4,883 matches
-
a fost al doilea faraon din Dinastia a XX-a ( a trăit cca. 1221 - 1155 î.Hr. ). Este considerat ultimul suveran important al Noului Regat. A domnit 31 de ani, dar perioada este controversată (sunt minim nouă variante), cel mai probabil între 1186 - 1155 î.Hr. În decursul lungii sale domnii a purtat numeroase războaie cu vecinii săi din Libia și a
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
în Italia în 754 și 756. Pepin a învins longobarzii -a luat controlul asupra nordului Italiei - și a făcut papei un cadou: niște proprietăți care constituie fostul Exarhat de la Ravenna. În 781, Charlemagne codificată regiunile pe care Papa ar fi suveran temporar: teritoriul a fost extins pentru a include Ravenna, Pentapolis, părți ale Beneventoului, Toscana, Corsica, Lombardia și un număr de de orașe italiene. Cooperarea dintre papalitate și dinastia carolingiană atins punctul culminant în 800, când Papa Leon al III l-
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
() (n. 2 ianuarie 1784 - d. 29 ianuarie 1844) a fost duce de Saxa-Coburg-Saalfeld iar din anul 1826, primul suveran al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. A fost fiul cel mare al lui Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a celei de-a doua soții, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf. Fratele său mai mic Leopold Georg Christian Frederick a fost ales primul
Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320463_a_321792]
-
doua soție a Marelui Duce Pavel. Fostul logodnic al Sofiei a primit o recompensare materială la ruperea logodnei. Sofia avea 17 ani și o încânta ideea de a deveni împărăteasă a Rusiei. Când mama ei lamenta nefericitul destin al unor suverani ai Rusiei, ea răspundea că singura ei preocupare era să devină populară în noua ei țară. Împărăteasa Rusiei, Ecaterina a II-a, era încântată de ideea căsătoriei. Prințesa de Württemberg împărțea cu împărăteasa nu numai o educație similară dar și
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
nuntă, tatăl lui Leopold s-a simțit atras de sora proaspetei lui nurori, Maria Ferdinanda, cu care mai târziu s-a și căsătorit. A succedat tatălui său la 18 iunie 1824. Și-a dovedit imediat dorința de a fi un suveran independent, sprijinit în acest sens de ministrul Vittorio Fossombroni, care a contracarat o manevră a ambasadorului austriac de a-l influența pe neexperimentatul Mare Duce. În primii douăzeci de ani de domnie, el s-a dedicat dezvoltării interne a statului
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
a protestelor papale. În același timp, guvernul Marelui Ducat a planificat o puternică dezvoltare a rețelei feroviare. A rămas în inima florentinilor (cel puțin până în anul 1849) comportamentul admirabil al Marelui Duce în timpul marelui potop din 3 noiembrie 1844, când suveranul a deschis ușile Palatului Pitti persoanelor sinistrate și s-a implicat personal în efortul de ajutorare cu bărci, a vizitat zonele cele mai îndepărtate afectate de dezastru.
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
colonel (germană: "Oberst"). În conformitate cu dispozițiile constituției elene din 1843, Georg a fost moștenitorul regelui detronat Otto al Greciei. Având în vedere renunțarea de către unchiul său Ludwig la toate drepturile sale la succesiunea greacă și, deoarece constituția Greciei a interzis că suveranul Greciei să fie conducător al unei alte țari (Ludwig a devenit rege al Bavariei), din punct de vedere tehnic, după decesul tatălui său Leopold, Georg era moștenitorul tronului elen. În 1919 Georg a demisionat din armată și a început să
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
inelul episcopal. El putea totuși, doar în regatul german — la nord de Alpi —, în cazurile disputate (conflictuale) să ia parte prin delegați proprii la dezbaterile de investitură a ierarhilor catolici din Germania. De asemenea, regele german putea mai departe, ca suveran în regatul german, să dăruiască investiților, proprietăți funciare, imobiliare, materiale, astfel încât în partea germană a Imperiului el rămânea cu o putere de influență destul de mare în Biserica Catolică. Această posibilitate o pierdea, prin concordat, în afara regatului german, adică în sudul
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
Ordinul este astăzi acordat unor personalități românești și străine pentru: Ordinul cuprinde doar grade superioare, de la Comandor la Colan, putând avea maximum 100 de membri, inclusiv persoanele în viață cărora le-a fost decernat Ordinul înainte de 1948 . Mare Maestru și suveran al Ordinului este Regele Mihai I, singurul care poartă Colanul și Marea Cruce prin virtutea demnității. Cancelarul Ordinului este numit, din oficiu, Mare Ofițer al Ordinului. Gradul de Mare Cruce se conferă membrilor Familiei Regale, în timp ce gradul de Mare Ofițer
Ordinul Carol I () [Corola-website/Science/319979_a_321308]
-
moșie din Germania pentru a putea plăti costurile terenului și a ridicării edificiului. Regele a evitat să folosească bani din lista civilă, astfel domeniul nu a făcut niciodată parte din Domenile Coroanei, care erau proprietățile statului puse doar la dispoziția suveranului. După moartea Regelui Carol I, domeniul trece în proprietatea Regelui Ferdinand I și a succesorului acestuia dinastic, Regele Mihai I. Regele Carol II nu a avut niciodată domeniul de la Sinaia în proprietate. În anul 2001, Guvernul României a decis recompensarea
Reședințele Casei Regale a României () [Corola-website/Science/319981_a_321310]
-
pe tron, în ciuda faptului că nu a avut aceeași experiență politică ca a tatălui său, Constantin s-a bucurat de un prestigiu enorm în rândul poporului său. Pe lânga recenta sa glorie militară, noul rege are multe avantaje: este primul suveran modern născut în Grecia, este de asemenea primul care a fost crescut în religia ortodoxă. Poartă un un nume prestigios, al celui care a a fondat Constantinopolul (împăratul roman Constantin I) și a ultimului împărat bizantin (Constantin al XI-lea
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
în 1883. Nepotul său, Prințul Christofor al Greciei și Danemarcei, i-a moștenit vocea clară și puternică. În 1886, Constantin a fost neplăcut surprins când Alexandru al III-lea a restrâns titlul de Mare Duce numai pentru copiii și nepoții suveranului, dar nu a avut ce face. Țarul și-a chemat unchiul la curte o singură dată, cu ocazia nunții nepoatei lui Constantin (fiica Olgăi), Alexandra a Greciei, cu fratele Țarului și nepotul lui Constantin, Marele Duce Paul Alexandrovici. La începutul
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
de Țaratul Rusiei în legătură cu Hatmanatul Căzăcesc din Ucraina de pe malul stâng al Niprului, după căderea acesteia din urmă sub dominația rusă, ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav (1654). Începând din aceste timpuri, titlul oficial al țarilor ruși a fost „"Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă"”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit și de hatmanii cazacilor ucraineni Bogdan Hmelnițki ș Ivan Sirko. Arhimandritul Mănăstirii Pecersk din Kiev, Inokentii Ghizel, considera că poporul rus este format din trei ramuri: rușii
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil. Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă - adunarea nu putea propune proiecte de legi și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții ordinea de zi - senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare
Democrația ateniană () [Corola-website/Science/333009_a_334338]
-
evaluare cantitative și calitative, cum ar fi: nivelul comisioanelor și cheltuielilor aferente tranzacției, cheltuielile cu consultanța juridică, strategia de lansare a emisiunii, capacitatea de distribuție a emisiunii către potențiali investitori, istoricul și experiența în finalizarea unor tranzacții similare ale emitenților suverani, activitatea pe piața primară și secundară, internă și externă a titlurilor de stat emise de România, performanța în calitate de dealer primar pe piața internă, precum și alți factori considerați relevanți de emitent, inclusiv rotația dealerilor care intermediază emisiunea de euroobligațiuni. 3. Selecția
NORME METODOLOGICE din 6 decembrie 2007 (*actualizate*) de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272958_a_274287]
-
de finanțare și necesitățile de a accesa diverse piețe de obligațiuni, luând în considerare o serie de criterii, cum ar fi activitatea dealerului în tranzacționarea titlurilor de stat emise de România, poziția în clasamentele internaționale pentru tranzacții efectuate de emitenți suverani din regiune, experiența și capacitatea de a efectua tranzacții pe diverse piețe, disponibilitatea și acțiunile întreprinse pentru asigurarea consultanței oferite ministerului pe subiecte legate de dezvoltarea pieței titlurilor de stat. 6. În paralel cu procesul de selecție a instituțiilor financiare
NORME METODOLOGICE din 6 decembrie 2007 (*actualizate*) de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272958_a_274287]
-
serviciilor. 8. Nivelul comisioanelor de administrare poate fi agreat fie pentru fiecare emisiune în parte, fie aprobat anual de către ministrul finanțelor publice, stabilindu-se grila de comisioane, pe categorii de maturități, la un nivel comparabil cu cele plătite de emitenți suverani și instituții financiare internaționale pentru instrumente similare. 9. În vederea stabilirii momentului oportun pentru lansarea emisiunii pe piețele externe, direcția de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice, împreună cu intermediarii tranzacției, va monitoriza în permanență evoluția piețelor financiare internaționale și, în funcție de specificul fiecărei
NORME METODOLOGICE din 6 decembrie 2007 (*actualizate*) de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272958_a_274287]
-
este cazul. Criteriile de selecție pot include elemente de evaluare cantitative și calitative, după caz: nivelul comisioanelor și cheltuielilor aferente tranzacției, cheltuielile cu consultanța juridică, strategia de structurare a tranzacției, istoricul și experiența în finalizarea unor tranzacții similare ale emitenților suverani, activitatea pe piața primară și secundară, a titlurilor de stat emise de România pe piața internă și externă, precum și alți factori considerați relevanți de emitent, inclusiv asigurarea rotației dealerilor care intermediază tranzacția. 5.3. Ministerul Finanțelor Publice selectează instituțiile financiare
NORME METODOLOGICE din 6 decembrie 2007 (*actualizate*) de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272958_a_274287]
-
agreat fie pentru fiecare tranzacție în parte, fie anual în baza unei note interne aprobate de către ministrul finanțelor publice, prin care ministerul va stabili grila de comisioane, pe categorii de maturități, la un nivel comparabil cu cele plătite de emitenți suverani și instituții financiare internaționale pentru instrumente similare. 5.6. În vederea stabilirii momentului oportun pentru realizarea tranzacției, direcția de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice, împreună cu intermediarii tranzacției, va monitoriza în permanență evoluția piețelor financiare internaționale. De asemenea, în funcție de specificul fiecărei tranzacții
NORME METODOLOGICE din 6 decembrie 2007 (*actualizate*) de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272958_a_274287]
-
cu privire la Irak1 în aplicarea Rezoluției 1483 (2003) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. (2) La 8 iunie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1546 (2004), prin care a salutat formarea unui guvern interimar suveran al Irakului care ar urma să-și asume, până la 30 iunie 2004, deplina responsabilitate și autoritate pentru guvernarea Irakului, sfârșitul ocupației Irakului până la 30 iunie 2004, faptul că Autoritatea Provizorie a Coaliției își va înceta existența și că Irakul își
32004E0553-ro () [Corola-website/Law/292611_a_293940]
-
toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruși vechi (20,60) și suveranii englezi (25,22). Valuta intră astfel masiv în țară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniștri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, supranumit „Mitiță roade ruble”, care a forțat un anumit curs de schimb și
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
ca guvernator al Lotharingiei și îi oferă titlul de "duce". La moartea lui Ludovic în 911, nobilii din Lotharingia îl aleg pe Carol al III-lea, suveranul Franciei de est ca rege al Lotharingiei, dar acesta se lovește de opoziția suveranilor Franciei de est. În 925, prin intervenția lui Henric I, teritoriul este readus în componența Franciei de est iar Gislebert devine duce în 928. Datorită revoltelor numeroase din teritoriu, în 959, ultimul duce, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
așadar ale statului) și are inițiative întru „ridicarea țării”: tratate comerciale, batere de monedă, înființarea minelor etc. Ca și senior feudal între boieri, avea privilegiul de "dominium eminens" (stăpân peste toate pământurile țării). În relațiile externe, domnul reprezenta țara față de suveranii străini. Toate aceste prerogative erau exercitate în limitele datinilor și cu sprijinul și aprobarea sfatului domnesc. Astfel, în hrisoave și tratatele comerciale externe ale lui Mircea sunt precizate numele boierilor consultați, ca și garanție a consultării sfatului. Sfetnicii domnești dețineau
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Armata a II-a în bătăliile de la Mărăști și Oituz (1917). Un episod interesant din timpul războiului, cu implicații politice: apăruse zvonul că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege și să preia puterea, de aceea, jignit de neîncrederea suveranilor, generalul și-a dat demisia. Peste câteva zile regina Maria îl chema în audiență, declarând: "Ia-o înapoi! Îmi arde degetele." Pentru activitatea din timpul Primului Război Mondial a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
plecat în Elveția, la Lausanne, unde s-au logodit neoficial pe 6 decembrie 1947. Cerând încuviințarea guvernului român, răspunsul venit 10 zile mai târziu afirmă că nu era oportună căsătoria la acel moment. Presa internațională începea deja să speculeze că suveranul român va rămâne în străinătate pentru o femeie, abandonându-și prerogativele constituționale. Pentru a infirma speculațiile, pe 18 decembrie, Mihai s-a urcat în tren la Lausanne și a sosit la București trei zile mai târziu. După o întrevedere cu
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]