44,567 matches
-
boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat atârnat de pământ cu susul În jos, pe marginea spațiului infinit, În timp ce gravitația terestră Încă mă ținea de călcâie, dar era gata să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru ea, despre ea, câte două sau trei poezii pe săptămână; În primăvara anului 1916 le-am publicat Într-o culegere și am fost Îngrozit când ea mi-a atras atenția asupra unui lucru pe care nu-l observasem când alcătuisem volumul. Există În el aceeași fisură de rău augur, acea banală notă cavernoasă, acea insinuare credibilă că dragostea noastră era condamnată, de vreme ce nu putea recepta niciodată miracolul primelor clipe, foșnetul și forfota acelor tei În ploaie, compasiunea câmpurilor sălbatice. Pe lângă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mâna unei fete răsucind ușor dintr-o parte Într-alta mânerul umbreluței de soare viu colorate ca un păun, În timp ce ea se lăsa pe pernele bărcii la care eu vâsleam visător. Castanii cu conuri roz erau ca niște evantaie deschise; alcătuiau o rețea care acoperea malurile, alunga cerul din râu, și modelul special alcătuit din florile și frunzele lor produceau un fel de efect en escalier, o ornamentație colțuroasă a unei splendide tapiserii verzi și roz intens. Era la fel de cald ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
soare viu colorate ca un păun, În timp ce ea se lăsa pe pernele bărcii la care eu vâsleam visător. Castanii cu conuri roz erau ca niște evantaie deschise; alcătuiau o rețea care acoperea malurile, alunga cerul din râu, și modelul special alcătuit din florile și frunzele lor produceau un fel de efect en escalier, o ornamentație colțuroasă a unei splendide tapiserii verzi și roz intens. Era la fel de cald ca În Crimeea și În aer plutea aceeași mireasmă dulce, vaporoasă, a unei anumite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care n-am putut s-o identific niciodată precis (mai târziu am simțit-o În grădinile din statele sudice ale Americii). Cele trei arcade ale unui pod În stil italian care se Întindea peste râul Îngust se Împleteau pentru a alcătui, cu ajutorul replicilor - aproape perfecte, aproape nevălurite - din apă, trei frumoase ovaluri. Apa arunca, la rândul ei, o pată de lumină dantelată pe piatra intradosurilor pe sub care luneca ambarcațiunea. Din când În când, o petală cobora, cobora, cobora, lepădată de un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
douăzeci de ani pe care i-am petrecut În Rusia natală (1899-1919) sunt incluși În arcul tetic. Cei douăzeci și unu de ani de exil voluntar În Anglia, Germania și Franța (1919-1940) aparțin evident antitezei. Perioada petrecută În țara de adopție (1940-1960) alcătuiesc o sinteză - și o nouă teză. Pe moment mă interesează etapa mea antitetică și În mod deosebit viața mea În Europa continentală după ce mi-am Încheiat studiile la Cambridge În 1922. Privind Înapoi spre acei ani de exil, mă văd
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcute sunt amintirile păstrate cu drag de unii emigranți ruși despre modul În care i-au insultat sau păcălit pe diverși Înalți funcționari din diverse ministere, Préfectures și Polizeipraesidiums! La Berlin și la Paris, cele două capitale ale exilului, rușii alcătuiau colonii compacte, cu un coeficient de cultură care depășea cu mult media culturală a altor comunități de străini În mod necesar mai diluate, În mijlocul cărora erau plasați. În cadrul acestor colonii se țineau aparte. Mă refer desigur la intelectualii ruși ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Hodașievici se plângea În anii douăzeci și treizeci că tinerii poeți ai emigrației Împrumutaseră de la el meșteșugul, dar se conformau principalelor clișee la modă, l’angoisse și remodelarea sufletului. Am căpătat cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul lui fizic era bolnăvicios, cu niște nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit din puncte ale universului aflate la o depărtare monstruoasă. Ceva mă Împinge să pun În balanță conștiința dragostei mele cu lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
face drumuri și tunele pentru jucăriile lui preferate. Fiul nostru avea un model micuț al celebrului „Bluebird“ al lui Sir Malcolm Campbell, din oțel vopsit și cu cauciucuri detașabile și se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui blond destul de lung și dădea o nuanță caramel spatelui gol pe care erau Încrucișate bretelele pantalonilor scurți bleumarin (pe sub care, când era dezbrăcat, se arăta un model cu funduleț și bretele de un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de apă stătută pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea. În grădinile publice din Berlin și În parcurile orașului era interzis să te dezbraci; dar era voie să-ți deschei cămașa și șiruri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cu a patra bucățică din aceeași ceramică găsită de mama ei În urmă cu o sută de ani - și așa mai departe, până ce acele fragmente, dacă ar fi fost toate păstrate, ar fi putut fi Îmbinate laolaltă pentru a alcătui vasul Întreg, absolut Întreg, spart de un copil italian, Dumnezeu știe unde și când, și reparat cu aceste nituri de bronz. În toamna anului 1939, ne-am Întors la Paris și În jurul datei de 20 mai a anului următor ne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se reprezentau doar pe ei înșiși. Noi ceilalți eram doar inamicii din dos, cei invizibili, inamicii privați. Prizonierii rezistenței private. Marsupialii. Ne adunam aproape săptămânal să discutăm filosofie, literatură sau politică. Produceam manuscrise de sertar, satisfăcuți că avem un public alcătuit din alți nouă semeni. O lungă vreme instituisem un embargo pe discuțiile despre realitatea imediată ca să-i oprim intrarea în via privata. Fugeam carevasăzică în lumea ideilor și a cărților, unde totul era cu putință. Fugeam de o lume în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
minimum de subzistență sau, pur și simplu, nu au cadrele sociale în care să poată aspira coerent la ele (cazul celor tineri și disperați). Partidul România Mare nu poate să rămână singura alternativă în opoziție. Rezonabil ar fi un guvern alcătuit din PDSR, PD, UDMR, cu PNL în opoziție constructivă sau un guvern minoritar PDSR sprijinit de celelalte forțe parlamentare responsabile. PRM, la rândul său, trebuie să-și asume responsabilitatea să nu capitalizeze drama reformei întreținând haosul și resentimentul. Presa care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lucru (vezi ideea de mai sus - n.n.) rămânem republică, adică regimul mediocrității, al tranzacțiilor meschine, al lipsei de perspectivă și al electoralismului, în care contează doar pasiunile și poftele populare. Cu alte cuvinte, să ne fie rușine nouă, celor care alcătuim masa populară, că avem îndrăzneala să ne exprimăm propriile interese și să-i presăm, prin mecanisme electorale, pe unii ca domnul senator să țină cont de ele. Chiar îi determinăm pe aleșii noștri să-și calce pe suflet și să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
li se va da pe față propria incompetență, în toată strălucirea ei. Ca să înțelegem mai bine cum te poți simți ca femeie „neinteresantă” în România Senzuală, chitită pe bombe sexy, vă propun un exercițiu: Să ne imaginăm o societate matriarhală, alcătuită din 90% de politiciene, majoritar răscoapte, între 55-70 de ani (așa cum stau lucrurile acum în privința proporției bărbaților). Ele admit în rândurile lor niscai bărbați, cam 10% de toți, eventual tineri. Mai mult, îi aleg și îi promovează preponderent după zâmbet
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cheltuirii lor în folos public. În România au venit companii multinaționale care, la rândul lor, creează aceleași „proaste” obiceiuri. O bună parte din populație, cea tânără, nu are în mod firesc reflexe comuniste, iar pe cele feudale, odată ce nu este alcătuită din beizadele, nu are cum să le aibă. Nici țăranii nu mai sunt la fel de „asistați” cu pomeni guvernamentale. Spre deosebire de primul deceniu, românii au învățat bine câteva lecții: plătesc bugetul public, din impozite și taxe. Ei își angajează și plătesc „administratorii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
urgent. Text publicat în 22, 4-10 aprilie 2006 Celebri și celebruțe, români și româncuțe Dacă sunteți curioși, vă rog să urmăriți câteva liste: pe cea a „Marilor români” (TVR), lista „Cei mai bogați români”, întocmită de revista Capital, pe cea alcătuită de ziarul Cotidianul, sub titulatura „Generația așteptată”. După ce parcurgeți aceste liste, care conțin personaje cu trecut, prezent și viitor, puteți avea o reacție fatalistă: femeile din țara asta nu au trecut, nu au prezent, iar în viitor sunt cel mult
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pur și simplu, atât de ocupați încât consideră că participarea la acest tip de establishment bazat pe dreptul primului ocupant sau la bătălii contra morilor de vânt purtate cu șișul scos din teacă sunt contraproductive. Prima categorie este de regulă alcătuită din nou-veniții de la studii. Ei, firește, doresc un loc, eventual proeminent, și aduc de regulă drept argument faptul că singurul criteriu onorabil de ascensiune academică sunt publicațiile internaționale peer-review (în care se practică eveluarea cu referenți necunoscuți), regăsibile în bazele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în drepturi, egalitatea în tipuri de competențe, egalitate în fața legii, egalitate în fața moralei. Dacă e vorba despre cuplu, fiecare ar trebui să fie jumătatea celuilalt. Fiecare dintre noi este jumătate dintr-un bărbat și jumătate dintr-o femeie, care, împreună, alcătuiesc un noi. Cealaltă jumătate rămâne în sensul identității proprii, nelegate de cuplu. Sindromul room-service O.Ș.: De când te ocupi de feminism, ce s-a schimbat în România, în acest domeniu? M.M.: Enorm de mult. Persoanele tinere care intră în domeniu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
oameni receptivi... M.M.: Am vorbit cu preoți ortodocși autori de cărți, cu preoți cultivați, care nu sunt de acord cu aceste ritualuri. Acești preoți nu au nici un fel de putere de decizie. În Biserica Ortodoxă decide Sfântul Sinod care este alcătuit din călugări, care nu sunt căsătoriți, care nu trăiesc lângă femei, iar imaginea lor despre femei ca partenere de viață este abstractă. Prin urmare, o biserică orânduită de bărbați, care au ales singurătatea și izolarea, este greu receptivă la femei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
presei, față de utilizarea banului public în folos propriu. Nu crezi că o reacție politică față de evenimentul politic ar fi contribuit și la susținerea feminismului, ar fi căpătat greutate și feminismul? M.M.: Eu îmi adun un al doilea volum de publicistică, alcătuit din articolele mele despre etică în politica românească a ultimilor 10 ani. În presă au existat articole scrise de mine despre ceea ce spui. O.Ș.: Și o reacție antiPSD? M.M.: Absolut. Cu un amendament: eu nu am niciodată ca ținte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
despre Bucureștii de altădată, care văd întâia oară lumina tiparului între 1927 și 1932, într-o serie de patru volume. După ani fertili de activitate gazetărească, Bacalbașa este ales, în 1919, presedinte al Sindicatului Ziariștilor din București, calitate în care alcătuiește o „privire asupra presei românești din zilele noastre“ cuprinsă de N. Iorga, în 1922, în lucrarea Istoria presei românești. Constantin Bacalbașa a mai publicat (selectiv): Pardon (în colaborare cu frații săi Anton și Ion Bacalbașa; București, 1899), Capitala sub ocupația
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
jurnalul, punându-se cu prea multă pasiune în slujba politicii guvernamentale, oferă informații accentuat partizane și deci nesigure) și, pentru anii de după 1882-1883, la Războiul tipografului Johann Weiss. Utilizarea în scop strict documentar a celei de a doua gazete, mediocru alcătuită de un grup de redactori oarecare (amintiți-vă de Agamiță Dandanache din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale: „La un caz iar... pac! la Războiul!“) poate părea ciudată. dar am luat această hotărâre determinați de două motive: colecția ziarului Războiul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Humanitas - reproduce prima ediție din 1993, apărută la Editura Eminescu din București. Am revizuit textul prin colaționare, îndreptând puținele greșeli de tipar - nu foarte grave - și verificând unele informații, îndeosebi cu ajutorul excelentei lucrări de sinteză, Enciclopedia de istorie a României, alcătuită de Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina și Ioan Scurtu și editată în anul 2000 de Editura Meronia din București. Spre deosebire de primul volum al acestei lucrări, tipărit în 1987, nu a mai fost cazul să reintroducem texte eliminate de cenzura
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]