15,959 matches
-
fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la acțiune: ―aici mi-ai fost
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pot fi interpretate situațiile de sinonimie și omonimie (ambiguitatea) sintactica. Pentru aceasta, gramatica urmează să distingă și să definească eu precizie noțiunile de funcție gramaticală (de tipul subiect, obiect, predicat), de relație gramaticală (de tipul raportului dintre subiect și predicat, verb tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă, negativă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
tipul subiect, obiect, predicat), de relație gramaticală (de tipul raportului dintre subiect și predicat, verb tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă, negativă, interogativă), arătând, de exemplu, ca între propozițiile; „Nu am dat nimic nimănui." și „Nu am văzut acest spectacol” există același raport ca între propozițiile: „Am dat
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
prin apelul la noțiunea de transformare, sunt explicate ambiguitățile sintactice ca în: „Am lovit pe un om cu un băț” în care ultima sintagmă este, în structura de adâncime atribut al lui „om” („om cu un băț”) sau instrumental pe lângă verbul „a lovi”( am lovit cu un băț”)69. În concluzie,”gramatica transformaționala a preluat cercetarea sistematică și formalizată inaugurată de lingvistica structurală și le-a extins la o problematică mai largă. Ea a cuprins analiza și în latura de conținut
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
serii paradigmatice) și cuvinte între care se realizează relații de asociere (serii sintagmatice), despre clase gramaticale (substantiv, adjectiv, etc.) și clase semantice (cuvinte care aparțin aceleiași clase gramaticale și au o trăsătură semantică comună : nume de arbori (substantive), culori (adjective), verbe care exprimă noțiunea de a vorbi, etc.), despre schimbările de sens ale cuvintelor în timp și în context, despre utilizarea cuvintelor în funcție de împrejurări, de situații sau de efectele de stil urmărite, toate vor concura la o mai bună organizare a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
pot fi interpretate situațiile de sinonimie și omonimie (ambiguitatea) sintactica. Pentru aceasta, gramatica urmează să distingă și să definească eu precizie noțiunile de funcție gramaticală (de tipul subiect, obiect, predicat), de relație gramaticală (de tipul raportului dintre subiect și predicat, verb tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă, negativă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
tipul subiect, obiect, predicat), de relație gramaticală (de tipul raportului dintre subiect și predicat, verb tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă, negativă, interogativă), arătând, de exemplu, ca între propozițiile; „Nu am dat nimic nimănui." și „Nu am văzut acest spectacol” există același raport ca între propozițiile: „Am dat
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
prin apelul la noțiunea de transformare, sunt explicate ambiguitățile sintactice ca în: „Am lovit pe un om cu un băț” în care ultima sintagmă este, în structura de adâncime atribut al lui „om” („om cu un băț”) sau instrumental pe lângă verbul „a lovi”( am lovit cu un băț”)69. În concluzie,”gramatica transformaționala a preluat cercetarea sistematică și formalizată inaugurată de lingvistica structurală și le-a extins la o problematică mai largă. Ea a cuprins analiza și în latura de conținut
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
serii paradigmatice) și cuvinte între care se realizează relații de asociere (serii sintagmatice), despre clase gramaticale (substantiv, adjectiv, etc.) și clase semantice (cuvinte care aparțin aceleiași clase gramaticale și au o trăsătură semantică comună : nume de arbori (substantive), culori (adjective), verbe care exprimă noțiunea de a vorbi, etc.), despre schimbările de sens ale cuvintelor în timp și în context, despre utilizarea cuvintelor în funcție de împrejurări, de situații sau de efectele de stil urmărite, toate vor concura la o mai bună organizare a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
primul roman al autorului, provocă același tip de reflexe căldură amețitoare, transă, leșin până la pierderea conștiinței. Teoria propusă de Durand postulează ideea unei sinonimii între ,,actul imaginat" și ,,actul verbal", mai exact, Durand definește un concept prin celălalt. Cele trei verbe fundamentale pentru teoretician sunt: a (se) înălța, a coborî și a reuni. Plecând de la aceste considerente, putem observa influența teoriei heraclitiene asupra concepției lui Durand. Astfel, antropologul francez împărtășește teoria filosofului grec presocratic conform căreia orice schimbare este reală, stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
transdisciplinară pe care o propun pentru textul blecherian își are rădăcini adânci în ideea heracliteană ,,totul curge, nimic nu rămâne neschimbat". Personajul blecherian va experimenta atâtea ,,niveluri de realitate" câte schimbări ale lumii va percepe mintea sa. Durand va substitui verbul "a fi" cu "a deveni". Cele trei regiuni schizomorfă, sintetică și mistică sunt definite ca ,,o aglomerare de seme" a căror recunoaștere se face prin metoda omologiei, care presupune că fiecare nou ,,sem" identificat nu este decât o ,,variație pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
intențională o are, fără îndoială, și eul liric bacovian: ,, Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era"265. Analizând teoria lui Husserl, Heidegger observa că toate fenomenele care apar și pe care le percepem sunt în strânsă legătură cu verbul ,,a fi". Obiectul fenomenologiei, în opinia lui Heidegger, ar fi tocmai ceea ce este ascuns și nu se lasă văzut de prima dată. Fără îndoială, toate proiecțiile personajului blecherian sunt în strânsă legătură cu modul său de a fi în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și ,,contribuția hermeneutică cea mai importantă a lui Eliade"445. Dacă sacrul reprezintă pentru Blecher, ca și pentru Eliade, ,,o realitate trăită", este interesant de observat care este ,,Centrul absolut" al personajului blecherian, care sunt formele de manifestare ale acestuia. Verbul ,,a trăi" este esențial pentru înțelegerea textului blecherian. Acesta devine corespondent al acelui erlebnis german, de care vorbea Eliade, preferat termenului "experiență", care definea identificarea eului cu un dat exterior. Renunțarea la limitele faptului exterior și ale eului cunoscător se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sub forma unei întrebări referitoare la originea deloc reflexivă, ci pur emotivă: Cine a creat lumea și viața?" "Cine" din întrebare conține deja antropomorfismul personificant. Răspunsul, el însuși pur emotiv, nu va putea fi decît o sugestie magic profundă, căci verbul "a crea" inclus în între-bare presupune un act creator. A contesta valoarea simbolismului inclus atît în întrebare cît și în răspuns, ar însemna asumarea sarcinii de a formula o întrebare și de a da un răspuns care nu ar trebui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se spune cu Tatăl său, și este "lumina lunii", deoarece Spiritul încarnat îl iluminează. Dar spiritul nu este decît individual încarnat în Iisus. Cea de a treia pesoană a treimii nu este Iisus, ci valoarea universală a împlinirii sale: Cristos, Verbul (elanul evolutiv răspîndit în toată natura), "Sfîntul Duh" (înaintarea evolutivă spre tot mai multă spiritualitate) poate deveni la nivel uman efort de spiritualizare-sublimare. La cel mai înalt nivel al intensificării, "Cuvîntul încarnat" în omul Iisus adevărul etern exemplificat de el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Vrăbiuță (c) TIBERIU BRĂILEAN (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Tiberiu Brăilean Fundamente filosofice ale economiei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înger și om, chip și asemănare. "Omul nu este numai fiul pămîntului exterior. Sămînța sa este plantată esențialmentc în ceea ce mitul biblic numește Adamah, pămîntul său interior (...). Imaginea lui Dumnezeu este sămînța lui Adamah; ca este un micro-verb, imagine a Verbului divin, ce face din Om o ființă înzestrată cu darul vorbirii"36. Iluminismul ne-a înfundat în deșertăciune, dar omul n-a încetat să-l caute pe acest Deus absconditus, grația divină, în toate manifestările sale, dar în primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a fost seară și a fost dimineață și a fost ziua a....", se pune în mișcare istoria, care capătă sens numai în această alianță între Dumnezeu și poporul său, și lume. Ritmul zilelor și al generațiilor este ritmul Cuvîntului, al Verbului divin, spre infinit. Calendarul ebraic transpune în viața concretă acest ciclu al Creației, remarcînd ciclul sabatic și cel jubiliar ce organizează viața lumii, per-mițînd menținerea sau regăsirea echilibrelor economice și sociale, reînnoirea ritmică a activităților agricole, comerciale, financiare etc. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
hermetică este cunoașterea lui Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
grupurilor de vocale. In primul caz este vorba de pronumele personal ea, persoana a III-a, numărul singular, deci ține locul unei persoane. In al doilea caz este imperativul un îndemn„ia caietul!" În al treilea caz este vorba despre verbul “a lua”. Luarea unor decizii comune Întocmirea unor fișe de lucru pentru portofoliu, care sconțintexte ce cuprind cuvinte cu ia, ea, ie. Evaluarea Ameliorarea argumentelor și justificărilor între pretest și post-test Înainte de a crea situația de conflict socio cognitiv le-
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
de ce ; O altlecție la care se poate folosi metoda „Cubul” adaptată, este lecția de recapitulare „Părți de vorbire”. Sarcinile de lucru pot fi următoarele: Substantivul - definiție, exemple, analiză; Adjectivul definiție, exemple, analiză; Pronumele definiție, exemple, analiză; Numeralul definiție, exemple, analiză; Verbul definiție, exemple, analiză; Cuvinte de legătur- exemple, recunoaștere; Pe tablpoate fi scrispentru analizurmătoarea propoziție: „Noi și Maria am cules cinci mere mari și verzi.” La obiectul Matematicse poate aplica aceastmetodă, tot la lecțiile de recapitulare. De exemplu la capitolul „Geometrie
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
un surâs, înseriat vieții militărești."107 Șarpele simbolizează principiul activ și demiurgic, puterea divină, elanul spiritual (Grusset)108. Oricum, puterea vieții și a manifestării, dragonul (balaurul), șarpele scuipă apele primordiale sau Oul universului, ceea ce face din el o imagine a Verbului creator. Constată apoi naivitatea discuțiilor camarazilor săi despre posibilitățile de tranșare a adulterului într-o căsnicie și vine cu propriile argumente ce denotă o bună cunoaștere a filozofiei erosului, însă tonul vehement este necontrolat, suburban, în total dezacord cu formația
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
căutând sensurile ființei numai de el știute și bine camuflate în poem. Opera sa, humus îndelung frământat și însuflețit de flacăra geniului, crește, capătă dimensiuni impresionante și îl strivește. Acesta este și sensul profund al Golemului modern. "A strivi" este verbul emblematic și pentru Ladima, "poetul smintit și cumsecade". De câteva ori, în scrisori, constată că realitatea în care este constrâns să se miște îl sleiește, îl stoarce până la a-l strivi definitiv. Camil Petrescu, aidoma contemporanului său Sadoveanu, parcurge mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru desemnarea informatorilor talentați, ignorat chiar și de Luc Le Pitzou, corsar al lexicoanelor, potcovar de gloabe și anal(ist) al muștelor bâzâitoare în zona mediană și innomabilă a trupului său. Avertisment din partea Autorului Coordonator Pentru tot românul șugubăț, conjugarea verbului "a scrie" în limba rusă este obiect de distracție: "ya pișu/ tî pișeș'/ on pișet". Așa încât dacă omulețul din Bruxelles "scrie" tricolorul (nu e vorba de al nostru, Slava Bogu) iar francezii spun "pisser de la copie" pentru "a scrie mult
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
spune despre membrii unei etnii că sunt "borâți", în subtext apare imposibilitatea de a-i înghiți. Non-digerarea duce fie la gerber (a borâ dar și a condamna în argou), fie la eliminarea ca urmare a indigestiei prin mecanismul desemnat de verbul cu frecventă utilizare în franceză (lexemul colocvial pentru a vorbi de eliminarea excrementelor solide). O fi oare neglijență, pudibonderie sau obliterare premeditată, gomare a perspectivei pata-fiziologice din care a fost proiectată aventura (j)argonautică a lui Luca Pițu? Întrucât mentalul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]