu orice Stan este pățit. * Fiecare Ivan are câte o turbincă. * De când tot dă cu ea prin garduri, lui Irimia i s-a rupt oiștea. * De când a fost promovat la munca de sus
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
încetat să mă mai caut. Uneori îmi părăsesc trupul, Mai ales noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
marcă a determinărilor cromatice în tușe vesel-tragice, recuperarea unor tipologii ale tradiției în secvențe dominate de ideea naivă, de exprimarea voluntaristă a vieții satului bănățean de munte." Dr. Prof. Ionel Bota - poet și critic de arta „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Prof. Nicolae Sârbu jurnalist Adresa atelierului: Bulevardul Republicii Bl. 6 Sc. 3 Et.9 Ap. 34 320151 - Reșița Jud. Caraș-Severin Telefon 0355 / 808615 Mobil 0729052232 Costel Iftinchi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială a acestui ospiciu era deplorabilă din mai toate punctele de vedere: "nici până acum nu s-au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui generis: "zilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-l Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe ace zi, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
proiect ideal, o aspirație spre absolut a spiritului, și că, acționați de ome neștile patimi, marcați de „cicatricile iubirii“, „nu putem căpăta luciu calm de statuie“: Nu putem căpăta luciu calm de statuie - Sub veșminte, în carne, iată, coboară și suie, Printre nervi, printre vine se ascund, se ivesc Cicatricile iubirii - tatuajul nostru firesc. Adâncirea în somn este resimțită de poet ca o soluție benefică, evocată în reprezentări care l așază pe Mihalaș în marea linie a liricilor noștri care au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
într-o frumoasă poezie mai degrabă melancolică, nostalgică, intitulată „Liceu“, pe care mi-a făcut cândva bucuria să mi-o dedice. A inclus-o în volumul Treceri (1981), de unde o reproduc: În fața librăriei, fiecare negoț făceam cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe logaritmi. Dădeam o vârstă pe-alta mai de fală, fără să știm că vârstele înșală. Și-așa treceam și fluieram destine ca verbele prin iuxtele latine, în timp ce toamnele-ascuțeau cuțite sus, sub cerul larg
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am trimis în calitate de comisari în orașele noastre, este de a avea grijă și de a resolva problemele importante de stat (cose de Stato) și nu de a se implica în probleme mici și nesemnificative deoarece comisarii din orașele noastre au suite în munca de poliție, nici în lucruri irelevante; nici nu ar trebui să se implice în cazuri civile, nici penale, decît dacă, pentru anumite motive serioase, noi ar trebui să facem comisariat special pentru Consilierii noștri Secreți sau pentru Consilierii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și Sucevei". Apoi, după programul admis de mai înainte de camera electivă, fiecare deputat este chemat pe rând după ordinul alfabetic să depuie jurământul și să voteze pe față pentru persoana ce voiește să o aleagă domn. Unul câte unul se suie deputații la biurou și rostesc cu mina pe cruce: "Jur, și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!" Și iarăși unul câte unul se suie din nou la biurou și declară în glas mare: "Votez și subscriu pentru colonelul Alecu Cuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să voteze pe față pentru persoana ce voiește să o aleagă domn. Unul câte unul se suie deputații la biurou și rostesc cu mina pe cruce: "Jur, și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!" Și iarăși unul câte unul se suie din nou la biurou și declară în glas mare: "Votez și subscriu pentru colonelul Alecu Cuza!" Această declarațiune de vot ei o scriu și o subscriu 18 într-un tablou de mai înainte pregătit; iar după terminarea votărei, președintele constată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
creșteam văzând cu ochii și dacă la învățătură nu eram tocmai cel din urmă, de sigur la oină26 și la țâc27 eram cel dintăi. Alergam ca un ogar în curtea părintească, care mi se părea cât lumea de mare, mă suiam ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a începe să batem miriștele, ne suiam pe un dâmb53 pentru a explora cu ochii împrejurimile. Schmid se uita roată împrejur, chibzuia, socotea și apoi cu voace sigură îmi spunea! Uite, colo o să găsim, prepelițe, colo potârnichi, dincolo iepuri, și așa se întâmpla; vorbele lui se împlineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui mai întăi dihăniile; în fine, Costică Șuțu, un tip sui generis 58, care mergea totdeauna în fruntea vânătorilor, deși purta în spate două puști și o torbă plină de praf și plumb, de cel puțin zece kilograme greutate. Șuțu era un altruist cum nu s-a mai pomenit. Când petreceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dus de cu sară la moșia Cristeștii din împrejurimile Iașului, pentru ac a doua zi să vânăm rățe pe lacul Vladnicului. Am petrecut noaptea într-o casă țărănească și a doua zi, pe când abia se re vărsau zorile, ne-am suit fiecare într-o luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-am doborât dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe întinsul câmp de al bariera orașului, unde mii și mii de oameni așteptau în bătaia inimei sosirea marelui oaspe, a salvatorului nostru, zic salvator, fără să exagerez sau să fiu bănuit de lingușitor, căci sunt dintre aceia care au suit mai rar pe treptele palatului; dar o zic în polină convingere și cu toată curățenia cugetului, căci, dacă în urma refuzului comitelui de Flandra n-ar fi venit Principele Carol, cine știe ce s-ar fi întâmplat cu biata țara noastră zbuciumată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Într-o zi de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai răsuflu la aer, îmi zise el; simt că mă înăduș. Ne-am suit într-o trăsură și am mers la Copou. Acolo, priveliștea frumoasă, verdeața care înviese spornic după o lungă iarnă, aerul, lumina, soarele încălzitor, toate aceste, în loc să-l liniștească, îl întărâtară și mai tare. Hai la Maiorescu. El e filosof, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scoase periile, șipurile 120 cu vacs și începu să mă facă frumos la picioare. Dar fiindcă orice faptă omenească, cât de neînsemnată, găsește imitatori, numaidecât m-am pomenit lângă mine cu un oaspe binecunoscut al Slănicului, Nicolai Codreanu, un tip sui generis, care întinse și el picioarele spre turc, așteptându-și rândul. Codreanu, dintre toți vizitatorii, era cel mai credincios și mai habotnic 121 slănicean. De vro 20 de veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
una, da' să nu vă suparați dacă-ți găsi-o proastă, că dă... ceea ce știu aceea vă spun... așa cum mă pricep și eu, țărănește. Spune, spune, Catrințaș, îi ziserăm noi cu toții. Apoi odată, urmă el, pe când eram tânăr, m-am suit la munte să culeg zmeură. Era o zi frumoasă ca astăzi; liniște mare în pădure; numai ciocănitoarele se auzeau lovind cu pliscul coaja bradului. Umplusem coșarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau așezate patru felii de pâne subțiri ca hârtia de țigară, de te prevedeai printr-însele, o farfurie cu alune și... atâta tot. Ei, asta ne-a scos din sărite. Da bine, Manolucă, îi zisei eu simțind că mi se suie muștarul la nas; a trebuit două ceasuri, ca să ne aducă la cinci oameni patru felioare de pâne și o farfurie cu alune? Se vede că ne iei pe noi drept veverițe și tu te crezi făcător de minuni ca Hristos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a întunecat, de nu se mai vedea țelul puștei, ne-am suit amândoi în căruță mulțămiți de izbânda făcută și ne-am dus la curtea lui Millu, unde eram așteptați la masă. II Cine nu a cunoscut pe Alecu Millu în județul Suceava și, aș putea zice, în toată Moldova? Era unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să facă mare treabă; abiè dacă putea să mâie ziua calul pe loc drept, iar noaptea se temea și de umbra lui și mergea halandala, când spre dreapta, când spre stânga, încât trebuia să deschid ochii în patru, ca să nu suie cu roatele pe movilele de prund și să mă răstoarne. Înaintam așa ca culbecul cu multă băgare de seamă, când iată că în dreptul satului Baia, Milordachi prinsă așa din senin să hârâie și să se frământe alături de mine, de parcă-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nici un dascăl, numai din ce-au văzut la mine, au început și ei la rândul lor să desemneze, să picteze, încât an cu an, zi cu zi, s-au înmulțit tablourile care împodobesc astăzi păreții odăilor noastre. Desigur, această galerie sui generis, dacă nu are o valoare artistică, ceea ce recunosc cu bună inimă, are însă în ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par aceste odăi astfel împodobite. Nicăiurea nu simt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]