7,762 matches
-
navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-ai zice s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
curioase. Acum o săptămână l-am adus pe prințul Ashargin la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
controlat. * Enro nu se arătă la prânz, Secoh, sosit cu întârziere, explică: - S-a dus la amiralul Paleol. Gosseyn îl studia pe preotul care își ocupa locul la masă. În vârstă de patruzeci de ani, cu o figură ce-i trăda complexitatea pasiunilor care-l îmboldiseră să lupte pentru a cuceri rangul înalt la care ajunsese. Dar mai era ceva După felul în care Secoh i se adresa lui Enro în ziua în care Ashargin era pus la detectorul de minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea, Free părea să se comporte nu ca un prizonier ci ca asociat interesat. Gosseyn nu dorea deloc să-i arate că își trăda menirea de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, dar era nevoie să se înțeleagă sincer. Optă pentru sinceritate și-i vorbi. Când se-ntrerupse, așteptă aproape un minut. În sfârșit, căpitanul Free răspunse: - Gosseyn, un om în situația dumitale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și îl găsim într-o carte de telefoane, dar îl reținem în minte exact așa cum este, pentru că numărul și ideea noastră despre el sînt identice. Comparat cu numărul lui de telefon, prietenul nostru cel mai apropiat este prefăcut și ne trădează. Nu încape îndoială că există în afara noastră, și pentru că ni-l amintim, el însuși există, destul de șters, în capul nostru, dar experiența ne arată că ideea noastră despre om seamănă doar vag cu el. Nu are importanță cît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl întrebă grav: — Ești comunist? — Nu. — Ești bevanit? — Sînt de acord cu Bevan că Anglia nu ar trebui să fabrice bombe atomice. — Mi-am imaginat. Profesoara intră și Thaw se întoarse la locul lui, simțind că, într-un fel, se trădase. La prînz își puse noile materiale în dulapul lui, plecă de la școală și coborî spre Sauchiehall Street, unde trotuarul era aglomerat și se putea simți anonim. își cumpără o plăcintă de la lăptărie și, mîncînd dus pe gînduri, o luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill!. Ea se roși și zîmbi. — Joey cel rău care ne trădează secretele, zise doamna Laidlaw. — îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, Duncan. — Și eu am întîrziat, spuse Thaw. — Duceți-vă odată, zise doamna Laidlaw binevoitoare. Rămase în ușă urmărindu-i cum merg pe alee. Thaw se simțea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
radio, îi vedea chipul la cinematograf; o împresura, îi modela lumea, dar ea nu-l putea atinge. Apoi ațipi și visă o țară cumplită, crepusculară, scăldată în ploaie. încerca să scape de acolo cu o fetiță care îl insultase și trădase. Ea se făcu înaltă și stătea, plină de bijuterii, pe un tron, într-o casă foarte veche. își trimisese majordomul cu picioare strîmbe să-l prindă. Micul Thaw zburda din cameră în cameră, trîntind ușile în urma lui, dar sunetul lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă și ea ar fi făcut parte din grupul conspiratorilor, n-ar mai fi fost nevoie să-i astupe gura cu plasturele. Ar fi lăsat-o să-și asume aparența unei simple prizoniere, fără precauții s-o împiedice să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuie că se întindea o preerie servind drept camuflaj hangarului subteran. Și, într-un fel sau altul, aceasta se va escamota, la momentul potrivit. Deodată, toate luminile se stinseră. Exact după cum se aștepta. Nu trebuia ca vreo lumină să-i trădeze. În chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de care am motive să cred că însăși Liga s-a interesat". Dar în timp ce vorbea, era încercat de un sentiment de deziluzie. Sperase că va găsi un anumit grad de non-A la secretarul general al Ligii, dar figura bărbatului trăda personalitatea unui talamic. Îl stăpâneau emoțiile. Majoritatea faptelor, hotărârilor sale, erau reacții pe bază de "fixații" emoționale și nu de procese cortico-talamice non-A. În vreme ce descria posibilitatea unei utilizări a venusienilor în bătălia împotriva lui Enro, Madrisol îi tăie firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui Enro se voia umoristică, dar, ca la atâția oameni care nu se înțelegeau pe ei înșiși, nu făcea decât să-l trădeze. Întreaga sală de baie era doldora de probe ale dezvoltării mentale incomplete a bărbatului. Și copiii de țâță adoră atingerea duioasă a mâinilor de femeie. Dar nu toți copii de țâță cresc până la obținerea controlului Celui Mai Mare Imperiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient de superioritate. Inconștient. Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu care o putea compara Gosseyn era Patricia Hardie, identificată spre marea sa surpriză cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-și folosească creierul secund pentru a se similariza în diverse puncte ale temniței. Va trebui să se ferească de brațele gorilei și să se bată ca un boxer, nu ca un luptător. Dar folosirea creierului său secund îi va trăda natura facultății sale speciale. Gosseyn se ridică și merse încet până la grilajul care separa celula sa de cea a lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apăsă pe trăgaci. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn înaintă și-i luă arma din mâini. Yanar nu se împotrivi. Figura îi era destinsă, dar ritmul nervos îi atesta teama. Era uimit că arma lui, fragilă în aparență, dar puternică, îl trădase. Gosseyn se îndepărtă câțiva pași și examină instrumentul. Nervurile radiale care constituiau antena, tipice, confirmau, dacă mai era nevoie, natura energiei utilizate. Armă magnetică, alimentată de o sursă exterioară, în acest caz - câmpul emis de mașinile magnetice ale cocăi navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cadă și, lipit de perete, se apropie de cuplu. Când se apropia, Leej zise: - Cred că e dreptul meu să mă intereseze amănuntele. Care sunt instalațiile prevăzute pentru femei? O voce calmă, cu nuanța exactă de exigență. Dar vocea ofițerului trăda o răbdare resemnată. - Doamnă, vă garantăm că veți avea un apartament de șase camere, servitori, tot confortul, iar autoritatea dumneavoastră va fi inferioară doar celei a căpitanului și a primilor ofițeri Sunteți... Se întrerupse când Gosseyn apăru lângă Leej. Stupefacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-ai zice s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
curioase. Acum o săptămână l-am adus pe prințul Ashargin la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
controlat. * Enro nu se arătă la prânz, Secoh, sosit cu întârziere, explică: - S-a dus la amiralul Paleol. Gosseyn îl studia pe preotul care își ocupa locul la masă. În vârstă de patruzeci de ani, cu o figură ce-i trăda complexitatea pasiunilor care-l îmboldiseră să lupte pentru a cuceri rangul înalt la care ajunsese. Dar mai era ceva După felul în care Secoh i se adresa lui Enro în ziua în care Ashargin era pus la detectorul de minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea, Free părea să se comporte nu ca un prizonier ci ca asociat interesat. Gosseyn nu dorea deloc să-i arate că își trăda menirea de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, dar era nevoie să se înțeleagă sincer. Optă pentru sinceritate și-i vorbi. Când se-ntrerupse, așteptă aproape un minut. În sfârșit, căpitanul Free răspunse: - Gosseyn, un om în situația dumitale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri care contrastează cu acestea indică apropierea de cartierele populare. Aici hainele sînt la fel de obosite ca trecătorii care le poartă, trădînd prin aspectul lor vicisitudinile existenței cotidiene. Casa Gaillard, situată la colțul intersecției dintre strada Georges-Berger și piața Général Catroux, este emblematică în ceea ce privește nivelul de bogăție atins de anumite familii în secolul al XIX-lea. Proprietarul său, Émile Gaillard, era consilier
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă și ea ar fi făcut parte din grupul conspiratorilor, n-ar mai fi fost nevoie să-i astupe gura cu plasturele. Ar fi lăsat-o să-și asume aparența unei simple prizoniere, fără precauții s-o împiedice să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuie că se întindea o preerie servind drept camuflaj hangarului subteran. Și, într-un fel sau altul, aceasta se va escamota, la momentul potrivit. Deodată, toate luminile se stinseră. Exact după cum se aștepta. Nu trebuia ca vreo lumină să-i trădeze. În chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care, în mod normal, putea detecta prezența idului într-un organism aflat la mari depărtări. Însemna că nu mai funcționa normal. Faptul că nu izbutise, în noaptea asta, să mențină contactul trăda o dereglare a organismului, era un simptom al bolii mortale despre care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli prea slabi pentru a se putea mișca și ale căror trupuri, altminteri nemuritoare, se vlăguiseră din lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dădu să-l urmeze, usa i se închise în nas; în aceeași clipă, auzi un clinchet metalic înapoia lui: se închisese și cealaltă ușă. Când înțelese că fusese atras într-o capcană, Corl se schimonosi de ură, dar nu-și trăda prin nimic furia. Își dădea seama că reacționa altfel acum decât reacționase în ascensorul acela. Vreme de sute de ani, avusese o singură preocupare - hrana. Acum se trezeau în creierul lui mii și mii de amintiri. Trupul lui ascundea puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]