51,037 matches
-
până va mai apărea unul ca el în galaxie. Straniu compliment, din partea lui Eldred Crang. Și fiindcă totul era fals - oricare venusian non-A instruit cu metodele militare putea să egaleze "geniul" lui Enro - era aici, se vedea bine, o intenție. O așeză mai bine pe Nirena pe genunchi și se instală și el mai bine în fotoliu Și atunci, văzu o posibilitate de a răspunde. Replică prompt: - Mi se pare că oameni ca dumneata își vor lăsa pecetea pe istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nostru șef a considerat necesar să ia decizii severe în privința indivizilor. Se ridică. - Mâine dimineață, zise, să fii pregătit pentru a merge la Templu, la ora șase. Dată fiind certitudinea dumitale că ai fi posedat, formulată acum opt zile, aveam intenția de a te înfățișa la Zeul Adormit. Sunt curios să știu dacă va fi sau nu un semn. După aceasta plecă de la masă și din cameră. Pentru Gosseyn instruirea primară se constitui din câteva extrase din ceremonia de învestitură. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ai rămas în contact cu subofițerii responsabili cu dormitoarele și te-ar fi înștiințat. Așadar, era încă la bord. O lună întreagă a așteptat jos, izolat de sala de comandă. Vă imaginați prin ce-a trecut; că nu avea, desigur, intenția de a aștepta atâta ca să scape. Avea el oare un mijloc în acest sens? Așa mi-am zis, pentru că un om prevede întotdeauna o cale de retragere când își face un plan și nu acceptă ideea morții decât atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o impulsie vitală. Aceasta nu dovedea, neapărat că nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără intenția de a-l ucide, având alte mijloace de a se ocupa de el. În plus, voia să-l interogheze. De o vreme îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Progresele tehnice ca și actualitatea îi erau supuse lui pentru a le comunica dictatorului. Astfel, niște instrumente distorsoare radical noi se aflau semnalate unui om practic nul din punct de vedere științific și care atât aștepta pentru a-și extinde intențiile la scară galactică. Un om care-și dăduse numele de Discipol, nume de o clară semnificație religioasă. Restul, motivele fiecărei fapte, puteau să rezulte din religia însăși. Părea normal ca seniorul gardian al Zeului Adormit să fi fost stimulat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pacea binefăcătoare. În fața lor apăruse o frumusețe nemaipomenită, Zâna Mării, care acum se întorsese din exilul forțat, unde a fost alungată de către Regina întunericului. -Am venit să vă doresc ședere plăcută, împărăția mea este deschisă pentru oricine care vine cu intenții pașnice. Vă felicit pentru interesul vostru față de mediul acvatic, vă doresc cât mai multe descoperiri utile și nu în ultimul rând, vă sunt recunoscătoare pentru eliberarea mea din exilat. -Voi, scafandrii, sunteți pământeni și vă întoarceți la casele voastre, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ar ezita să răspundă, Da, dar spre deosebire de ceea ce se crede, nu atât răspunsurile mă interesează, domnule prim-ministru, ci Întrebările, evident mă refer la ale noastre, observați cum obișnuiesc să aibă, În același timp, un scop la vedere și o intenție ascunsă, dacă le punem nu o facem numai ca să ni se dea niște răspunsuri În acel moment avem nevoie ca cei Întrebați să le audă din propria lor gură, ci și ca să pregătim terenul pentru răspunsurile viitoare, Cam ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care vor găsi Întotdeauna o modalitate de a profita din orice situație, trebuie recunoscut faptul că perspectivele nu se limitează la a fi sumbre, sunt teribile, catastrofale, depășesc, În ceea ce privește pericolele, tot ceea ce ar putea concepe imaginația cea mai delirantă, Fără intenția de a fi ironic, ceea ce, În Împrejurările actuale ar fi de cel mai prost gust, observă un component nu mai puțin cunoscut al grupului protestanților, mi se pare că această comisie s-a născut moartă, Căminele apusului fericit au dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În comă dacă răspunsul nu e cel pe care-l așteptăm, acestea au fost cuvintele, Dragul meu, răspunsul pe care-l vom da va fi exact cel pe care-l așteaptă, Nu Înțeleg, Dragul meu, problema dumneavoastră, o spun fără intenția de a jigni, este că nu sunteți În stare să gândiți ca un ministru, E vina mea, Îmi pare rău, Să nu vă pară rău, dacă Într-o zi vă vor chema să serviți patria În funcții ministeriale veți descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de spirit. Îl apucă un fel de obnubilație, parcă nu se cunoștea pe sine Însuși, nu pricepea cum a fost posibil să insulte pe cineva doar pentru că i-a pus o Întrebare absolut rezonabilă, atât ca termeni, cât și ca intenție. Va trebui să-i cer scuze, gândi cu părere de rău, mâine s-ar putea să am nevoie de el. Glasul prim-ministrului sună impacientat, Ce se Întâmplă, Întrebă el, problemele televiziunii, din câte știu eu, nu sunt treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vor găsi convenabile, vă informez că Începând de astăzi, la miezul nopții, se va muri din nou așa cum se Întâmpla, fără proteste semnificative, de la Începutul veacurilor și până În ziua de treizeci și unu decembrie anul trecut, trebuie să explic că intenția care m-a făcut să-mi Întrerup activitatea, să Încetez să mai omor, să pun În cui coasa emblematică pe care pictori și gravori cu imaginație de odinioară mi-au pus-o În mână, a fost aceea de a oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un lințoliu, cu gluga ușor căzută pe frunte, astfel Încât ce era mai rău din țeastă să fie acoperit, dar nu merita să aibă atâta grijă, dacă asta i-a fost intenția, pentru că aici nu e nimeni să se sperie de spectacolul macabru, cu atât mai mult cu cât nu rămâneau la vedere decât extremitățile oaselor mâinilor și ale picioarelor, acestea din urmă odihnindu-se pe dalele podelei, a cărei răceală Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ce înseamnă să fii popular. — Să te gândești un pic la asta. Nu văd cum aș putea evita să mă gândesc. O să reprezinte o schimbare față de rebus, presupun. Oricum, mersi pentru becul roșu de avertizare, Arthur, îți mulțumesc mult pentru intenție. Mi-am șters nervos gura uscată: — Mai ai niște limonadă din aia? Mi-ar prinde bine o gură acum. Nu primești în fiecare zi asemenea vești bune. Nebe îmi înmână sticla și m-am întins după ea precum un bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
obișnuit, nu sunt un ascultător al transmisiunilor Partidului. Mai degrabă îmi ascult propriile gânduri. Dar cea din seara aia nu era o emisiune obișnuită. Führer-ul vorbea la Sportspalast de pe Potsdamerstrasse și se știa în mare că își va declara adevăratele intenții față de Cehoslovacia și regiunea Sudeților. Personal, ajunsesem de mult la concluzia că de ani de zile Hitler păcălise pe toată lumea cu discursurile sale de pace. Și văzusem destule filme western la cinema ca să știu că atunci când bărbatul cu pălărie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb, apuc floarea de paiete și o trag spre mine. Încearcă să mă muște de mână, gura i se agită inutil. Nu știu încă de ce anume trebuie să se teamă, nu-mi cunosc intențiile. Știu doar că îi strâng tare părul de rafie, i l-am prins cu cealaltă mână și trag ca de o pănușă. Apoi mă reped la ea cu dinții. Îi mușc bărbia, buzele întărite de frică. O las să geamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
umfla în pene, dar nu era vesel. Avusese un necaz în sala de nașteri, bâiguia câteva fraze de efect, își plângea de milă și, evident, mințea. Era fără să vrea nesincer, nu se scrutase niciodată atent și nici nu avea intenția să o facă. Urmărea mișcările celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef. O făcea deja de câtăvă vreme. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Manlio. Avea din nou expresia aceea impertinentă. Manlio îmi dădu cu cotul. — Mă privește..., șuieră cu un zâmbet greoi care îi umfla obrajii. E singură, să o invităm, nu? Și înainte să-l pot opri, dacă eventual aș fi avut intenția, se ridică în picioare și, fără să renunțe la zâmbetul acela de cimpanzeu, se duce la ea. Ceilalți râd, cu toții sunt puțin amețiți. Văd că Italia dă din cap, se scoală, face un pas înapoi, se lovește de măsuța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este un trapez perfect, două linii oblice care coboară până la talie. Aranjează niște flori cu lujerul lung. — De unde le ai? — Mi le-a dăruit Raffaella. Mai este încă supărată, înțeleg după cum își mișcă mâinile cu gesturi repezi, a căror singură intenție este aceea de a nu mă băga în seamă. De câtă vreme nu îi mai dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
furtună de cristale salonul în care intră soarele, sunt în picioarele goale și citesc. Ochii mamei tale se plimbă pe clape, uneori scoate o foaie, o strânge în mână și o aruncă la coș. Are o fire iritabilă, orgolioasă în intenții și în liniile corpului. Nu îmi aparține, nu mi-a aparținut niciodată, acum sunt sigur de asta. Noi suntem programați să ne aparținem, suntem programați să trăim împreună, să împărțim același bideu. Mă privește, lasă mașina de scris și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maltratez. O împing la picioarele patului și o iau ca pe o capră și în timp ce o fac, mă întreb ce fac. După, stătea sub mine ca un ou spart, se întorsese în găoacea ei zdrențuită și mă privea cu o intenție nouă. Părea fericită și rea ca o vrăjitoare căreia i-a reușit o vrajă. Pentru prima oară de când o cunosc, m-am gândit că vroiam să o las. Micul trup al amantei mele stătea aplecat peste tăblia patului, priveam punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rătăcitor de musculițe. Bărbatul de lângă mine era tăcut și profesional. În localități încetinea, ca și cum ar fi vrut să le dea celor vii posibilitatea să trimită un salut, o rugăciune sicriului. Iar expresia chipului său se metamorfoza, își găsea tăria în intenții. El se interpreta pe sine însuși, rolul său melancolic de ultim cărăuș. Trecea și știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mele, dar am rămas totuși cu gândul la privirea aceea înfiptă în ceafă. Atunci mi-am adus aminte de fotografia din camera Italiei, bărbatul acela tânăr din fotografia îngălbenită. Tatăl ei, primul ei călău. M-am întors din nou, cu intenția să mă mișc, să mă duc la el. Dar dispăruse, nu mai era decât bătaia vântului dincolo de zidul de cripte și întunecimea fundalului unde nu se mai vedea nimic. Poate că nu era el, poate era un vizitator curios. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]