51,037 matches
-
unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în rădăcina mormântului; umerii contemplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile albe în vârful salcâmilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită, ridica pleoapele, brusc, a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie! Deschide ochii, mâine avem consiliu. Trebuie să pui ceva la cale, de stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cizme, boandă, căciulă de miel; iluzia are piele și sub piele curge ceva tulbure; pe semne, inima îi este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele sau poate cineva mușcă adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a strecurat câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În rest, decoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jurnale (ordinea gândirii prima încifrare, ordinea faptelor mereu ultima), actualizate la asfințitul soarelui (nostalgia îndulcește înserările), declasate cu fiecare resuscitarea a memoriei (punct, și de la capăt!). Fuga în timp. Ehei, ce laborator farmaceutic este viața pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spunea mămuța. Inimă de piatră, Doamne, zidește întru mine să nu-mi rătăcească sângele în nelegiuire! Cu o movilă de pământ, posibil, m-a confundat. Furnicile răscolesc mușuroaie sub piele, sub frunze, nicio diferență; roua asta de sânge îmi ascunde intențiile tot mai puțin, tot mai subțire. Dacă m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi soarele a curs ca o candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a putut a dus-o de nas. Cu sufletul mereu ascuns în borcanul plin de sute, a tot amânat-o pe motive de claustrofobie sentimentală. Moartea era o proastă, credea tot ce i se spunea. Tătuța și-a justificat mereu intenția de a rămâne cu niște fotografii decupate dintr-o revistă, tătuța era îndrăgostit de jumătatea plină a paharului. Bătrânul nu s-a temut niciodată de moarte; a călca-o de câteva ori pe grumaz prin tranșeele Oituzului, la Odessa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de Dumnezeu, pe mine m-ai născut în pielea lui Adam, fără să mă întrebi vreodată dacă mă încape, dacă îmi este prea largă, dacă pute a netăbăceală sau a păcat? Judecă-mă, Dumnezeule, după ceea ce sunt și nu după intențiile tale neduse până la capăt! Mântuitorule, mijlocește pentru mine în fața Tatălui! Ai fost slab sunt slab, ai fost trist sunt trist, ai fost singur sunt singur, ai fost vândut mă vând, ai fost așteptat mă așteaptă, sigur mă așteaptă! Iisuse, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese în mișcare un alt dispozitiv și, deși nu avea intenția să aștepte, tot era ceva. Și acum, Janasen - chiar dacă aceasta însemna o întoarcere pe Pământ... 3 Non-axiome Pentru a fi întreg la minte și adaptat, este necesar ca un individ să-și dea seama că nu poate cunoaște tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre Ashargin-Gosseyn. - Așează-te acolo. Indică unul din cele trei scaune. Nu-l surprinse pe Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu analiza intențiilor lui Enro față de Ashargin. Își dădu seama la timp că tânărul o lua din nou razna. Făcu pauza cortico-talamică și văzu că Enro îl observă îngândurat. - Așadar, Nirena se interesează de dumneata, zise el încet. Este o posibilitate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
uitase de prezența martorilor. Brusc schimbă subiectul. - Mai pot opri războiul, zise. Membrii Ligii galactice își refac moralul în acest moment, dar ar fi în stare să se bată ca să-mi lase mâinile libere dacă aș manifesta cea mai mică intenție de a opri bătălia din al șaselea decant. Preotul era blând, calm, inflexibil. - Principiul ordinului universal, zise, și al statului universal, transcende emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de săptămâna trecută, a găsit normal ca relațiile voastre să fie sancționate de către biserică. Patricia râse ușor. - Nu m-am gândit niciodată, zise ea. că ar putea exista aspecte necunoscute din această situație. Gosseyn aprobă, dar rămase încordat. Ea cunoștea intențiile lui Enro în ceea ce o privea și nu-și făcea probleme. Dar alte aspecte necunoscute nu le putea sesiza încă, estimă el. Enro trebuia să spere în continuare că va stabili relații de căsătorie legale cu sora lui, altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
stabili relații de căsătorie legale cu sora lui, altfel nu ar fi încercat el să evite să-i spună cât de puțină considerație avea față de această legătură când era vorba de alte persoane. Această schimbare radicală lumina puternic caracterul și intențiile lui Enro. - Fratele vostru, zise Gosseyn cu glas tare, este un om remarcabil. Se întrerupse. - Presupun că poate auzi ce spunem noi aici, dacă dorește? Patricia spuse: - Darul fratelui meu are o poveste curioasă. Ea nu mai vorbi, iar Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu glas tare, este un om remarcabil. Se întrerupse. - Presupun că poate auzi ce spunem noi aici, dacă dorește? Patricia spuse: - Darul fratelui meu are o poveste curioasă. Ea nu mai vorbi, iar Gosseyn citi pe fața ei că avea intenția de a-i da informații. Ea continuă: - Părinții noștri erau foarte credincioși - sau foarte abili. Au hotărât ca moștenitorul Gorgzid mascul trebuia să-și petreacă primul său an în cripta Zeului Adormit. Reacția oamenilor a fost extrem de ostilă, astfel încât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]