167,899 matches
-
a face cu o poezie modernă, alertă, accidentată că relief prozodic, tentata mai mult de comunicare și identificare prin recurs la idee, scenariu pilduitor, imperativ moral. Ceea ce nu exclude devoalarea unei subiectivități autentice, sfâșiate între două lumi, două vieți, două vârste. Cea a visului de autoedificare ca protagonistă a unui destin de excepție, și cea a descinderii în arenă comunitară. Fie că e vorba de războiul din Golf (1991) sau de realitățile capitaliste șocante pentru poet: "în țară în care "cheia
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
de succesivele dictaturi (începînd cu suspendarea unor publicații și a unor semnături de către Carol al II-lea) - filistinismul din anii '40, fariseismul anilor '50 ș.a.m.d. - sînt aproape de nerecunoscut, atît de organic sînt topite în fineturile cameleonice ale noii vîrste a portretului robot, cînd observațiile "pertinente" (cuvînt obsesiv), susținute de un fișier bine pus la punct, se împacă grațios cu complimentari de felul celor de mai sus, care le anulează. De regulă însă, "pertinenta" însăși lipsește. O contraperformanța inegalabila în
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
Nora Iuga Este pentru a nu știu cîta oară cînd mă uimește, nu, mă indignează, totală indiferență a criticilor în fața unor cărți de excepție. Pînă la înaintată mea vîrstă n-am reușit să cunosc formulă magică prin care un scriitor se face văzut, apreciat, iubit. Poate e vorba de farmec personal, de frecventarea asidua a unor localuri publice, de tupeu, de abilitate. Octavian Soviany nu posedă nici una din aceste
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
Mirela Mares, autoarea unui volum cu un titlu înșelător prin prefixul savant care nu trimite însă nicăieri: Metaprovocare. (Poate pentru că de vreo provocare pur și simplu nici nu se pune problema.) E un caz de poezie sovăielnic-adolescentină, abia trecută de vîrstă infantilă. Nimic nu prevestește, aici, vreo sclipire lucida de maturitate. Fără să fi ajuns în faza de a fi măcar discutabile, în sens propriu, nu figurat, versurile sale se dezvăluie doar că ecouri umile ale "necuvintelor" precar înțelese, admirate și
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
mai degradata (ciobita, opacizata parțial, murdărita, deformata, spartă) reflectă mult mai mult decat exteriorul / interiorul celui aflat în fața ei (de obicei o femeie). Ca metaforă a înseși operei literare (în buna tradiție a poeticii mimetice), ea poate depune mărturie despre "vârstele" românului românesc, despre devenirea acestuia. Dacă un hiperexpert în ale teoriei literare ar dori să fisureze construcția Corinei Ciocârlie, demonstrând că armatura e fragilă, acum, la început ar trebui să o facă, presupunând că s-ar simți în stare de
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Patul lui Procust) ori Emil Codrescu - experimentează și ei, în paginile jurnalului intim, paralelismul fertil dintre funcția de reflectare a oglinzii și mimesisul narațiunii. Iubirile trecute, evocate de eroul lui Ibrăileanu, nu constituie doar - cum s-a mai spus - diversele vârste ale Adelei, ci și diversele vârste ale prozei românestiă (pp. 89-90). Spre a mai dă încă un exemplu, întru totul pilduitor pentru marea mobilitate a Corinei Ciocârlie de a asocia idei: analiza fragmentului specular dintr-un român postmodern, Lumea în
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
experimentează și ei, în paginile jurnalului intim, paralelismul fertil dintre funcția de reflectare a oglinzii și mimesisul narațiunii. Iubirile trecute, evocate de eroul lui Ibrăileanu, nu constituie doar - cum s-a mai spus - diversele vârste ale Adelei, ci și diversele vârste ale prozei românestiă (pp. 89-90). Spre a mai dă încă un exemplu, întru totul pilduitor pentru marea mobilitate a Corinei Ciocârlie de a asocia idei: analiza fragmentului specular dintr-un român postmodern, Lumea în două zile a lui George Bălăită
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
între un tematism temperat și naratologie, ambele subordonate unui proiect hermeneutic mai vast, care poate fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
care poate fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit sau doar o lentă evoluție spre încă nebănuita
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit sau doar o lentă evoluție spre încă nebănuita renaștere? Prin afirmarea acestui din urmă gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
luată în seamă, o "fântână lină / cu apă putină"ă (p. 249). Aș putea continua într-un singur fel, spunând că un fragment din "bietul corp postmodern" (un corp scriptural, firește) poate fi chiar cartea Corinei Ciocârlie, semn al unei vârste, și ea greu cucerita, măi senina și armonioasă. Probabil o nouă, o altă vârstă a chiar criticii literare române. Corina Ciocîrlie - Femei în fața oglinzii, Ed. Echinox, Cluj-napoca, 1998, 252 pag., preț 12.835 lei
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
continua într-un singur fel, spunând că un fragment din "bietul corp postmodern" (un corp scriptural, firește) poate fi chiar cartea Corinei Ciocârlie, semn al unei vârste, și ea greu cucerita, măi senina și armonioasă. Probabil o nouă, o altă vârstă a chiar criticii literare române. Corina Ciocîrlie - Femei în fața oglinzii, Ed. Echinox, Cluj-napoca, 1998, 252 pag., preț 12.835 lei
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Occidentului, ca un film, cea a aventurii conspirative plănuite în detalii, miturile stranii ale copilăriei, cu strigoi sau animale fabuloase; toate se împletesc în mitologia personală a fiecăruia, simțită că singura modalitate viabilă de a acoperi falia dintre reprezentările unor vîrste diferite, de a închega și stăpîni propria identitate. Istoria reală sau cea culturală e mai mult decît pretext, dar îi va fi totodată refuzată autoritatea de a domina viziunea personajelor. Istoria e la fel de insolita că orice altă trăsătură a realului
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
la Editură Saeculum I. O., este un fundamental instrument de lucru, realizat cu o înaltă profesionalitate, si care se adresează nu numai specialiștilor, ci în genere tuturor acelora curioși de cultura noastră populară, de izvoarele ei, ce urca uneori până la vârsta arhaica.
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
din Dicționarul dnei Dimitrescu, dar și din cel de neologisme al dlui Marcu. Meritocrație înseamnă puterea meritului. Cuvîntul desemnează o situație în care selecția se face în funcție de merit, indiferent de alte criterii, cum ar fi rasă, religia, naționalitatea, limba, sexul, vîrsta, culoarea pielii ș.a.m.d. Din contră, multiculturalismul se referă la un criteriu de selecție capabil să asigure o participare egală a raselor, sexelor sau etniilor în viața socială, politica, universitară sau, în general, profesională. La origine, conceptul s-a
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
primordial vechimea, ci remunerația să fie făcută în funcție de numărul rolurilor și valoarea lor într-o stagiune. Această evaluare ar da posibilitatea unui actor mai tînăr și meritoriu să fie apreciat și din punct de vedere material, înainte de a atinge o vîrstă în pragul pensionarii. Dacă un regizor sau un scenograf își pot negocia contractul atunci cînd lucrează în afara teatrului în care sînt angajați, actorul, cu infinit de puține excepții, joaca pe salariul cel mititel. Pe fondul acestei disfuncții nefirești se nasc
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
Nicolae Manolescu Cornel Regman (1919-1999) provine din pepiniera de critici și de poeți a Cercului Literar de la Sibiu. Mai în vîrstă cu cîțiva ani decît Doinaș ori Negoitescu (Balotă fiind cel mai tînăr dintre cerchiștii importanți), student, ca și ei, al lui Blaga, apoi, scurtă vreme, asistent al aceluiași, n-a făcut totuși carieră universitară (dacă ignorăm cei cîțiva ani cît
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
acoperită de pielea întărită a șepcii, de sudoare, de ploi, de toate intemperiile, plus cele ce se petreceau în somnul lui sănătos după cîte o zi de treburi, cînd nici atunci nu-și lepăda șapca lui veche de piele împlinind vîrstă unui vizionar... Alexandru cel Mare... Isus Cristos, și alții, - 33 de ani, cifra fatidica pe care biologia o înregistrează în trupul uman sau în cerebelul uman cu cîte un cerc, nu negru, insă vizibil, înscris pe restul materiei. În schimb
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
un curent și o tematica de referință a literaturii de azi, incepand cu N. Steinhardt, Dan Laurențiu și ajungând la Adrian Popescu, Cezar Ivănescu sau la preotul M. Peia. Ion Murgeanu da glas acelui imperativ etic ce o dată cu înaintarea în vârstă și cu realizarea vanității rătăcitoare a omului, aspiră la pragul de sus al revelației religioase. Astfel ne explicăm acest inspirat și folositor compendiu al vieții și operei lui Iisus cel devenit prin înviere Hristos, personaj istoric și totodată transcendent despre
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
Luminița Marcu O fațetă mai puțin știuta a operei lui Cicero se dezvăluie în lucrarea să Cato Maior sau Despre bătrânețe, aflată acum la îndemână cititorilor prin inițiativa editurii Pol Plus. În pragul "vârstei a treia" cum se spune azi, sau în plină senectute, cum considerau latinii, la 63 de ani, cu un an înaintea morții, Cicero își depășește bătrânețea scriind despre ea. Acesta este mesajul cel mai puternic al cărții: funcția terapeutică a
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
puternic al cărții: funcția terapeutică a scrisului; a scrie despre o criză (căci ce altceva era până la urmă bătrânețea pentru hiper-activul Cicero?) înseamnă a o depăși. În atmosferă platoniciana, mai multe personaje discuta despre bătrânețe: venerabilul Cato Maior ajuns la vârsta de 84 de ani și tinerii săi admiratori, Scipio și Laelius. Dezbaterea se desfășoară pe puncte, cu argumente și comentarii. Reduși la tăcere tocmai din cauza admirației lor, cei doi tineri rămân însă strict decorativi în fața impunătorului Cato. Dialogul se transformă
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
bucureștean. Se născuse în România, dintr-o căsătorie mixtă (o evreica și un ofițer român), apoi plecase în Franța, unde a stat pînă la 13 ani, absolvind, acolo, școala primară (bunicii materni locuiau în Franța). S-a înapoiat, la această vîrstă fragedă, în România, unde a invatat românește și a absolvit liceul și facultatea, debutînd ca scriitor. Din studenție își aducea acum aminte de profesorul Mihail Dragomirescu, cel care "pretindea să măsoare exact, cantitativ, calitatea specifică, valoarea fiecărei opere, întreprindere care
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
de lemn care pînă atunci stătuse acoperit de finul așternut în căruță și care mirosea frumos a fin proaspăt cosit. Vreun muntean își făcuse pomană cu ei. Dîndu-se jos cu grijă, ajutat de nevastă-sa, care părea ceva mai în vîrstă decît el și căreia îi lipseau aproape toți dinții din față, omul se propti mai întîi bine în cîrja, mă salută, ca și cum abia acum făceam cunoștință cu adevarat, și tot ce discutaserăm pînă atunci, eu jos, lîngă drum, el sus
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]