5,483 matches
-
de la San Remo (aprilie 1920). Încă din 1915 însă, Franța, Italia și Regatul Unit au purtat negocieri pentru împărțirea Imperiului Otoman. Marile puteri nu au ajuns la o înțelegere, dar au permis fără voia lor apariția unei puternice mișcări naționale turce. a fost anulat practic în cursul Războiului de Independență al Turciei, la sfârșitul căruia a fost semnat un nou tratat de pace - Tratatul de la Lausanne din 1923, mult mai favorabil Istambulului. Delegații au semnat tratatul în sala de expoziție a
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul francez, în conformitate cu mandatul dat de Liga Națiunilor. Chiar în perioada în care tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa, s-a depărtat de monarhia care își concentrase sprijinitorii și puterea politică în Constantinopole, a pus bazele unei Mari Adunări Naționale în Ankara. Mustafa Kemal Pașa a condus până la victorie lupta pentru independența Turciei și
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
din Irak. Au existat mișcări antibritanice și în Egipt. În timpul războiului pentru independența Turciei, turcii au ieșit învingători în războiul cu grecii, armenii și cu francezii, reușind să-și asigure controlul asupra teritoriului care formează în zilele noastre Mișcarea națională turcă și-a dezvoltat propriile relații internaționale cu Uniunea Sovietică prin semnarea Tratatului de la Moscova din 16 martie 1921, cu Franța prin semnarea Acordul de la Ankara și tratatele de la Alexandropol și Kars cu RD Armeană, respectiv RSS Armeană, RSS Azerbaidjan și
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
oficiale față de Turcia, dar numeroși armeni consideră că tratatul de la Sevres este încă în vigoare și ar trebui impusă respectarea prevederilor lui. La rândul lor, turcii au avut sentimentul că armenii vor înainta în mod oficial pretenții teritoriale asupra teritoriilor turce atribuite Armeniei prin tratatul de la Sevres. Reconcilierea turco-armeană este puternic complicată de astfel de atitudini. În timpul unei vizite la Washington, DC din aprilie 2010, în timpul căreia trebuiau discutate relațiile turco - armene, președintele Armeniei Serzh Sargsyan a depus o coroană de
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
prima mare migrație a popoarelor indo-europene, mai multe valuri de slavi s-au așezat în această regiune, ducând la slavizarea aproape completă a populației de acolo. Protobulgarii, un popor turanic, care dețineau și elemente de origine scito-sarmată, au format Hanatul Turc Apusean. Între 630 și 635, hanul Kubrat a reușit să unească principalele triburi bulgare, creând o confederație puternică, denumită Bulgaria Mare, cunoscută și ca Vechea Bulgarie Mare sau Onoguria. Sub presiunea hazarilor, Vechea Bulgarie s-a împărțit în 668. Hanul
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
CEB NV pune la dispoziția clienților săi servicii de trade finance și corporate banking prin intermediul rețelei sale din aceste țări, precum și în China și Emiratele Arabe Unite. Credit Europe Bank N.V. este prezentă la nivel internațional în: Fondat în 1987 de către miliardarul turc Hüsnü M. Özyegin, Grupul FIBA deține un portofoliu de investiții atât financiare cât și non-financiare, la nivel global, cu o valoare totală a activelor de aproximativ 15 miliarde Euro in 2011. Investițiile grupului FIBA în domeniul financiar sunt direcționate către
Credit Europe Bank România () [Corola-website/Science/320283_a_321612]
-
a grăbit să ajungă la Malaxa, lângă Chania, unde se formase un grup de aproximativ 2.000 de greci rebeli. Venizelos a devenit liderul acestui grup. El a propus unirea forțelor mai multor grupuri de insurgenți și atacul împotriva forțelor turce de la Akrotiri. Această acțiune ar fi permis obținerea controlului nu numai asupra regiunilor înalte din jurul Malxei, dar și a regiunilor de câmpie. Acțiunile lui Venizelos de la Akrotiri aveau să formeze miezul mitului viitor al politicianului. Au fost compuse versuri de către
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
mâinile corespondenților de război a unor ziare europene. Această scrisoare a produs reacții profunde în rândul opiniei publice din Grecia, dar și din Europa, unde situația creștinilor care luptau pentru libertate și erau bombardați de flotele creștine aliate cu ocupanții turci au produs indignare populară. În întreaga Europă Occidentală au apărut manifestări de simpatie populară pentru cauza creștinilor cretani, iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
armatei lor în Balcani, în nordul Tesaliei, în apropierea granițelor Greciei. La rândul ei, Grecia a întărit pozițiile armatei sale din regiune. Forțele neregulate elene, în principal membre ale "Ethniki Etairia" (susținători ai "Megali Idea"), au atacat fără ordin avanposturile turcilor . Ca răspuns la aceste atacuri, Imperiul Otoman a declarat război Greciei pe 17 aprilie. Războiul din 1897 a fost un dezastru pentru Grecia. Armata turcă era mai bine pregătită, în mare parte ca rezultat al reformelor inițiate de misiunea militară
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în principal membre ale "Ethniki Etairia" (susținători ai "Megali Idea"), au atacat fără ordin avanposturile turcilor . Ca răspuns la aceste atacuri, Imperiul Otoman a declarat război Greciei pe 17 aprilie. Războiul din 1897 a fost un dezastru pentru Grecia. Armata turcă era mai bine pregătită, în mare parte ca rezultat al reformelor inițiate de misiunea militară germană condusă de baronul von der Goltz. Forțele elene a fost înfrântă în câteva săptămâni. Marile puteri au fost obligate să intervine din nou pentru
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
s-a încheiat, trupele străine au început să se retragă de pe insulă. Această retragere a devenit o victorie personală a lui Venizelos, ceea ce i-a adus o mare faimă atât în Grecia și în alte state europene. După Revoluția Junilor Turci, Bulgaria și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman pe 5 octombrie 1908, iar o zi mai târziu, Franz Joseph, împăratul Austriei a anunțat anexarea Bosniei și Herțegovinei. Cretanii, încurajați de aceste evenimente, s-au răsculat din nou. Mii de cetățeni
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și mai apoi prim ministru. Toate trupele străine au părăsit Creta și puterea a fost transferată definitivată guvernului lui Venizelos. În mai 1909, un grup de ofițeri ai armatei elene, încercând să urmeze exemplul Comitetului Unității și Progresului a Junilor Turci, au căutat să găsească o soluție pentru reformarea conducerii țării și să reorganizeze armata și au creat Liga Militară. Membrii Ligii și sprijinitorii lor, campați în august 1909 în suburbia Goudi a Atenei, au forțat guvernul condus de Dimitrios Rallis
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
retras din viața politică După venirea la putere a politicienilor antivenizeliști, a devenit evident că noua putere intenționa să continue războiul în Asia Mică. Demiterea pe motive politice a numeroși ofițeri antimonarhiști experimentați și subestimarea capacității de luptă a armatei turce au făcut să se modifice cursul războiului. Revenirea la putere a regelui Constantin a oferit Italiei și Franței un pretext ușor de utilizat pentru ca să facă pace cu forțele lui Mustafa Kemal. Până în aprilie 1921, toate Marile Puteri și-au proclamat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a regelui Constantin a oferit Italiei și Franței un pretext ușor de utilizat pentru ca să facă pace cu forțele lui Mustafa Kemal. Până în aprilie 1921, toate Marile Puteri și-au proclamat neutralitatea în războiul pe care îl ducea Grecia cu revoluționarii turci. Kemal a lansat un atac de proporții pe 26 august 1922, iar forțele elene s-au retras sub presiunea celor turce la Smirna. Orașul a fost cucerit de turci pe 8 septembrie 1922. ("Vedeți și": Marele incendiu din Smirna) . După
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Până în aprilie 1921, toate Marile Puteri și-au proclamat neutralitatea în războiul pe care îl ducea Grecia cu revoluționarii turci. Kemal a lansat un atac de proporții pe 26 august 1922, iar forțele elene s-au retras sub presiunea celor turce la Smirna. Orașul a fost cucerit de turci pe 8 septembrie 1922. ("Vedeți și": Marele incendiu din Smirna) . După înfrângerea armatei elene în războiul cu turcii în 1922 și rebeliunea armată condusă de coloneii Nikolaos Plastiras și Stylianos Gonatas, regele
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în Turcia și Asia în cazul victoriei în război. Comitetul a luat în considerație mai multe scenarii și o propus liniile directoare pentru negocierile cu Franța, Italia și Rusia în eventualitatea partiționării Imperiului Otoman. Comitetul a recomandat creara unui stat turc decentralizat și federal. În același timp, britanicii și francezii au deschis fronturile îndepărtate de la Gallipoli (1915) și Mesopotamia. La Gallipoli, turcii au reușit să respingă forțele aliate franco-engleze (în rândul celor din urmă luptau și corpul australian și neozeelandez, precum și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
(în limbile turcă: Kars Antlașması, rusă: Карсский договор, "Karski dogovor") a fost un tratat de prietenie dintre Marea Adunare Națională a Turciei, care avea să proclame în 1923 fondare Republicii Turcia, și reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
din Imperiul Rus, inclusiv uezdul Surmalu cu Muntele Ararat și orașele Iğdır, Koghb (Tuzluca), Kars, Ardahan și Oltu, ruinele de la Ani și lacul Çıldır. Cele mai multe dintre aceste regiuni se aflau deja sub controlul militar al Turciei. Tratatul prevedea ca forțele turce să se retragă din o regiune care acoperea ceea ce este azi vestul provinciei Șirak (inclusiv (Alexandropol)). Tratatul prevedea ca regiunea Nahicevan (fostele uezduri Nahicevan și Șarur al guberniei Erivan) să fie incorporată în Azerbaidjan ca un teritoriu autonom. În 1924
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
nu ar fi fost niciodată semnat. După încheierea luptelor celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a încercat anularea tratatului de la Kars și reocuparea teritoriilor pierdute. Pe 7 iunie 1945, ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov, a declarat ambasadorului turc la Moscova că regiunile cedate în 192XXX ar trebui retrocedate URSS și să reintre în componența Georgiei și Armeniei. Turcia era într-o situație foarte grea. Pe de-o parte, turcii doreau să păstreze relații bune cu URSS, dar în
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
în vreme ce președintele american Harry S. Truman a considerat că această problemă trebuie rezolvată fără implicarea altor părți. În timpul crizei, URSS a cerut de asemenea Turciei să permită amplasarea unei baze militare sovietice în regiunea Bosforului. În toată această perioadă, politicienii turci, cu ajutorul celor britanici, au început o campanie pentru captarea simpatiei americanilor. În această perioadă, ambasadorul Turciei la Washington D.C. a murit la post, iar SUA i-a repatriat trupul neînsuflețit la bordul USS "Missouri". Aceasta a fost prima vizită militară
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
impusă de Tratatul turco-rus de la Moscova (1921), care stipula că toate republicile sud-caucaziene vor semna mai târziu tratate similare cu Turcia. Ministrul de externe armean Vartan Oskanian a amintit că Declarația de Independență a Armeniei și Constituția țării numesc provinciile turce răsăritene „Armenia Apuseană”. Armenia nu recunoaște în mod explicit frontierele Turciei contemporane. În plus, Oskanian a subliniat că Turcia nu a pus în practică o serie de prevederi ale tratatului. De exemplu, tratatul cerea Turciei să deschidă consulate în fiecare
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
turcice venite din Anatolia peste Dardanele și Bosfor în urma cuceririi Balcanilor de către otomani la sfârșitul secolului al XIV-lea și la începutul secolului al XV-lea, precum și a bulgarilor care s-au convertit la islam și care au adoptat limba turcă de-a lungul secolelor în care actualul teritoriu al Bulgariei făcea parte din Imperiul Otoman.. S-a sugerat de asemenea că unii dintre turcii care azi trăiesc în Bulgaria ar putea fi descendenți etnici direcți ai unor populații turcice (Pecenegi
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
asemenea că unii dintre turcii care azi trăiesc în Bulgaria ar putea fi descendenți etnici direcți ai unor populații turcice (Pecenegi, turci Oghuz și Cumani) ajunse în Peninsula Balcanică la începutul Evului Mediu feudal, înainte de expansiunea otomană în Europa. Comunitatea turcă s-a format ca grup etnic minoritar după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. Această comunitate are constiință etnică turcă și se diferențiază prin limbă, religie, cultură, obiceiuri și tradiții de grupul etnic bulgar majoritar și de celelalte comunități etnice din Bulgaria
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
populații turcice (Pecenegi, turci Oghuz și Cumani) ajunse în Peninsula Balcanică la începutul Evului Mediu feudal, înainte de expansiunea otomană în Europa. Comunitatea turcă s-a format ca grup etnic minoritar după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. Această comunitate are constiință etnică turcă și se diferențiază prin limbă, religie, cultură, obiceiuri și tradiții de grupul etnic bulgar majoritar și de celelalte comunități etnice din Bulgaria. Analiza ADN a celor mai importante trei grupuri etnice din Bulgaria bulgari, turci și romii confirmă semnificativa lor
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
de origine. Astăzi, turcii din Bulgaria sunt trăiesc predominant în două zone rurale din nordest (Ludogorie/Deliorman) respectiv din sudest (Rodopii de est). Turcii formează majoritatea absolută în regiunea Kărdjali și majoritatea relativă în regiunea Razgrad. Principalul partid al comunității turce din Bulgaria este DPS, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți. Această formațiune a obținut la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 17,27% din voturi și patru din cele 17 mandate de europarlamentar alocate Bulgariei. DPS este afiliată în Parlamentul European
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]