5,438 matches
-
reașeze în mintea mea. Aveam nu mai mult de cinci ani și eram vara la mare cu ai mei. Stăteam în gazdă într-o casă mică și răcoroasă. în ziua aceea însă, nu mă puteam bucura de vreme. Eram răcită. Zăceam în pat cu febră, dar probabil că îmi scăzuse temperatura, pentru că am început să deslușesc camera, să-mi amintesc unde sunt și chiar să simt un miros de mâncare, din bucătăria de vară. Un miros inconfundabil de vinete coapte. M-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai analizez totul cu atâta disperare, va fi totul mai bine. Inclusiv cu Eduard. Poate că nici eu n-aș fi dorit, dacă aș fi fost în situația lui, să văd alte persoane perindându-se prin preajma mea - o legumă vie zăcând într-un pat, neputincioasă. Poate că asta era tot. Poate peste câteva zile avea să gândească altfel. Poate că mutarea la sanatoriul de la mare avea să-i facă bine și să-l însenineze. Poate că, totuși, o să ne vedem de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ritmul lor mult mai lent. Ei l-au strigat la un moment dat să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-o fotografie. Drept urmare, se trezise într-un pat de spital, cu fotografia imortalității lui aparente zăcând pe o noptieră jerpelită lângă el. Nici măcar nu se vedea bine silueta de pe stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în sine. Putea fi oricine altcineva acolo sus. încercase să ia totul în glumă. Să râdă singur de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
albi, care știau să muște cu atâta poftă din buzele lui, ca dintr-un măr roșu. Mai erau și alte chipuri feminine care îi rătăceau prin minte, suprapunându-se ca niște măști peste același trup de femeie - invariabil, trupul Andei. Zăcea în pat cu ochii închiși și decupa meticulos din corpurile lor, așeza în mintea încețoșată bucăți din alte trupuri peste trupul gol al Andei, alți genunchi, alți sâni, alte pulpe, și se scutura îngrozit, mișca brusc caleidoscopul minții pentru a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Toate încercările lui de a reveni la vechiul lui mod de viață, ușuratic și zglobiu, eșuaseră lamentabil - cel puțin pentru el. Nu mai simțea aproape nici o legătură cu ei. Se purtau anapoda, alergau în neștire, fără să știe ce vor. Zăcuseră cu toții pe pături, adormiți după petrecerea din noaptea trecută. Apoi își luaseră rămas-bun, zgomotoși, și se suiseră în mașinile cu care se întorceau acasă. Eduard își duse mâna la cap, care îi zvâcnea teribil. Era obo sit. L-a obosit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
icni speriată, își spuse că fetelor li s-a făcut rău, se gândi chiar să dea fuga la supermarket și să roage pe cineva de acolo să cheme o ambulanță. Apoi însă, tot uitându-se prin ochelari la ele cum zăceau imobile, i se păru că zărește dincolo de ele, în zăpadă, mișcarea unei siluete albe, cu un corn în creștet, și, fără să știe cum și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi îndepărtată din vremea când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai amintea nici numele, nici chipul ei. își amintea doar, din ce în ce mai clar, cum se aruncase cu ea în zăpadă și cât de fericită se simțise atunci. Doamna Ionescu strânse umerii, brusc înfrigurată, în timp ce continua să privească țintă la siluetele care zăceau inerte în zăpadă. Când îl cunoscuse pe domnul Ionescu și acesta îi povestise despre copilăria lui tristă, cu nenumărate griji și neajunsuri, ea îi mărturisise pe scurt că nu avea nici ea amintiri prea plăcute din copilărie și adolescență și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sonerie, pentru că tatăl ei auzea mai greu, avea un început de surzenie. Așteptă câteva clipe, dar, neauzind nici o mișcare, descuie cu cheia de rezervă, pe care o purta întotdeauna la ea. Domnul Martin ședea strâmb într-un fotoliu, în pijama. Zăcea acolo cu ochii închiși și cu un surâs livid pe chip, cu sonorul televizorului dat foarte tare. Era nebărbierit. De când îi murise a doua soție, nu prea se mai îngrijea. Purta aceeași pijama veche, verde cu dungi negre, pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte din sărăcie, Lanz-Buldogul, rămas de la Petrea Păun, ieși conștiincios la Loturi. Odată pornit, zăcu și el, mai multe zile, lângă boii porumbi și nehrăniți ai colectivei din Goldana, care urinau des, din cauza șalelor ude. Asta până când, președintele colectivei, care se îmbătase, între timp( "s-a făcut, cum ți-e holțul!", interpretase Iuga), încetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aer la sondă și deschizând aerul am înturnat norul cel înecăcios, înapoi După care și Daniel Mărăcinescu, stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de închipuirile ei, Vartolomei parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un răspuns interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății mele și al multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la intrarea înzăpezită a Cimitirului israelit. Se stinse, instantaneu, după cele trei săptămâni, în care zăcuse nemișcat, în cimitirul singuratec, de la marginea orașului, constrâns de încătușarea gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual, clocotind în simțurile celor ce mor înghețați, care-i umplură de plăcere inima copleșită de căință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
afirmația mea că eram pe drumul cel bun. Sau am spus asta doar despre Joy’s? Oricum ar fi, scenele vor să spună că, În paralel cu activismul creator, Începuseră Încercările de vindecare. Înainte vreme, nici măcar atâta nu făceam. Pleoștit, zăceam toată ziua În casă, nu mă vedeam cu nimeni. Mă rog, În fiecare seară, cu mătușa Clara. Mai mare rușinea! De când cu C.a., Încercam să redescopăr izvoarele dorinței. Mi se părea o chestie sănătoasă, Îmi revenise umorul, chiar dacă penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iovuț în spatele unui perete afumat. Scoate o grenadă, îi smulge siguranța și o aruncă cu un gest larg. Un bubuit răsunător, apoi un fulger orbitor. Se aud țipete. Sergentul înaintează cu grijă, gată să tragă la primul pericol. Trei nemți zac pe podeaua camerei. În jur, numeroase rafturi făcute surcele, scaune rupte, mese sfărâmate. Se oprește în dreptul fiecăruia, împingându-l cu piciorul să vadă dacă mai trăiește vreunul. Un soldat în uniforma militarilor unguri trage să moară într-un colț. Lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lovind metalul. Este Iovuț, care-și face gâfâind apariția la mijlocul palierului. Lăsați-mă să stau lângă dumneavoastră dom' locotenent! Unde-i Nicky? Păi, cum ați ordonat. Stă de pază la infirmerie. Da, uitase. Lăsase pe Nicky la ușa camerei unde zăcea Smaranda cu ordinul ca nimeni să nu treacă peste el. Asta și montarea câtorva saltele la ferestre care să protejeze pe cei din interior fusese tot ce putuse face. Noaptea frământată lăsase semne vizibile pe chipul Americanului. Îmbătrânise subit. Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ale apărătorilor, chiar lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu a urmărit, astfel, decât transformarea acestei țări într-un „pol de stabilitate și un exemplu pentru cei care aspiră la pace și libertate”. III.3.1. Scurt istoric La 11 noiembrie 1918, după primul război mondial, aproape întreaga Europă zăcea în ruine. Peste 10 milioane de oameni au fost uciși în timpul Revoluției din Octombrie din Rusia. Tratatul de la Versailles a pus capăt luptelor, iar S.U.A. au jucat, pentru prima oară, un rol de seamă în afacerile europene. Liga Națiunilor a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
că aici sub frunzișul aceluiași copac mi s-a Întîmplat cea mai fenomenală Întîlnire, din cîte revelații se pot ivi oamenilor În viață. Ce să spun, cum să-i spun? Sunt bucurii, fapte, Întîmplări, nedeslușiri sau deslușiri ale vieții, care zac În noi asemeni comorilor tăinuite, ce nu pot fi aduse la suprafață, nu pot fi date pe mîna nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
văzută cu întristare. Vampirul acesta de treabă a intrat adânc în sufletul și mintea lui Pampu, iar Doina Ruști intră, la rândul ei, fără mari inhibiții narative în creierul și inima lui Zogru: "l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai trăit după aceea
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]