6,212 matches
-
obișnuită. Confluenta cu luxul face din Pariziana însăși un obiect de valoare. Îmbogățindu-se, Saccard hotărăște să se căsătorească cu o femeie care ar purta amprenta și ar fi o excelentă publicitate a situației și a vanității sale121. Pariziana, subiect superb și foarte decorativ cu somptuoase podoabe, are statutul femeii-obiect de valoare; bijuteriile sunt atributele ei obligatorii 122. Corpul este, se sugerează, mai mult un pretext pentru a fi împodobit decât pentru a fi iubit: "Leur corps ainsi n'était plus
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau (...) Clorinde, debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Parisul secolului al XIX-lea nu este doar locul faimoaselor expoziții mondiale, el însuși devine obiect de expoziție, răspândindu-și strălucirea asupra ființelor și lucrurilor. Ideea expozițiilor, subliniază Philippe Hamon în monografia fundamentală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în scenă călătoriei lui Madeleine Forestier în ținutul Normandiei. Călătoriile fac și mai evidentă atașarea Parizienei față de orașul său: "J'étais tout à fait grisée par le grand air, le soleil et la mer. Regardez, mon ami, comme c'est superbe aussi ce que nous avons devant nous. J'aime beaucoup Paris, moi" [Maupassant, Notre cœur, p.140]. Amanții din La Сurée, Renée și Maxime, parizieni până în măduva oaselor 259, nu agreează călătoriile, preferând decorul serei celui natural. Este sugestiv că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pasivă și declasata a lui Nana devine capabilă de un protest și de o revoltă: "C'étaient des souplesses de couleuvre, un déshabillé savant, comme involontaire, exquis d'élégance, une distinction nerveuse de chatte de race, une aristocrație du vice, superbe, révoltée, mettant le pied sur Paris, en maîtresse toute puissante. Elle donnait le ton, de grandes dames l'imitaient" [Zola, Nana, p.306]. Perioadă observată vine după o perfecționare a codului de politețe, ea se desfășoară pe o scenă conflictuală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
en vous comme le crochet d'une flèche?" [Maupassant, L'épingle, în La parure, p.727]. 106 "Portretul devine o adevarată fișa antropologica, realizată cu ajutorul detaliului simbolic, descrierii" [Ion, p.223]. 107 Iată portretul lui Clorinde: "Et elle était vraiment superbe, avec son profil pur, son cou délié, qu'une ligne tombante attachait à șes épaules. Elle avait surtout cette beauté royale, la beauté du buste" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.84]. Pentru pictorul Olivier Bertin piciorul Parizienei devine un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bêtises gaies, la vilaine campagne de Paris où bourgeonnent d'affreux chalets bourgeois" [Maupassant, Bel-Ami, p.232]. 255 Doctorul Bodin recomandă o călătorie la mare pentru fiica bolnavă a doamnei Grandjean: "îl connaissait toute l'Italie. C'était un pays superbe qu'il fallait admirer au printemps. Pourquoi Mme Grandjean n'y menait-elle pas să fille? Îl en vint ainsi, après d'habiles transitions, à conseiller un séjour là-bas, au pays du soleil, comme îl le disait" [Zola, Une page d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sang gâté par une longue hérédité de misère et de boisson, qui se transformait chez elle en un détraquement nerveux de son sexe de femme. Elle avait poussé dans un faubourg, sur le pavé parisien; et, grande, belle, de chair superbe ainsi qu'une plante de plein fumier, elle vengeait leș gueux et leș abandonnés dont elle était le produit. Avec elle, la pourriture qu'on laissait fermenter dans le peuple, remontait et pourrissait l'aristocratie. Elle devenait une force de la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
plus le rencontrer sous șes pieds. Une odeur de verveine montait d'une femme violemment étalée. Pourtant le châle était complètement tombé de șes épaules, découvrant la naissance de la gorge. (...) Elle avait dégagé șes bras nus (...) c'était la nudité superbe de cette mère. Le châle avait encore glissé, la gorge se découvrait, leș bras restaient nus. (...) elle gardait une majesté, une hauteur d'honnêteté et de pudeur qui la laissait chaste sous ce regard d'homme, où montait un grand
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
repetăm, banca "influențelor", a "izvoarelor", a "originilor", la care ar fi aduse să compară o operă sau un autor; el este mult mai vast și la cu totul alt nivel, acel câmp în care se efectuează ceea ce Sollers a numit, superb și într-un mod indelebil, (...) traversarea scriiturii: e textul în măsura în care traversează și este traversat] (Roland Barthes "Réponses", în Tel Quel, nr. 47/1971, Paris: Éd. du Seuil, p.101). 52 Michael Riffaterre "L'intertexte inconnu", Littérature, nr. 41, februarie, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat de iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei mai mari iubiri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate formele posibile, înnobilându-l, de fiecare dată, cu sensuri noi. Ploile, la feminin, plural, nu sunt numai femeile deși ele par a fi obiectul de referință al poetei, care face un superb periplu de le general la individual, de la ele la ea, care este însăși Ana Blandiana. Funcția semnificativă a limbajului identificată de Eugeniu Coșeriu se regăsește în aceste versuri, tocmai în multiplele semnificații atribuite ploii, care, din fenomen natural, devine ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și care, în momentul în care el se apleca peste caiet, ne ridicam de pe scaune ca să putem privi peste catedra profesorului. Își citea textul cu convingere și ardoare. Cred că eram în prima clasă de liceu. N-am uitat niciodată superba senzație de căldură pe care mi-au provocat-o în toată ființa explicațiile sale privind izbucnirea Revoluției franceze. Niciodată mai înainte nu mai fusesem cuprins de un asemenea sentiment. Ce s-a întîmplat atunci? A trecut mult timp pînă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
erotism și umor. Patrick Grainville e un mare călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-a dăruit Les Flamboyants (premiul Goncourt 1976), California i-a inspirat superbul L'Atelier du peintre, cartierul de afaceri parizian La Défense, Les Forteresses noires, Normandia sa de baștină, L'Orgie la neige, Sud-Estul francez, L'Atlantique et les amants. Decorul s-a mutat acum în China, cu megalopolis-urile ei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l depăși chiar prin simpla virtute a limbajului, aceasta e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și infatuat care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deși recunoaște afinitatea unei părți a teoriei sale cu aceea stabilită de Baudrillard, Lyotard critică "naturalismul" pe care îl regăsește în privilegierea schimbului simbolic de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în sfera producției, a valorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
meșteșugul stăpînului său Chirică din mîrțoagă în campion absolut, victorios la zeci de lungimi de adversari. Puțin înainte de ultimul război, un boier sadea dintr-o povestire a lui Radu Albala are fantezia de a dărui unui profesor un exemplar cabalin superb: Soleil d'Avril. Dar profesorul locuiește în București la etajul trei și își vinde darul proprietarului inițial. În orașe, în secolul XIX, sania cu cai și trăsura devin mijloace de transport public, dar nu și comun. Roțile încep să aibă
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
o tradiție spectaculoasă pe continent), spaima de trup, de ispite, instincte și de Diavol, spaima de a nu învinge timpul după moarte sau de a nu intra în memorie pentru a te prelungi în eternitate etc. Într-o carte științifică superbă dedicată motivului Meduzei în arta plastică europeană, Jean Clair a demonstrat că recurența simbolului ascunde mai degrabă fascinație decât oroare sau voință de distanțare: absorbiți de golul visceral, fascinant pe care-l reprezintă Meduza, artiștii plastici europeni recurg la imaginile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
recurente. Mai mult, a doua întoarcere acasă pare mai promițătoare, dar cititorul deja nu-și mai face iluzii (30 iulie): "sunt din nou acasă. Totul e în ordine". Starea de calm se prelungește (2 august): "Nimic nou. E o vreme superbă". Apar primele semne (4 august): "Certuri între servitori. Ei pretind că noaptea paharele se sparg în dulap". În grădină, privind o floare ruptă de o mână invizibilă, eroul are revelația adevărului indubitabil (6 august): "sunt sigur acum așa cum sunt sigur
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tonul nu este vidat de tușe apocaliptice, ce fac apologia ironică a noului avatar, până atunci considerat indestructibil, al speciei dominante compuse din entități invizibile și aproape lipsite de materialitate: "casa nu mai era acum decât o vâlvătaie oribilă și superbă, un rug monstruos, luminând tot pământul, un rug unde ardeau oamenii și unde ardea și El, El, prizonierul meu, Ființa nouă, noul stăpân, Horla". Însă nu durează mult și îndoiala înfricoșătoare începe să-l roadă pe învingătorul aparent. Aceasta se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și cotloane încurcau drumul și întârziau pașii". În descrierea cvasi-balzaciană a interiorului, surprinde mai ales prezența unui veritabil muzeu, haut lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Altfel, Calea Victoriei, constituie un excelent depozit de subiecte pentru artele decorative. Pe stradă trec birjari lipoveni, precupeți ("precoupetz") olteni, "briquetiers" bulgari, tot acest amestec ar trebui să insufle un stil nou, motive noi artelor decorative românești: "De altfel, tipurile sunt superbe, înfățișările lor sunt adesea eroice și costumele fac pliuri splendide (...)"130. Dacă la acest pitoresc balcanico-oriental care incorporează caterisirile istorice, trecutul princiar adesea deocheat și "lunga noastră serie de gospodari", s-ar mai adăuga "hainele de blană și coafurile slavo-orientale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
submarină și funcționa ca școală. Acolo se putea ajunge numai cu elicopterul sau cu vaporul. Am prins o furtună, în mare deschisă, iar echipa mea a rezistat foarte bine, de s-au mirat petroliștii. În plus, au realizat niște imagini superbe. Ce alte situații dificile ați mai întâlnit în practică? De fiecare dată apar probleme, mai mari sau mai mici. În URSS eram însoțiți de redactori de la redacția lor internațională, de fapt securiști foarte bine instruiți. Mi s-a cerut să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
înainte de filmare lista străzilor pe care vrem să filmăm. Am luat o hartă a Moscovei, cu înșirarea tuturor străzilor, în ordine alfabetică și am rugat-o pe fata de la telex să transmită lista aceea. Filmând, am dat peste o mănăstire superbă, la marginea orașului, acolo unde Petru cel Mare și-a petrecut copilăria. Acolo mai era o biserică în funcțiune și s-a întâmplat să dăm peste o înmormântare. Am filmat cum au venit cu coliva, cu tot ceremonialul ortodox. Erau
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
întrebat de ce filmăm acele bătrâne murdare? Atunci l-am întrebat, cum arată bunica dumitale? Seamănă cu aceste femei? Milițianul a plecat imediat și ne-a lăsat în pace. Asemenea dificultăți au existat. Sau, la Erevan, am găsit o curte interioară superbă, cu viță de vie, unde locatarii stăteau împreună și curățau cartofi, era o idilă. A venit redactorul însoțitor și ne-a întrebat de ce vreți să filmați așa ceva, arătați mai bine realizările noastre. Atunci i-am arătat un cadru unde, în spatele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]