4,976 matches
-
care făceau parte și palatul domnesc, și alte clădiri caracteristice cum ar fi vechile cuhnii? Ei bine, răspunsul a fost că, pe însuși locul mânăstirii, trebuie să se ridice un nou Tribunal. Și asta deși de jur împrejurul mânăstirii Văcărești se întind vreo trei kilometri pătrați de teren viran, fără nicio construcție pe el. Un alt exemplu este mânăstirea Mihai Vodă, ridicată de către Mihai Viteazul, care a unit pentru întâia oară teritoriile românești, la 1599-1600. Distrugerea întregului ansamblu a fost hotărâtă în ianuarie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu inima toridă și mintea rece, cum se cuvenea. Citind primele poeme ale Martei, mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grea, domnule, știi asta. Truda noastră nu poate fi plătită. Încordare lungă, trudă de fiecare clipă, cum știi. Nu-i nici o pagubă dacă le luăm milionul, ne plătim zilele cu sânge. Se spunea că Bănulescu ar avea o datorie de vreo cinci sute de mii de lei! Sumă măreață, scandaloasă, nu doar din punctul de vedere al forurilor de partid gata oricând să blameze decadența artiștilor rupți de popor, ci, mărturisesc, și din cel al unui inginer obișnuit ani de zile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
povestește cum a vândut plapuma, ca și cum iarna n-ar mai exista, mulțumit cu o mie de lei, indiferent ce s-o mai Întâmpla. Mulțumit că scrie... Mi-amintesc, când era cu Nadia, dormea cu ea și cu băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De emoție, a Început să bea de dimineață. S-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcută cu trenul... prin trei state: Moldova, Ucraina, Rusia; călătoria durează acum cu câteva ore mai mult decât În timpul URSS și Încă cu mai multe decât În timpul țarilor; la Întoarcere, intrând prin Vicșani În România, am intrat - cu două vămi - vreo 20 de km În Moldova și apoi iarăși În Ucraina și numai după aceea În România; am trecut prin localități cu renume ca Jmerirca, Moghilev și Cernăuți. La St. Petersburg, cu trenul de zi am făcut nouă ore; cel scurt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
glumeț, obosit, disputat de multe proiecte, dar niciodată panicat. Refuza băutura sau mâncarea sau cheltuiala excesivă, ca orice alt exces, de altfel. Încheierea scrisorilor sau dedicațiilor sale pe cărți și articole era totdeauna lapidară. În 1999, Leon m-a intervievat, vreo șase ore, În cadrul unui program de Înregistrări video inițiat de The Jerusalem Literary Project, o instituție privată care alcătuiește o arhivă de interviuri filmate cu cei mai importanți scriitori evrei contemporani. Părea un fel de parte a doua, orală, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
petrecut la București era oroarea vieții zilnice În acea țară săracă, stricată. Am relevat prietenia familiei care ne ajuta, tipul care a izbutit admiterea mamei În camera de urgență la spitalul unde nu eram lăsați s-o vizităm. Ceaușescu venise vreo doi ani mai devreme În America și fuseserăm invitați la Casa Albă la dineul oficial. Eram de părere să mergem. Alexandra spunea Însă «Nu, eu nu merg, nu merg». «Ai o mamă acolo, mama este captivă», am replicat. Nu izbuteam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
el și fără să-mi dea prea multe lămuriri, m-a dus la o întrunire studențească: era primul cuib legionar din București, care ținea ședință în casa Societății Studenților în Medicină de pe cheiul Dâmboviței. Într-o cameră de student erau vreo zece băieți. Am recunoscut între ei pe Andrei Ionescu care conducea ședința, pe Ion Belgea și pe Horia Sima pe care îl cunoșteam de la liceul din Făgăraș. Am fost doi camarazi care venisem pentru întâiași dată. Andrei Ionescu s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-au adunat la Iași. Se serba patronul legiunii în al doilea an de la întemeierea Mișcării. Cu acest prilej s-a luat primul contact cu pionierii Legiunii din întreaga țară. în seara zilei de 7 Noiembrie am plecat din București vreo 60-70 băieți. Au fost unii care au venit din curiozitate, n-au fost legionari și câțiva dintre ei n-au devenit niciodată legionari. Pentru mine era o mare bucurie. În vară nu luasem parte la marșul făcut de Căpitan cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe linia de luptă a Căpitanului contra comunismului. Legionarii se pregăteau de o luptă pe viață și pe moarte în munții țării. în luna octombrie 1944, Nicolae Petrașcu, împreună cu Andreas Schmidt, șeful grupului etnic german, cu Aurel Călin și încă vreo câțiva legionari veneau în țară cu un avion, care a fost bombardat înainte de a ajunge pe teritoriul Banatului și au trebuit să se lanseze toți cu parașutele. El a căzut undeva în apropierea Arad-ului. A mărșăluit până la Arad, în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
urină și fecale pe jos (camerele de izolare). După traversarea coridorului se ajunge la poarta, care te conduce în curtea „reduitului”, nucleul central al fortului cândva, și acum al închisorii. Mergând spre dreapta pe lângă peretele opus reduitului se ajunge după vreo 20-30 m la un gard de lemn de cca, 3 m înălțime, care împrejmuiește o suprafață aproximativ pătrată cu latura de cinci metri, care este betonată. Aceasta este curtea de plimbare aferentă celor „cazați” în secția ultrasecretă a Jilavei. Traversând
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
1963 până în 1 august 1964 am trăit în fiecare zi cu 65 grame de pâine și 300 grame de turtoi rece, la prânz și seara masa obișnuită a deținuților înmulțită cu apă caldă. Odată m-am amuzat să socotesc caloriile, vreo 700; foc nu aveam. În mai 1964 degetele de la mâini și de la picioare erau încă degerate. Ziua nu aveam voie să dorm iar noaptea nu puteam să dorm de frig... în ziua de 30 august am fost scos din „Zarca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trepte, mi-am tras puțin sufletul. Am mai coborât optsprezece și am ajuns jos. M-am oprit în capul scării și am plimbat cu atenție lanterna în jurul meu. Mă aflam pe o lespede din piatră, iar râul din fața mea avea vreo doi metri lățime. Cursul era rapid, dar nu aveam nici cea mai vagă idee cât era de adânc și ce culoare avea. La lumina lanternei, vedeam doar că apa se unduia la suprafață precum un steag în bătaia vântului, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici ultima oară nu era atât de îngrozitor. Poate ar fi mai bine să ne întoarcem. Dacă tot am ajuns până aici, hai să mai încercăm un pic. Să vedem până unde se poate ajunge. Am mai înaintat prin tufișuri vreo zece minute, ghidându-ne după mugetul vârtejului. Brusc, s-a deschis în fața ochilor noștri o priveliște inimaginabilă. Tufișurile se terminaseră și începea o pajiște lină, de-a lungul râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în uniformă cu dungi, citea o revistă; o femeie de vârstă și profesie greu de definit cumpăra o mulțime de conserve și mâncare semipreparată. Am luat-o pe lângă raionul de băuturi și m-am dus direct la bufetul expres. Erau vreo douăsprezece scaune aliniate acolo, dar pe fată n-am văzut-o. M-am așezat și am comandat un sandviș și un pahar cu lapte. Laptele era atât de rece, încât nici nu-i simțeam gustul, iar sandvișul înfășurat în plastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă mișc, am simțit o durere ascuțită în umeri și în ceafă. Eram imobilizat ca o rață împăiată. Între timp, Pitic s-a dus la bucătărie și a luat de pe masă briceagul Matahalei. L-a deschis. Lama avea, cred, vreo șapte centimetri. A luat apoi bricheta din buzunar, a aprins-o și a trecut lama briceagului prin ea. Nu mi se părea o armă letală, dar îmi era clar că nici jucărie nu era. Lama era suficient de ascuțită pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mlaștini întinse. Lanterna ei, prinsă de umăr cu o curea, se balansa ciudat, trasând în întuneric figuri geometrice întâmplătoare. Urcam și urcam, fără să-mi dezlipesc privirile de pe lanternă. La un moment dat, am încetat să mai număr treptele. Urcasem vreo sută cincizeci sau chiar două sute. Zgomotul apei se schimba mereu. La început fusese ca un vuiet furios, apoi ca un vârtej într-un bazin de cascadă, răsunând imediat după aceea înfundat, de parcă i s-ar fi pus capac. Apa urca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vezi un hambar mare și vechi pe partea dreaptă. Nu mai are nici acoperiș, nici ușă. O iei la dreapta după colțul lui și mai mergi puțin. Dai de un deal și dincolo de el e pădurea. Intri în pădure, mergi vreo cinci sute de metri și ajungi la termocentrală. — Am înțeles. Dar nu e periculos să intru în pădure iarna? Lumea așa spune. Am avut și eu o experiență neplăcută acolo. — Da, așa e. Am uitat complet. Bine, te urc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gleznele mele. Nu-mi dădeam seama de câtă vreme trăiam coșmarul acela. Dispozitivul de înlăturare a Întunegrilor mai funcționa încă pentru că era aprinsă lumina albastră. Deci nu trecuse chiar atât de mult timp, deși eu aveam impresia că se duseseră vreo două-trei ore. În clipa aceea am simțit o adiere de aer. Era cu totul altfel. Nu mai mirosea atât de îngrozitor și mi-a mai slăbit tensiunea din urechi. Zgomotele erau și ele diferite. Sunetele scoase de Întunegri se auzeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
schițate, totul legându-se în comentariul autorului care, fără a cădea în idilic sau senzual, analizează subtil, cu rafinament cultural, desfășurările unor destine umane. SCRIERI: Aparat de fotografiat sufletul, în Unsprezece poeți, Iași, 1981; Vasul de brumă, București, 1985; Krik vo sekiavanieto [Strigătul memoriei], tr. Save Manasievski și Florin Filiuță, pref. Blaje Koneski, Skopje, 1985; Eternitatea clipei, Craiova, 1986; Mască pentru voce, Cetinje, 1987; Poezie și epocă, Novi Sad, 1989; Gramatica întâmplării, Craiova, 1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
i Zo ne d e r isc (d om en iu , co m pa rti m en t) Ob iec tiv e De sc rie re a ris cu lu i Ci rc um st an țele ca re fa vo riz ea ză ap ar iția ri sc ul ui Re sp on sa bi lu l cu g es tio na re a ris cu lu i Ri sc in er en t St ra te gi a ad
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
tra se e ag lo m er at e c u ca ro sa bi l in ad ec va t Șo fe ri M R M· R Tr an sf er 31 .12 .06 M R M· R Se vo r în ch eia as ig ur ări CA SC O 5. Fi na nc iar , bu ge ta r, pa tri m on ial . Co m pa rti m en t e i ni țiat oa re și co
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
0 Zo ne d e r isc (d om en iu , co m pa rti m en t) Ob iec tiv e De sc rie re a ris cu lu i Ci rc um st an țele ca re fa vo riz ea ză ap ar iția ri sc ul ui Re sp on sa bi lu l cu g es tio na re a ris cu lu i Ri sc in er en t St ra te gi a ad
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
3 19 3 R E G IS TR U L R IS C U R IL O R Ob iec tiv e De sc rie re a ris cu ril or Ci rc um st an țele ca re fa vo riz ea ză ap ar iția ri sc ul ui Re sp on sa bi lu l c u ge st io na re a r isc ul ui Ri sc in er en t St ra te gi a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
te a d e a ud it in te rn Ne co ns ul ta re a pe rio di că a t ut ur or su rs elo r d e in fo rm ar e Da ni el Vo in ea S R SR Co ns ul ta re a se m es tri ală a su rs elo r d e in fo rm ar e Su pe rv iza re a șef ul ui d e s
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]