4,659 matches
-
foarte importantă, dîndu-i din nou acces, printr-o operație ilicită, la cyberspațiu, prin intermediul propriului său creier și al calculatorului. El face echipă cu o ucigașă de profesie pe nume Molly; aceasta are numeroase implanturi, inclusiv lame de oțel atașate la unghii. Intriga avansează prin procedeul tradițional în care personajele sînt aduse laolaltă în vederea marelui jaf. În prima lor aventură, Case și Molly își unesc forțele pentru a fura un computer de la o corporație gigantică, computer pe care îl vor folosi în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a corpului fizic și în scena introductivă, ea "își întinde mîinile cu palmele în sus și cu degetele albe ușor răsfirate; cu un zgomot abia perceptibil, zece lame cu două tăișuri, bisturie de patru centimetri lungime lunecară ușor, apărînd de sub unghiile lăcuite grena". Gibson afirmă că romanul său nu este doar despre computere, ci "de fapt el se referă la tehnologie într-un sens mai larg. Personal, bănuiesc că se referă la cultura industrială; la ceea ce facem noi cu și din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
tăi nu i-au mai îngăduit nici să-și facă semnul crucii. Familie sfântă, nu altceva. Baronul izbucni în hohote de râs, pentru a însenina atmosfera, dar și pentru că, în fond, pe el nu-l interesa nici cât negru sub unghie soarta acelui sărăntoc omorât. Tommaso așteptă ca hohotul să se risipească în mirosurile și savoarea mâncării, în tăria vinului; în fine, începu din nou să spună că fusese vorba despre o experiență extraordinară în timpul căreia dispăruseră deosebirile sociale, și cine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bogat proprietar ce-i ura de moarte pe spanioli; drept care își puse la dispoziție locuința pentru adunări și se strădui să-l facă pe Tommaso să înțeleagă cum stăteau lucrurile cu adevărat: -Spaniolilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de viața și bunăstarea noastră; fie că plouă sau ninge, fie că arșița crapă stâncile, ei așteaptă grâul și vinul nostru, uleiul și carnea noastră. Suntem un pământ sub ocupație, nu avem drepturi și o să avem tot mai puține. Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun, ci doar vinovat și viclean, l-au supus la tot felul de chinuri fizice: l-au pârjolit la subsori, i-au înfipt așchii de lemn ascuțite sub unghii, i-au tăiat genele. El, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine, n-a încetat să acuze temnicerii și înverșunarea de a-l face cu orice preț să recunoască ceea ce nu putea și nu știa să recunoască. Era nebun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nebunia, chiar dacă cu oarecare șovăială. Deși nu pare nebun, e nebun, altfel cum ar fi rezistat să-i fie despuiat sufletul și mai ales atunci când i-au fost pârlite genele și când i-au fost înfipte așchii de fier sub unghii? În timpul acelor ani reușise să scrie foarte mult, ar fi fost de-ajuns să se dea citire scrierilor sale pentru a te convinge de integritatea și perfecțiunea minții și gândirii lui, dar judecătorii erau mult prea ocupați cu modul de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cât și asigurarea, în general, a unei dezvoltări armonioase, în condiții optime de sănătate. Pentru profilaxia acestor boli, copiii trebuie obișnuiți din cea mai fragedă vârstă să nu bage în gură degetele, jucăriile sau alte obiecte, să nu-și roadă unghiile, să nu-și umezească degetele pe limbă când întorc filele cărților sau caietelor. De la o vârstă fragedă trebuie învățați să-și spele dinții și să-și clătească gura. Prin spălarea gurii se evită stagnarea și putrefacția resturilor alimentare în jurul dinților
Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
-mi imaginez ce urma să scrie În ziua aceea stăpânul meu În Jurnalul lui. Singura plăcere a acestui estet era de a-i păcăli pe oameni născocind o poveste oarecare. Fără să dea impresia că Îi pasă cât negru sub unghie de efectul produs În sufletul stăpânului meu de povestea cu Andrea del Satro, continuă mândru: - Astfel, când Înșir bazaconii, oamenii le iau câteodată În serios și asta intensifică la culme sensul frumuseții comicului. Pasionant! Altădată, i-am zis unui student
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
devenite exclusiv spirituale 149. Practic, toate principiile unui neomodernism, văzut ca împletire între modernism și postmodernism, sunt aplicate și aplicabile în poezia Anei Blandiana, după o prealabilă trecere a acestora prin filtrul intimului, al personalului. Poezia acesteia este scrijelită, cu unghia, pe pereții sufletului, poeta definind, în oglindă, o altă estetică a urâtului, văzută dinspre interior, către exterior. Totul este inversat și, de aici, realitatea însăși: freamătul interior se poate răsfrânge către cel exterior, contopindu-se cu acesta, șlefuindu-l sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
peisajul apocaliptic, care se construiește treptat treptat, anulând orice speranță a unei posibile evadări: "Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu". (Începutul sfârșitului). În această a doua etapă a poeticii sale, moartea domină în continuare spațiul Ilenei Mălăncioiu, devenind din stare apocaliptică, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care refuză să-și dea sufletul, Încruntîndu-ne la călău. Colac peste pupăză, nici unul dintre intelectualii stîngiști, mai vechi sau mai noi (mai vechi erau mai mulți, mai noi foarte puțini), nu Îndrăznește să se revendice public, măcar cît negru sub unghie, de la Marx. Tocmai acum ar trebui ei să-și dreagă vocile și să-și umple stilourile pentru lupte care - vai! - se Încăpățînează să nu Înceapă. În Franța, Însă, lucrurile nu stau pe loc. Punerea În chestiunea a democrației constituționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
refuza: era un veritabil bărbat de lux, genul pe care ți-l dorești din secunda în care-l vezi: trăsături fine, dar deloc efeminate, înalt, subțire, păr șaten, ochi calzi, brațe puternice și degete fine, făcute special pentru mângâieri... Despre unghiile lui frumoase vă pot spune doar atât: erau aproape la fel de bine îngrijite ca ale mele... Ce mai, un playboy adevărat. Mai tânăr ca mine cu vreo șase ani, își propusese să facă MBA-ul la Viena și tocmai debutase în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
el și o săptămână nu m-a vizitat. De atunci nu l-am mai văzut fără prezervativ. 6.2. particularitățitc "6.2. particularități" Înainte de această intrare în bucătărie este recomandat să renuntați la toate accesoriile care vă pot îngreuna munca: unghii false, peruci, bijuterii, pălării, poșete, ochelari de soare, blănuri, laptopuri, telefoane mobile (chiar și cele cu hands free) etc.*; accesoriile interne din silicon trebuie protejate prin respectarea întocmai a instrucțiunilor date de furnizor. * Înainte să gătească, numărul șapte își scotea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
față, lucru ce venea în contradicție cu evoluția modei, și pentru care Eminescu, adversarul său cel mai vehement, l-a ironizat în mai multe rînduri 3). Moraliștii însă o țin pe-a lor, vorbind defavorabil despre femeile care-și vopsesc unghiile cu „canà”, își ung pleoapele cu „khol”, își dilată pupilele cu atropină, își fac cearcăne cu creionul pentru a-și sublinia excesele ori înclinația către acestea. Epigramiștii le țin hangul. Unul dintre ei scrie: „Dacă dai cu pudră fața,/ N-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați cuie în zid, și zidul trebuie să fie roșu ca zahărul din copilărie, ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fântâni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). Retras la țară, unde așteaptă o dată la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în ceas de mister însăși reconstituirea Cinei de Taină (Fevronia). Toate personajele Centurii de castitate mai au amintirea unor crâmpeie de sacralitate, dar cea mai mare încărcătură de synderesis o poartă, cum e și firesc, Feofan (un straniu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soțului defunct/ (pe care, fie vorba între noi,/ tare mult l-am mai iubit/ dar care foarte de tânăr s-a prăpădit/ nemernicul/ de m-a lăsat văduvă cu doi prunci/ de care azi nu mai știu nimic)/ pila de unghii și creionul de buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în sat și-avem pământ în barbă;/ Cămașa de pământ ne-o punem scut". Muzeu de sate) ori ca o colecție de icoane ale suferinței ("Înaintează iarna cu tropot de ninsoare/ De-atâta trudă iată-l însămânțat de viu/ Sub unghii fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei, mi-am închipuit că-mi scriu versurile pe un perete de firidă goală, în singurătate, pe întuneric, cu unghia". Chiar și în exersările parodice selectate mai sus, este cât se poate de evident un fapt: rescrierea înseamnă, în cazul lui Ovidiu Nimigean, asumarea nu atât a unui cod poetic, ci a unui cod ontologic subsumat categorialului negativ. Autorul reciclează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că în aceeași dublă perspectivă se situează inevitabil orice încercare de analiză. PURITATEA ORIGINILOR Zile neștiute! Binele, frumosul, dreptatea Curgeau ca un torent, fremătau în pomul vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
opt existente în Papuasia și în insulele vecine, și anume, speciei "marele smarald". Ca lungime măsura vreo trei decimetri. Avea capul destul de mic, iar ochii așezați lîngă deschizătura ciocului îi erau de asemenea mici. Dar ciocul ei galben, picioarele și unghiile cafenii, aripile de culoarea alunei, cu vîrfurile roșcate, capul de un galben deschis, gîtul verde ca smaraldul, pîntecele și pieptul cafeniu închis alcătuiau, toate laolaltă, o minunată îmbinare de culori. Două pene lungi și pufoase, ridicîndu-se deasupra cozii, prelungite prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de organe interne] (32) Postul cel mare, a spus mai departe Xenoman, e destul de bine făcut, iar părțile trupului oarecum bine potrivite, afară de cele șapte coaste, care depășesc măsura obișnuită la ceilalți muritori. Are degetele de la picioare ca un țambal. Unghiile ca un sfredel. Picioarele ca o cobză. Călcîiul ca o măciucă*. ..........(urmează alte 60 de organe externe, de jos pînă sus)...... F. Rabelais, Gargantua și Pantagruel, pp. 430-432 Semanalăm, în trecere, că arta grotescă s-a servit din plin de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să nască o dihanie urâtă. Omul a luat dihania și a schimbat-o tocmai cu copilul femeii de unde o luase pe moașă. Moașa l-a cunoscut îndată; l-a luat și l-a scăldat, a băgat un bold copilului sub unghie; acesta a început să țipe. Omul ia cu lopata jeratic, îi umple moașei poala, drept răsplată. De fapt, erau galbeni, dar nu trebuia să spună nimănui. Morala acestei narațiuni: "De atunci nu se mai lăsa moașa să meargă cu mâna
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]