46,037 matches
-
a decis să renunțe la rachetă Haas și să proiecteze o nouă familie de rachete orbitale și suborbitale lansate de la sol. Misiunea 5 a fost desfășurată în parteneriat cu Aeroclubul României și cu Federeația Aeronautică Română. A avut loc înainte de zborul rachetei Helen 2 în data de 27 aprilie 2010 între 07:45 și 08:45 AM, cu decolarea de la Hogiz, Brașov. Un balon pilotat cu aer cald a ridicat caspula presurizata a rachetei Helen 2 la altitudinea de 5200 m.
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
și centrul de comandă de la aerodromul de la Sânpetru a fost 42km, care corespundea cu zona de siguranță simulata a rachetei Helen 2. Echipajul balonului a fost compus din Mihai Ilie - pilot, Mugurel Ionescu - copilot, Dumitru Popescu - operatorul echipamentelor capsulei. Obiectivul zborului a fost testarea sistemelor de comandă, telemetrie și de transmisie pentru rachetă Helen 2. Misiunea 6 a testat sistemul de salvare pentru capsula avionului supersonic IAR-111. În data de 26 septembrie 2011, un elicopter Mi-17 de la Unitatea Specială de
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
capsula până la altitudinea de 700 m deasupra mării. La acea altitudinea elicopterul a eliberat capsula. Parașuta s-a declanșat și capsula a aterizat pe suprafața mării. A fost recuperată de acelasi elicopter cu ajutorul Pazei de Coastă. WP3 a fost un zbor de test de validare pentru programul ExoMars High Altitude Drop Test (HADT), realizat în colaborare cu Agenția Spațială Europeană. Zborul a avut loc în data de 16 septembrie 2013 în Marea Neagră și a constat din trei capsule presurizate conținând echipamentele
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
capsula a aterizat pe suprafața mării. A fost recuperată de acelasi elicopter cu ajutorul Pazei de Coastă. WP3 a fost un zbor de test de validare pentru programul ExoMars High Altitude Drop Test (HADT), realizat în colaborare cu Agenția Spațială Europeană. Zborul a avut loc în data de 16 septembrie 2013 în Marea Neagră și a constat din trei capsule presurizate conținând echipamentele de avionica care vor fi utilizate pentru testul parașutelor programul ExoMars. Capsulele presurizate, transportate de un grup de baloane, au
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
prăbușirea clădirilor gemene și a clădirii WTC 7 a fost cauzată de explozibil sau incendiatoare și că afirmația cum că prăbușirea a avut loc din cauza focurilor în urmă impactelor este falsă. Thierry Meyssan și Reopen 911.org au menționat că Zborul 77 American Airlines nu s-a prăbușit în Pentagon, în schimb pretind că a fost lovit de o rachetă. Reopen 911.org susține că găurile din zidul clădirii erau mult mai mici decât cele pe care un avion Boeing 757
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
11: The Big Lie”) a lui Meyssan devine un "best-seller" în Franța și este tradusă în mai mult de 12 limbi. Ziarul francez "Libération" a numit cartea „Alegații iresponsabile fără o bază”. Al patrulea avion deturnat pe 11 septembrie 2001, zborul 93 al United Airlines s-a prăbușit într-o zonă deschisă lângă Shanksville, Pennsylvania după o revoltă a pasagerilor. Din toate cele patru avioane deturnate în acea zi, zborul 93 este singurul care nu și-a atins țintă. Una din
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
fără o bază”. Al patrulea avion deturnat pe 11 septembrie 2001, zborul 93 al United Airlines s-a prăbușit într-o zonă deschisă lângă Shanksville, Pennsylvania după o revoltă a pasagerilor. Din toate cele patru avioane deturnate în acea zi, zborul 93 este singurul care nu și-a atins țintă. Una din teoriile renumite ce implică acest subiect este acela cum că Zborul 93 a fost atacat și distrus în aer de avioanele de interceptare a Statelor Unite. David Ray Griffin și
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
deschisă lângă Shanksville, Pennsylvania după o revoltă a pasagerilor. Din toate cele patru avioane deturnate în acea zi, zborul 93 este singurul care nu și-a atins țintă. Una din teoriile renumite ce implică acest subiect este acela cum că Zborul 93 a fost atacat și distrus în aer de avioanele de interceptare a Statelor Unite. David Ray Griffin și Alex Jones, doi susținători a teoriilor conspirației, au spus ca părți mari din fuzelajul avionului au fost găsite la câteva mile distanță
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
că avionul a trebuit să fie doborât de către avioanele guvernului deoarece pasagerii au descoperit "complotul". Potrivit revistei "Skeptic" această afirmație are la bază aserțiuni nefondate. Anumite filme documentare ce au circulat pe internet (că "„Loose Change”") au speculat idea că Zborul 93 a aterizat în Ohio și că un alt avion a fost implicat în accidentul din Pennsylvania. În timpul confuziei create de atacuri, imediat după incident televiziunea BBC publică numele și identitatea unora din atacatori. Deși explicată după aceea, această întâmplare
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
jumătate de metru lungime și era utilizată de armata americană. În Europa, telefonia-radio este folostă prima dată în 1926 în trenul de lux Berlin - Hamburg. La scurt timp, radiotelefonia este introdusă și pe avioanele de pasageri în scopul îmbunătățirii siguranței zborului. Acest mijloc de comunicație este utilizat și de tancurile germane în cel de-al Doilea Război Mondial. La încheierea războiului, aceste echipamente telefonice intră în dotarea mașinilor de patrulă ale poliției germane din zona de ocupație britanică. În toate aceste
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul produs de Fiat Aviazione a mai intrat în dotarea altor câteva forțe aeriene, cum au fost cele ale Belgiei, Suediei și Ungariei. Acest model, cu peste 1.800 de aparate de zbor ieșite de pe benzile de montaj, a fost cel mai produs avion italian care a luat parte la luptele celei de-a doua conflagrații mondiale. a fost ultimul avion de vânătoare biplan Fiat care a intrat în serviciul activ al aviației
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
era de dimensiuni mai mari decât cea inferioară. Avionul era unul cu o mare manevrabilitate, datorită încărcării scăzute pe aripă (masa avionului raportată la suprafața aripii) dar, în același timp, avionul era lipsit de blindaj și de echipament radio. În timpul zborurilor de evaluare, CR.42 a fost testat alături de aparatul Caproni Ca.165, primul dovedindu-se superior, deși cel de-al doilea avea un design mai modern, care îi asigura o viteză superioară, dar o manevrabilitate mai redusă. Deși în momentul
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
de 2.300 kg. Viteza maximă era de 430 km/h la 5.300 m.. A fost construite și avioane experimentale: I.CR.42 ("Idrovolante" = hidroavion) și CR.42DB. A fost construit un singur aparat I.CR.42 în 1940. Testele de zbor au început în 1941, la baza Vigna di Valle, pe Lacul Bracciano, în nordul Romei. Acest aparat avea o viteză maximă de 423 km/h, raza de acțiune era de 950 km, dar plafonul maxim de zbor a fost scăzut
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
1940. Testele de zbor au început în 1941, la baza Vigna di Valle, pe Lacul Bracciano, în nordul Romei. Acest aparat avea o viteză maximă de 423 km/h, raza de acțiune era de 950 km, dar plafonul maxim de zbor a fost scăzut la 9.000 m. Greutatea sa varia de la 1.720 - 1.850 kg gol, și 2.295 - 2.425 kg încărcat. CR.42DB a fost o încercare de îmbunătățire a performanțelor aparatului prin instalarea unui motor Daimler-Benz
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
010 cai-putere. Prototipul acestui avion a fost testat de pilotul de încercare Valentino Cus în martie 1941, în regiunea localității Guidonia Montecelio de lângă Roma. Această variantă a atins o viteză maximă de 518 km/h cu un plafon maxim de zbor de 1.250 km. Proiectul a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configurație de biplan nu ofereau niciun avantaj față de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producția de serie, el deține
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
Această variantă a atins o viteză maximă de 518 km/h cu un plafon maxim de zbor de 1.250 km. Proiectul a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configurație de biplan nu ofereau niciun avantaj față de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producția de serie, el deține recordul pentru cel mai rapid biplan al tuturor timpurilor. Nu se știe cu siguranță câte avioane CR.42 au fost construite. Cifra cea mai
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
3 iulie 1940. În acea zi, locotenentul britanic Waters a doborât un bombardier italian Savoia-Marchetti SM.79, la aproximativ 10 km de Kalafrana, dar a fost atacat la rândul lui de avioanele de escortă CR.42, iar aparatul lui de zbor a fost grav avariat. Waters a încercat o aterizare forțată, iar aparatul lui a fost distrus la impactul cu solul. Piloții de pe avioanele Hurricane au descoperit cu stupoare că aparatele lor sunt depășite la toate capitolele de biplanele italiene. O
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
fie folosit ca avion de vânătoare-bombardament. Pe 19 iunie 1942, ultimele 82 de aparate CR.42 au fost repatriate. În momentul în care Italia a capitulat, doar aproximativ 60 de avioane biplane CR.42 mai erau capabile să-și ia zborul. În ultimele luni ale anului 1940 și de-a lungul întregului an 1941, avioanele CR.42 au fost utilizate din plin pe post de avion de escortă sau interceptor în Grecia, Balcani și regiunea mărilor Egee și Mediterană. „Șoimul” a
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
1941, printr-un schimb cu un bombardier Savoia-Marchetti capturat de la iugoslavi. Ungurii au folosit aceste avioane în acțiuni de atac la sol împotriva forțelor sovietice până în decembrie 1941. În ciuda faptului că avionul Fiat CR.42 era depășit de aparatele de zbor mai moderne, piloții unguri au reușit să înregistreze un număr de 28 de victorii luptând la bordul acestui tip de aparat. Aparatele de zbor de tip CR.42 care au supraviețuit războiului au fost folosite drept avioane școală. Forțele Aeriene
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
sovietice până în decembrie 1941. În ciuda faptului că avionul Fiat CR.42 era depășit de aparatele de zbor mai moderne, piloții unguri au reușit să înregistreze un număr de 28 de victorii luptând la bordul acestui tip de aparat. Aparatele de zbor de tip CR.42 care au supraviețuit războiului au fost folosite drept avioane școală. Forțele Aeriene Belgiene („Aéronautique Militaire”) au comandat în 1939 34 de aparate de tip Fiat CR.42. dar până 6 martie 1940 au fost livrate doar
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
acelora din Provence la vremea Crăciunului, ci pentru a rosti un regn care e dincolo de duioșii animaliere, străbatut de un har ce se lipsește de însemne stilistice anume căutate. Pasărea care-și înghite umbra se ghemuiește în sinele ei adânc, zboruri abolite mallarméan, care nu s-au desprins din crusta care le reține - arta lui Gorduz se apară de o anume faconda a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau în exemplu, aceste ființe, adunând în trupul lor, ca rațiune inalterabila, dimensiunea
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
inversă destinate descoperirii modului lor de funcționare au constituit eșecuri. Au fost identificate comenzile necesare pentru a identifica o destinație selectată, dar nimeni nu știe unde va ajunge nava în urma unei setări anume sau cât va dura călătoria. Odată început zborul, nu s-a mai auzit de niciun om care a reușit să modifice setările. Majoritatea programărilor duc navele în zone nefolositoare sau letale, dar câteva conduc la artefacte Heechee și planete locuibile care îi îmbogățesc pe pasageri (și pe Corporația
Heechee () [Corola-website/Science/317146_a_318475]
-
reversibila. Profesorul lui Trurl și Klapaucius, Maestrul Cerebron, este mort, dar încă mai poate fi reanimat în mormântul său, după cum reiese din povestirea Ferconex. Nivelul tehnologic al majorității locuitorilor este tot pseudo-medieval - cu săbii, roboți-armăsari și spânzurători - care coexista cu zborul spațial, tehnologiile extrem de avansate realizate de Constructori și arme și dispozitive futuriste folosite sau amintite în diverse situații. Există chiar și civilizații care au atins "SFD" - Supremă Fază a Dezvoltării, lucru menționat în povestirea Altruizina... "" este,la drept vorbind,o
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
dificultatea traducerii acestei poezii cărnoase, fiziologice, în care fermenții nașterii interioare se convertesc într-o poezie a maternității poetice. Tot ceea ce autoarei i-a fost dat/dăruit, devine darul pe care ea, la rândul său, î-l extinde către noi. Zborul ascuns în noi, revelt într-un alt vers, este adevărul etern despre chemarea noastră cea mai adevărată și Eugenia Bulat l-a intuit în chip miraculos în poezia sa. (...). “S-a stins viața falnicei Veneții...” Trebuia să vină Eminescu să
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Crucea pentru Distincție în Zbor este o medalie militară americană care se atribuie acelor ofițeri sau membri înrolați în forțele armate ale Statelor Unite ale Americii care s-au distins în operațiunile militare prin ""eroism sau realizări extraordinare în timpul participării la o luptă aeriană, după data de 11
Crucea pentru Distincție în Zbor (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/317227_a_318556]