4,775 matches
-
de conflictual]. Ciocnirile și dezastrele primordiale despre care se vorbește au menirea - adesea, poate, în mod esențial - s] explice de ce oamenii trebuie să tr]iasc] dup] reguli care le pot reprimă dorințele. Ambele întreb]ri inc] persist]. De câteva secole, teoreticienii au încercat cu insistent] s] le g]seasc] r]spuns în termeni mai literali și mai sistematici. Aceast] cercetare nu izvor]ște doar din curiozitate sau din dorința de a dovedi c] regulile nu sunt necesare, deși acestea constituie motive
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reies direct din considerația fâț] de pretențiile altora. Ei acționeaz] dintr-un simt al drept]ții, din prietenie, loialitate, compasiune, gratitudine, generozitate, simpatie, afecțiune familial] și alte asemenea - calit]ți care sunt recunoscute și prețuite în majoritatea societ]ților umane. Teoreticieni individualiști precum Hobbes explic] uneori acest fapt susținând c] aceste așa-zise motive nu sunt reale, ci doar concepte lipsite de substanț]. Ins] este greu s] ne imagin]m cum au putut fi inventate concepte ce au ajuns s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o dezbatere mai detaliat] despre elementele comune ale culturii umane, vezi capitolul 2, „Etică în societ]țile de mici dimensiuni”). x. Concluzii Aceast] interpretare a originii eticii are menirea de a evita, pe de o parte, abstracțiile nerealiste, limitative ale teoreticienilor egoismului, iar pe de alt] parte, aroganță la fel de nefondat], moralizatoare care tinde s] transforme întreaga origine a ființelor umane ca specie terestr] de primate într-un fapt de neconceput. Ea nu asociaz] morală uman] cu nimic din ceea ce posed] alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
India; mai mult decât majoritatea altor persoane ai perioadei mai recente, el s-a str]duit s] ridice etică indian] dincolo de relevanță să redus] într-o lume modern] și civilizat]. Poate c] Gandhi nu a avut multe de oferit că teoretician etic. Dar se spune c] geniul s]u constă în înțelepciunea să practic], în special în a extrage o idee din practică sau contextul tradițional (de exemplu, postul) și de a o aplică la probleme sau situații contemporane, atât în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care aceasta exprimă obiceiul argument]rii și al dezbaterii, inclus] într-o form] de societate politic] care presupunea o implicare individual] rezonabil], cât și în cea în care aceasta reprezenta o reacție împotriva formelor persuasive mai puțin raționale, pe care teoreticienii retorici ai vremii o ridicaser] deja la nivel de art]. Doar hedoniștii și-au declarat retragerea din sfera politicului, ca fiind mult prea periculos; toți ceilalți v]d omul, pentru a folosi celebra expresie a lui Aristotel, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] ipoteza uniformit]ții valorilor se dovedește a fi fals], formele mai simple și mai puțin structurate ale utilitarismului - incompatibile cu dreptul natural - vor fi mai dificil de comb]țuț. Aceast] concluzie este susținut] și de formul]rile generale ale teoreticienilor dreptului natural, din moment ce ei afirm] c], desi dreptul natural nu este fondat pe utilitate, el este totuși în armonie cu această sau singurul ghid c]tre utilitate. Eliminarea sau fragmentarea fundamentului natural nu ar l]să astfel decât utilit]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care acesta se angajeaz] s] le asigure securitatea. Astfel se legitimeaz] conducerea unora de c]tre alții, în ciuda egalit]ții de la natur]. Conduc]torii primesc un mandat de la cei conduși și au misiunea de a proteja interesele acestora. Pentru teoreticienii clasici ai contractului social, legitimarea obligației politice se face prin determinarea tipului de contract asupra înființ]rii autorit]ții politice la care ar ajunge indivizii din starea de natur]. Termenii contractului vor stabili obligațiile guvern]mântului și ale cet]țenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contractului social, legitimarea obligației politice se face prin determinarea tipului de contract asupra înființ]rii autorit]ții politice la care ar ajunge indivizii din starea de natur]. Termenii contractului vor stabili obligațiile guvern]mântului și ale cet]țenilor. Dar, desi teoreticienii contractualiști au legitimat obligația politic] prin promisiunea contractual], abordarea lor se încadra de fapt într-o teorie moral] necontractualist]. Ideea contractului social a fost utilizat] pentru a-i constrânge pe conduc]torii politici, dar conținutul și forță justificativ] a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bune și drepte, nu se bucur] de legitimitatea acordat] de teoria contractului social. O ipotez] neplauzibil]. Se consider] în mod normal c] legitimitatea guvern]mântului este determinat] de justețea acțiunilor sale și nu de natură contractual] a originilor sale istorice. Teoreticienii contractualiști au dorit s] legitimeze guvernele drepte (conduc]torii drepți sunt aceia care își țin promsiunile contractuale), dar insistența lor asupra existenței unui contract propriu-zis delegitimeaz] în aceeași m]sur] guvernele nedrepte că și pe cele drepte. Putem presupune c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pare deci c] teoria contractului social, venit] că un r]spuns la disoluția eticii preiluministe, nu a f]cut decât s] înlocuiasc] o datorie natural] discutabil] cu o alta. În ciuda acestor defecte, teoria contractualist] clasic] conține elemente de atracție pentru teoreticienii morali contemporani. Într-adev]r, teoria contractualist] a cunoscut o remarcabil] revigorare în ultimii ani. Teoria contemporan] este mai ambițioas] decât predecesoarea să istoric], deoarece încearc] s] ofere o justificare contractualist] nu numai pentru obligația politic], ci și pentru obligația personal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convențiilor reciproc avantajoase un proces de stabilire a unui „contract social”. Și, cu toate c] acest contract social nu își propune drept obiectiv ap]rărea noțiunilor tradiționale ale obligației morale, el va include unele dintre constrângerile considerate de c]tre teoreticienii clasici datorii naturale - de exemplu, datoria de a nu fură sau datoria de a împ]rți corect beneficiile cooper]rii. Convențiile reciproc avantajoase înlocuiesc într-un fel morală tradițional] și sunt considerate, din aceast] cauz], un cod „moral”, deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la „norme etice interne” (1975, pp. 175-176). Rawls invoc] argumentul „aderentei la norme etice interne”, ca, de exemplu, simțul drept]ții, pentru a explica rațiunea respect]rii obligațiilor morale. Susținând c] apelurile la normele etice sunt „artificiale”, Buchanan sugereaz] c] teoreticienii kantieni au eșuat în a g]și o motivație „real]” pentru acțiunea moral]. Dar de ce ar trebui ca motivația pentru a acționa moral s] fie neap]rât una moral]? Pentru Kant și adepții s]i contemporani, c]utarea unei motivații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neap]rât s] corespund] definiției clasice bazat] pe dorința individual]. iii. Concluzie Care este liantul tradiției contractualiste? Se spune adesea c] toate teoriile contractualiste fundamenteaz] morală prin intermediul unui acord. Acest lucru se întâmpl] de fapt numai în teoria clasic]. Pentru teoreticienii moderni, acordul este doar un instrument de identificare a cerințelor imparțialit]ții sau ale avantajului reciproc care sunt de fapt fundamentele reale ale obligației. Ideea unui acord social este utilizat] pentru a evalua interesele indivizilor în funcție de criteriul imparțialit]ții sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupun un individualism atomistic și consider] societatea ca fiind un produs artificial al acordului dintre indivizii presociali. O înțelegere excesiv de literal] a termenului de „contract social” ar putea sugera într-adev]r o astfel de viziune. Trebuie menționat ins] c] numai teoreticienii clasici au vorbit despre p]r]sirea st]rii naturale pentru a se crea relații artificiale (și chiar și la acea vreme, relațiile politice și nu cele sociale erau considerate artificiale). Nu exist] nici o motivație inerent] a individualismului teoriilor contractualiste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Deontologii au considerat c] aceast] rigiditate a doctrinei consecințialiste deriv] din înțelegerea greșit] sau neînțelegerea caracterului permisiv și a celui obligatoriu al lucrurilor. Acțiunea direct] și formularea limitat] a constrângerilor deontologice sunt strâns legate între ele. Deși unii filosofi și teoreticieni au pus la îndoial] argumentele care stau la baza distincției dintre intenție și simplă prevedere și și-au exprimat incertitudinea legat] de ponderea argumentului moral în cadrul acestor diferențieri, numeroși deontologi apeleaz] la o asemenea distincție pentru a explica mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rere c] asemenea acțiuni pot fi uneori justificate, dovedesc astfel o neînțelegere corespunz]toare a ceea ce este r]u sau greșit. Ins] nici una dintre aceste abord]ri (apelul la intuiția moral], cu sau f]r] referire la înv]ț]turile teoreticienilor renumiți; apelul la principiul fundamental care reprezint] sursă tuturor interdicțiilor deontologice specifice; ipoteza potrivit c]reia raționamentele normative sunt elaborate în funcție de ceea ce este greșit sau corect) nu este satisf]c]toare. Apelurile la „înțelegerea moral] obișnuit]”, la „morală comun]” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în concordant] cu p]rerile fizicienilor. Ar putea p]rea lipsit de interes, dar, în același timp, ar putea fi singurul model de teorie pe care îl putem avea, de vreme ce lumea (moral] sau fizic]) nu reușește s] se adapteze dorințelor teoreticienilor. Pentru a înțelege acest aspect, trebuie s] observ]m felul în care W.D. Ross, creatorul teoriei îndatoririlor prima facie, și-a argumentat ideile. (Ross nu a sustinut c] ar fi unicul fondator al teoriei - a lucrat la ideile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o singur] abordare a valorilor, în timp ce oponenții lor susțin dou]. Ei cred cu ț]rie în faptul c] anumite valori trebuie onorate, măi degrab] decât promovate; este cazul valorilor asociate cu loialitatea și respectul. Fie c] acționeaz] sau nu în calitate de teoreticieni morali, ei sunt, totuși, de acord cu faptul c] alte valori trebuie promovate; de exemplu, prosperitatea economic], igienă personal] și siguranța instalațiilor nucleare. Astfel, adepții consecințialismului folosesc o singur] axiom] asupra felului în care valorile justific] alegerile, iar oponenții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la o prim] vedere, nașterea pare a fi un criteriu total arbitrar al statutului moral. De ce ar trebui că ființele umane s] dobândeasc] dreptul total și egal la viat] în momentul nașterii și nu mai devreme sau mai târziu? Mulți teoreticieni au încercat s] stabileasc] un criteriu universal pentru statutul moral, pentru a face distincția între acele entit]ți care au drepturi morale depline și entit]țile care nu au drepturi morale sau au drepturi morale diferite sau mai puține. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atenție egal] cerințelor impersonale ale tuturor. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci tensiunile dintre cerințele morale impersonale și relațiile personale apropiate vor continua s] existe, dar ele vor fi mai usor de rezolvat. Relațiile personale sunt materialul moralei. Unii teoreticieni etici au p]reri diferite în leg]tur] cu extinderea sferei preocup]rii noastre, dar toți au fost de acord c] morală cere s] fie luate în calcul (sau chiar promovate) și interesele celorlalți. Dar cum putem înv]ta s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi morală. Politică este ceea ce Thrasymachus are în primul rând în minte, în Republică lui Platon, atunci când îl provoac] pe Socrate s]-i combat] surprinz]toarea definiție a drept]ții că „interesul celui mai puternic”. În același spirit redus, cativa teoreticieni și consultanți politici înclin] s] cread] c] realismul politic nu implic] nici un fel de considerații morale, acestea neavând nici un loc în politic]. Unul dintre consilierii președintelui Kennedy în criză rachetelor din Cuba din 1962, Dean Acheson, consemneaz] cu mândrie c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] aib] loc. Chiar aceste circumstanțe au nevoie de cele mai multe ori de evaluare moral] și criticism, iar schimb]rile care ar urma unui asemenea criticism pot elimina „necesitatea” acelor tipuri de acte de corupție. Putem deduce c] filosofii și alți teoreticieni s-au compl]cut de fapt în a atribui și accepta neutralitatea și lipsa de schimbare a acestor circumstanțe care de fapt genereaz] alternativele de tip „mâini murdare”. Robert Fullinwider a remarcat c] avem nevoie de politicieni în aceeași m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
arme nucleare în scopul descuraj]rii inamicilor. Întreb]rilor din prima categorie li se r]spunde de obicei prin referire la cerințele jus în bello. Poate folosirea armelor nucleare s] respecte regulile discrimin]rii și ale proporționalit]ții? Pentru unii teoreticieni morali (dar nu pentru toți), se pare c] exist] cazuri posibile de folosire a armelor nucleare care s] nu încalce nici una dintre cele dou] cerințe. Așa cum a fost ea pus] în practic], totuși, descurajarea a presupus întotdeauna amenințarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
S] lu]m, de exemplu, cazul Europei. Structurile de ap]rare ale Europei de Vest doresc implicarea Statelor Unite în așa fel încât un atac asupra Europei de Vest s] poat] fi transformat într-un r]zboi nuclear la scar] global]. Teoreticienii acestui sistem doresc că Uniunea Sovietic] s] cread] c] un eventual r]zboi va fi unul nuclear de natur] strategic] împotriva Statelor Unite. Aceast] perspectiv], cred ei, ofer] cea mai eficient] descurajare a unei agresiuni sovietice. S] observ]m aici c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de metod]. În secțiunea (iv) voi dezbate rolul exemplelor în producerea „intuițiilor morale” cu care lucreaz] teoriile. Secțiunea final] va fi dedicat] concluziilor. îi. Natură teoriilor morale Exist] o concepție dominant] a teoriei morale care e presupus] sau susținut] de teoreticieni din multe categorii diferite. Deși aceast] concepție este actualmente vehement criticat], ea nu este ap]rât] explicit și nici m]car articulat] foarte bine. Concepția dominant] este cunoscut] îndeosebi prin scrierile oponenților și practicile partizanilor. Voi incerca s] explic unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]