10,104 matches
-
primă versiune a acestui text a apărut în publicația À Paris, nr. 3, ianuarie-februarie 2003, pp. 54-55. Dezindustrializarea Parisului este spectaculoasă, de vreme ce numărul locurilor de muncă din industrie a scăzut de la 576 000 în 1962 la 134 000 în 1999. Vastele operațiuni din sectorul Italie și din Front de Seine, dar și, într-un mod mai difuz, întreaga evoluție a estului parizian fac referire la aceste schimbări structurale. Creșterea ponderii claselor superioare și mijlocii 65% dintre cetățenii activi parizieni sînt cadre
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de mică anvergură) are loc în paralel cu aceea a numărului de funcționari și muncitori. Sursa: recensăminte INSEE, APUR Apoi peisajul devine mai puțin plăcut: o serie de imobile recente și lipsite de farmec banalizează cheiurile. Planurile de apă, mai vaste, oferă perspective largi. Între numerele 130 și 140 ale cheiului Jemmapes, mai există și acum cîteva clădiri industriale de cărămidă, fontă și sticlă. Piața Stalingrad, linia de suprafață a metroului și rotonda Ledoux, veche construcție destinată colectării taxelor, marchează limitele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
sa. O evocare care, în această epocă a vacilor nebune și a orătăniilor neliniștitoare, este binevenită într-un restaurant a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri deloc neglijabile. Aici se află cimitirul Père-Lachaise, vast spațiu de tihnă și verdeață, ale cărui 47 de hectare de alei umbroase și morminte sînt propice reveriei melancolice, amintirilor istorice și evocărilor literare, și chiar și ciudățeniilor cultelor ezoterice. Pantele, unele anevoioase pentru locuitorii în vîrstă, oferă multor apartamente
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
educație a copiilor și minimalizează riscurile de mezalianțe. Concentrarea în cadrul unor limite atît de restrînse le permite acestor familii să creeze un spațiu care reprezintă veritabilul templu al unei arte de a trăi a marii burghezii. Cartierele selecte înseamnă apartamente vaste și somptuoase, reședințe particulare și magazine de lux. Domiciliile ascund opere și obiecte de artă care fac din ele veritabile muzee private. Sociabilitatea tuturor ocaziilor, cocktailuri, dineuri, conferă într-un fel un caracter reciproc patrimoniilor fiecăruia și permite unora și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
unui pasaj pe sub liniile ferate. Traversăm apoi bulevardul Ney, care poartă numele unui mareșal al Imperiului astfel imortalizat. Străbaterea acestor bulevarde cu înfățișare de autostrăzi nu este o treabă chiar ușoară. La nr. 7 al străzii Porte-de-Clignancourt se află un vast ansamblu de 2 700 de locuințe ale OPAC Paris, construit între 1926 și 1931. Această operațiune densă, tipică pentru cele realizate în jurul Parisului, formează o impunătoare barieră între bulevard și periferie. Aceste locuințe ieftine (HBM) au reprezentat la vremea respectivă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în lungul bazei colosale fracționându-i linia. De jur împrejurul bazei erau numai cabine. Primul etaj era ocupat de alte săli de concurs și de culoarele care le deserveau. Vaste scări exterioare conduceau la al doilea, la al treilea și la cel de-al patrulea etaj, iar în jos se suprapuneau trei subsoluri succesive: un total de șapte etaje formate din cabine de examen pentru candidații individuali. ― Juggernaut!1 ― strigaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în brațele lui Gosseyn și gemu ușor. Gosseyn îl reduse la tăcere cu o nouă lovitură și pătrunse prin ușa deschisă. Și se află într-un living-room foarte spațios. Peretele din fundul camerei lipsea. Camera se deschidea direct pe o vastă terasă; în profunzime se vedea o grădină și ceva ce părea o altă vale, aproape estompată de ceață. La dreapta, o scară interioară ducea la etajul superior, iar la stânga, o a doua scară cobora la subsol. Pe ambele laterale ― diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era. Căci ce-i altceva viața inteligentă decât sensibilitatea veșnic trează a unui sistem nervos dotat cu memorie? În toată istoria mondială a omenirii n-a existat vreun organism înzestrat cu o mai bună memorie, care să posede o mai vastă experiență și o mai completă cunoaștere a naturii și a ființei umane, ca Mașina jocurilor. De undeva de foarte departe parcă, Gosseyn îl auzi pe Dan Lyttle strigându-i: ― Haideți! N-avem timp de pierdut! Gosseyn trebui să recunoască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră. Construcția data dintr-o perioadă când se ducea o vastă campanie de convingere a oamenilor că pretinsele bijuterii și metale prețioase, atâta vreme considerate drept esența bogăției, nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înainte ca acesta să fi deschis gura. Grosvenor îl privi fascinat pe omul acesta sfrijit, pe a cărui fața osoasă scăpărau doi ochi albaștri și vioi. Părea un bărbat capabil și, deși din dosar nu reieșea că are o cultură vastă, compensa acest neajuns printr-o fire echilibrată și prin aptitudinea de a depune eforturi susținute și precis orientate. - Dacă am înțeles bine, e vorba de un atac cu efect cumulativ, începu el. Ori de câte ori monstrul va crede că nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
noastre. Acum câteva ore a comis crimele alea nebunești. După cum vedeți, performanțele lui sunt acelea ale unei inteligențe primitive, perfide și egoiste, incapabilă să-și înțeleagă științific reacțiile propriului corp și lipsită aproape cu desăvârșire de o imagine clară asupra vastului organism pe care trebuie să-l înfrunte. Avem, așadar, de-a face cu un primitiv, proiectat acum în spațiu, foarte departe de mediul său ambiant obișnuit. De aceea, eu zic să-l atacăm, căci avem numai de câștigat. Morton se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din imagine. Pe coridor, un tehnician întreba, cu glas șovăitor: - Și von Grossen? - Singurul mijloc de a-l ajuta pe von Grossen este de a-l nimici pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la rândul nostru cât mai multe despre ea. Kent își recăpătase aplombul. - Domnule Kellie, ce părere ai despre locul către care ne îndreptăm? îl întrebă el pe sociolog. Acesta îi răspunse, potrivindu-și ochelarii pe nas: - Iată un subiect foarte vast, domnule director! Dar cred că murmurul acela ar putea fi echivalentul undelor radio care se încrucișează în spațiul propriei noastre galaxii. Ar putea să fie doar niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră dintr-o zonă pustie și intrarea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în cărțile ei precedente. De fapt, ambele erau fundaluri de roman, care nu-și așteptau decât personajele fictive. Căci altfel musteau de personaje cu existență istorică reală: scriitori, jurnaliști, medici, avocați, împreună cu soțiile și copiii lor, alcătuind o țesătură socială vastă și neobișnuită pentru noi, locuitorii unui alt secol. Ei vor continua să trăiască și în Viața începe vineri, dar, ca în Ragtime a lui Doctorow sau în unele romane ale lui Pynchon, destinele lor se vor împleti aici cu ale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe teleecrane), dar totodată deformat. Deformat de furie și de o tentă impertinentă, poruncitoare. Această caricatură a unui glas îndrăgit despica tăcerea cu așa o claritate încât îl percepea ca și cum s-ar fi aflat și el acolo, în sala aceea vastă. - Vreau ca trădătorul să fie ucis. Înțelegeți? Nu-mi pasă cum o faceți, dar până mâine-seară vreau să aud că e mort. Imaginea dispăru și, într-o clipă, Fara se trezi din nou în magazinul de arme. Se clătina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îi spuse Lucy, care adăugă: - Trecem repede prin raioanele principale și apoi cumpărăm costumul. Intrarea în "Paradis" avea o sută de metri înălțime, cât treizeci de etaje. Un ecran energetic oprea vântul și ploaia, dar, altfel, în tot acel spațiu vast, fără uși, nu întâlneai nici un fel de opreliști. Era ușor să treci prin ecranul inofensiv în anticamera cu acoperișul în forma unei .cupole. Nu numai că "Paradisul" îți oferea îmbrăcăminte de plajă, dar îți punea la dispoziție și o plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ani, limitarea opera în sensul creării unui efect nedeslușit, care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel firicel reprezintă o versiune mărită a realității, care era prea mică pentru ca s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a ei era urmărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în sfârșit, obținu ceea ce dorise, harta temporală. Localiză fără dificultate umbra cea mare la șase săptămâni și o zi în viitor. Umbra minusculă era mai greu de găsit. O văzu într-un târziu ca un mic punct negru pe curbura vastă a hărții. Părea să se afle la aproximativ un milion de milioane de ani în trecut. Hedrock închise ochii și se strădui să vizualizeze arcul peste timp, dar nu izbuti: energia încătușată în McAllister era acum prea mare pentru comparații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Vai de mine, dar numai plasticul... și tot pistolul cu mecanismul său fin și complicat ar fi fost ieftin și la prețul de douăzeci și cinci de unități". Un fior de interes îi străbătu trupul. Deodată, misterul Arsenalelor i se dezvălui la fel de vast și de important ca și sumbrul său destin. Dar bătrânul îi vorbi din nou: - Și acum, dacă aveți amabilitatea să vă scoateți vestonul, vi-l putem pune direct în toc. Fara se supuse mașinal. Era prea uluit să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se filtra precum mierea printr- un luminator cu vitralii, ca printr-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
semnul căreia construim această carte fiind mandala, un cerc, care include un pătrat la infinit, adică o îmbinare a formelor și a culorilor universale, ce presupun lumina lumii, ridicate prin puncte energetice majore, precum mâinile. Compendiul vizual, referitor la tema vastă a mâinii în artă, pornind de la ritualuri spre spiritualitate, poate fi retrăit simbolic, fie în dansuri, fie în fetișuri, fie în limbajul mâinii. În cadrul multor religii, zeitatea creatoare depinde de gesturile mâinii (Buddha are mâinile împreunate pentru meditație, mâna dreaptă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
locuiau pe teritoriul mai multor state (vezi și creștinism). Cea mai înaltă instituție religioasă era Mitropolia, condusă de un mitropolit, sub autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol. Mitropolitul avea autoritatea spirituală deplină, el „ungea” voievodul. Domnitorii și mitropoliții români au desfășurat o vastă activitate de susținere a ortodoxismului nu numai în țara proprie, prin construcția și înzestrarea de biserici și mănăstiri, ci și în țările vecine, pentru unitatea lumii ortodoxe și ca o formă de rezistență față de Imperiul Otoman. religii protestante - religii creștine
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
comportau o excepție în privința unei noi căsătorii. Cum să explicăm că, dacă Părinții acceptau noua căsătorie permisă în acest caz, ei nu au afirmat acest lucru clar (în afară de Ambroziaster), și că este necesară, pentru a face această afirmație, o recurgere vastă la subtilități care să activeze principiile de interpretare prin care tocmai arătăm caracterul superficial? Părinții au fost comparați cu un preot de astăzi care, în catehezele lui, în predicile lui, și în special în predicile făcute cu prilejul cununiilor, vorbește
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]