47,905 matches
-
este de 330-350 m/s, iar în apă este de aproximativ 1500 m/s. Cunoașterea precisă a vitezei sunetului în apă este importantă într-o serie de domenii precum cartografierea acustică a fundului oceanic, aplicații ale sonarului subacvatic, comunicații etc. Viteza sunetului în apă depinde de o serie de parametri: Modul în care se comportă această dependență este complicat, de aceea practic se folosesc formule empirice. O astfel de formulă, suficient de simplă și de precisă, este cea propusă de Kenneth
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
t" este temperatura în grade Celsius, "s" este salinitatea în părți la mie, iar "z" este adîncimea în metri. Cei nouă coeficienți "a", "a", ..., "a" sînt: Pentru parametrii "t" = 25 °C, "s" = 35‰ și "z" = 1000 m se obține valoarea vitezei "c" = 1550,744 m/s. Eroarea de calcul a vitezei în limitele obișnuite ale parametrilor este de sub 0,2 m/s. Într-o bară a cărei secțiune este mult mai mică decît lungimea de undă a sunetului viteza de propagare
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
părți la mie, iar "z" este adîncimea în metri. Cei nouă coeficienți "a", "a", ..., "a" sînt: Pentru parametrii "t" = 25 °C, "s" = 35‰ și "z" = 1000 m se obține valoarea vitezei "c" = 1550,744 m/s. Eroarea de calcul a vitezei în limitele obișnuite ale parametrilor este de sub 0,2 m/s. Într-o bară a cărei secțiune este mult mai mică decît lungimea de undă a sunetului viteza de propagare depinde de modulul lui Young și de densitatea solidului: De
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
obține valoarea vitezei "c" = 1550,744 m/s. Eroarea de calcul a vitezei în limitele obișnuite ale parametrilor este de sub 0,2 m/s. Într-o bară a cărei secțiune este mult mai mică decît lungimea de undă a sunetului viteza de propagare depinde de modulul lui Young și de densitatea solidului: De exemplu, într-o bară de oțel viteza sunetului este de aproximativ 5100 m/s. Cînd dimensiunile transversale ale mediului devin comparabile cu lungimea de undă această formulă nu
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
de sub 0,2 m/s. Într-o bară a cărei secțiune este mult mai mică decît lungimea de undă a sunetului viteza de propagare depinde de modulul lui Young și de densitatea solidului: De exemplu, într-o bară de oțel viteza sunetului este de aproximativ 5100 m/s. Cînd dimensiunile transversale ale mediului devin comparabile cu lungimea de undă această formulă nu mai este corectă, viteza reală fiind mai mare. Pentru o bară cu secțiunea transversală mult mai mare decît lungimea
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
de modulul lui Young și de densitatea solidului: De exemplu, într-o bară de oțel viteza sunetului este de aproximativ 5100 m/s. Cînd dimensiunile transversale ale mediului devin comparabile cu lungimea de undă această formulă nu mai este corectă, viteza reală fiind mai mare. Pentru o bară cu secțiunea transversală mult mai mare decît lungimea de undă modulul lui Young trebuie înlocuit cu modulul undei plane, "M", care se poate calcula din modulul lui Young și coeficientul lui Poisson, formula 5
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
reală fiind mai mare. Pentru o bară cu secțiunea transversală mult mai mare decît lungimea de undă modulul lui Young trebuie înlocuit cu modulul undei plane, "M", care se poate calcula din modulul lui Young și coeficientul lui Poisson, formula 5: Viteza de propagare a sunetului calculată astfel este mai mare. De exemplu oțelul are un coeficient Poisson de aproximativ 0,3, ceea ce face ca viteza sunetului într-un bloc de oțel să fie de aproximativ 5900 m/s. Când izvorul sonor
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
undei plane, "M", care se poate calcula din modulul lui Young și coeficientul lui Poisson, formula 5: Viteza de propagare a sunetului calculată astfel este mai mare. De exemplu oțelul are un coeficient Poisson de aproximativ 0,3, ceea ce face ca viteza sunetului într-un bloc de oțel să fie de aproximativ 5900 m/s. Când izvorul sonor (presupus punctiform) este în repaus, undele sonore care pornesc din acest punct sunt sferice, fronturile de undă fiind suprafețe sferice concentrice. În cazul în
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
undele sonore care pornesc din acest punct sunt sferice, fronturile de undă fiind suprafețe sferice concentrice. În cazul în care sursa sonoră se mișcă (să presupunem rectiliniu), centrele suprafețelor sferice se vor găsi pe linia care reprezintă traiectoria sursei. În funcție de viteza sursei în raport cu viteza de propagare a sunetului, avem trei situații: Undele sonore nu mai sunt concentrice, dar se aglomerează în sensul propagării sursei de sunet. În acest caz, pentru un observator "A", aflat în fața mobilului, frecvența sunetului pare mai ridicată
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
pornesc din acest punct sunt sferice, fronturile de undă fiind suprafețe sferice concentrice. În cazul în care sursa sonoră se mișcă (să presupunem rectiliniu), centrele suprafețelor sferice se vor găsi pe linia care reprezintă traiectoria sursei. În funcție de viteza sursei în raport cu viteza de propagare a sunetului, avem trei situații: Undele sonore nu mai sunt concentrice, dar se aglomerează în sensul propagării sursei de sunet. În acest caz, pentru un observator "A", aflat în fața mobilului, frecvența sunetului pare mai ridicată (efectul Doppler), lucru
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
sub forma unui pocnet (bang-ul sonic). Undele sferice se intersectează, iar înfășurătoarea acestora este un con cu vârful pe direcția de deplasare, în fața sursei. Unghiul formula 7 dintre generatoarea conului și direcția de deplasare este dat de: Așadar, în cazul vitezei supersonice, un observator aflat în fața sursei sonore care se deplasează va recepta undele în sensul invers producerii acestora. Prin comprimarea aerului în direcția de înaintare, se generează o undă care nu are un caracter periodic, reprezentând doar un domeniu de
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
sursei sonore care se deplasează va recepta undele în sensul invers producerii acestora. Prin comprimarea aerului în direcția de înaintare, se generează o undă care nu are un caracter periodic, reprezentând doar un domeniu de comprimare care se propagă cu viteza sunetului. O astfel de undă se numește undă de șoc sau undă balistică. Ele provoacă senzația unui șoc puternic. Aceste unde apar de exemplu, în cazul proiectilelor sau al avioanelor cu reacție. Dilatare termică
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
trebuie să fie într-un loc uscat deoarece unele componente sunt higroscopice. Salpetrul are rolul de a asigura oxigenul necesar arderii, cărbunele fiind cel ce întreține arderea. Unele amestecuri sunt secretul producătorului de artificii. Reacția chimică simplificată care are loc: Viteza de ardere notată cu "r" are formula: ceea ce în pirotehnică este numită "deflagrație" în loc de "detonație" (nitroglicerină) În procesul de ardere a prafului pușcă rezultă o temperatură de 2000 cu o viteză de ardere între 300 și 600 m/s influențabilă
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
producătorului de artificii. Reacția chimică simplificată care are loc: Viteza de ardere notată cu "r" are formula: ceea ce în pirotehnică este numită "deflagrație" în loc de "detonație" (nitroglicerină) În procesul de ardere a prafului pușcă rezultă o temperatură de 2000 cu o viteză de ardere între 300 și 600 m/s influențabilă de gradul de umiditate, cât și de mărimea granulelor (în artilerie era folosit praf de pușcă cu o granulație mai dură). Volumul gazelor rezultate prin arderea rapidă a prafului de pușcă
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
țânțarii cu care se hrănesc. Ei emit o mulțime de „ strigăte” imperceptibile de către urechea omului. Pentru orientare folosesc ultrasunetele produse de vibrațiile corzilor vocale. Prin structura lui, laringele seamănă cu un fluier. Aerul expirat de plămâni, eliminându-se cu mare viteză prin laringe, dă naștere unui șuierat cu o frecvență de 30.000 - 150.000 Hz, nepercepută de urechea omului. Presiunea aerului care trece prin laringele unui liliac este de două ori mai mare decât a unei locomotive cu aburi, ceea ce
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
până și a celor mai mici forțe, permițându-le să evite, să surprindă și să copleșească, să se retragă și să scape potrivit cerințelor de moment. Un bărbat care lupta călare avea de asemenea avantajul unei mai mari înălțimi, greutăți, viteze și masă inerțială față de un adversar din infanterie. Înainte de Epoca Fierului, rolul cavaleriei pe câmpul de luptă era îndeplinit de care de luptă ușoare. Aceste care au apărut în cultura Sintașta-Petrovka în Asia Centrală și s-au răspândit prin intermediul indo-iranienilor nomazi
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama. Modulul de instrumente era funcțional din momentul lansării și până la abandonarea treptei S-IVB. El conținea sistemele de ghidare și telemetrie ale rachetei. Cu ajutorul unor senzori se puteau calcula: accelerația, viteza, inclinarea și poziția vehiculului. Computerul de bord putea să corecteze automat deviațiile de la traiectorie, pe baza informațiilor primite de la acești senzori. Mai există un computer care monitoriza starea tuturor componentelor rachetei, iar în caz de urgență lua măsuri prestabilite, cea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
combustibilul pentru un timp mai lung decât cel normal prin motoarele rămase în stare de funcționare. Prima treaptă avea un timp de ardere de 2,5 minute, în care ridică rachetă până la o altitudine de 61 de kilometri, cu o viteză de 8.600 km/h. Se consumau cam 2.000.000 de kg (2.000 de tone) de combustibil. Cu 8,9 secunde îninte de lansare începea secvență de aprindere a motoarelor primei trepte. Inițial era pornit motorul central, acesta
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
încât forță de propulsie să fie direcționată spre centrul de greutate al rachetei. Această orientare permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V avea o accelerație destul de mare, la 2 kilometri altitudine ea atingând viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V avea o accelerație destul de mare, la 2 kilometri altitudine ea atingând viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu altitudinea. După 135,5 secunde motorul central era oprit
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
ea atingând viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu altitudinea. După 135,5 secunde motorul central era oprit pentru a reduce accelerația, care creștea din ce in ce mai mult datorită ușurării vehiculului. Motoarelor de tip F-1 nu li se putea varia forță de propulsie
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu altitudinea. După 135,5 secunde motorul central era oprit pentru a reduce accelerația, care creștea din ce in ce mai mult datorită ușurării vehiculului. Motoarelor de tip F-1 nu li se putea varia forță de propulsie, deci aceasta
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce combustibilul la
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce combustibilul la baza rezervorului, pentru a facilita pomparea acestuia
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
acest timp echipajul pregătea astronava pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna. La 2 ore după lansare motorul treptei S-IVB era repornit pentru a propulsa vehiculul spre Luna. După 6 minute de ardere, în momentul opririi motorului, se atingea o viteză de 10 km/s, destul de mare pentru a scăpa de atracția gravitațională a Pământului. După încă 2 ore modulul de comandă se desprindea de rachetă, efectua o întoarcere de 180 de grade, si se conecta la modulul lunar, care era
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]