45,023 matches
-
a distrage un număr major de trupe franco-spaniole de la asediul capitalei. La Feuillade a predat comanda operațiunilor de asediu generalului Chamarande și împreună cu 10000 de oameni s-a lansat în urmărirea ducelui de Savoia. Când ducele s-a retras în valea piemonteză, La Feuillade, considerând prea mare riscul de a se angaja cu inamicul pe un teren ostil și necunoscut, pe 20 iulie face cale întoarsă la Torino. Între timp orașul era supus unui bombardament continuu de artilerie. Curând în oraș
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
triburi - Avarigines (es), Blendii (es), Camarici (sau Tamarici), Concani, Coniaci/Conisci, Morecani, Noegi, Orgenomesci, Plentuisii, Salaeni, Vadinienses și Vellici/Velliques - adunate într-o confederație tribală cu orașul Aracillum (Castro de Espina del Gallego, Sierra del Escudo - Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
venerat divinitatea Busgosu. Asturii erau vânători și culegători viguroși care au percheziționat avanposturile romane în zona de câmpie, însă dovezile arheologice confirmă faptul că aceștia erau crescători de animale în pașunile montane și se ocupau de agricultură pe pantele și văile inferioare. Ei creșteau mai ales oi, capre, boi și o rasă locală de cai de munte foarte renumiți în antichitate, asturconii, care încă există și astăzi. În conformitate cu Pliniu cel Bătrân, acești cai erau mici de statură, cu foarte puțin mai
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
unități ale Corpului al XII-lea, problemele întâmpinate de aliați la Boppard și St. Goar au ținut în principal de terenul mai accidentat și mai puțin de răspunsul defensivei. Raioanele de traversare ale Corpului VIII erau plasate de-a lungul văii cursului mijlociu al Rinului, loc unde Rinul își săpase albia printre două lanțuri muntoase și unde apa curgea rapid, cu vârtejuri, printre pereții canioanelor înalte de aproximativ 90 m. În ciuda terenului accidentat și a focului mitralierelor și a artileriei tunurilor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
est. Toate aceste tentative fuseseră respinse de aliați, care se bucurau de o copleșitoare superioritate în efective și armament. Pentru eliminarea rezistenței germane din Ruhr, Armatele I și a 9-a au pregătit atacuri pe direcția est-vest, de-a lungul văii râului Ruhr. Armata A 9-a din Corpul de Armată XVI, care ocupa poziții la nordul Ruhrului după ce traversase Rinul, urma să fie sprijinit în ofensiva sa spre sud de două divizii din Corpul XIX. (Restul unităților Corpului XIX și
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
care ocupa poziții la nordul Ruhrului după ce traversase Rinul, urma să fie sprijinit în ofensiva sa spre sud de două divizii din Corpul XIX. (Restul unităților Corpului XIX și Corpul XII trebuia să continue înaintarea spre răsărit). La sud de valea Rurului, atacul Armatei I trebuia deschis de Corpul aeropurtat XVIII, care fusese transferat aici după încheierea Operațiunii VARSITY. Corpul III, V și VII al Armatei I aveau să continue înaintarea spre est. Sectorul în care acționa Armata a 9-a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
V și VII al Armatei I aveau să continue înaintarea spre est. Sectorul în care acționa Armata a 9-a pentru eliminarea pungii din regiunea industrială Ruhr, deși avea doar o treime din frontul repartizat Armatei I la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley, Armata a 9-a a declanșat atacul spre sud, spre valea râului Rur. În zona de sud, Corpul III din cadrul Armatei I și-a lansat la rândul lui atacul pe ziua de 5, iar Corpul XVIII aeropurtat a atacat spre nord. Rezistența germană, care a fost destul de puternică la început, a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
stabilească un aliniament ușor identificabil din punct de vedere geografic și să evite ciocnirile accidentale dintre forțele aliate care tindeau să facă joncțiunea. În vreme ce Armata a 3-a și-a aliniat cea mai mare parte a forțelor de-a lungul văii râului Mulde pe 13 aprilie, flancul său sudic a continuat să înainteze spre sud-est împreună cu Grupul de Armată VI pentru ca să elimine rezistența germană din sudul țării și să intre în Austria. După cucerirea orașului Coburg, americanii au cucerit orașul Bayreuth
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Toți militarii aliați de pe linia Elbe-Mulde erau dornici să fie primii care să facă joncțiunea cu Armata Roșie. La sfârșitul lunii aprilie se cunoștea faptul că trupele sovietice se aflau în apropiere și mai multe zeci de patrule americane cercetau valea râului Mulde în speranța că îi vor întâlni pe ruși. Elemente ale Armatei I din cadrul Corpului V au reușit să stabilească primii contactul cu sovieticii. În zia de 25 aprilie, la ora 11:30, o patrulă a Diviziei a 69
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
special în nord, moment în care a fost gata să își schimbe direcția de atac spre sud și sud-est. Pe 15 aprilie, când Eisenhower ordonat ca întreaga Armată a 3-a a lui Patton să se îndrepte spre sud-est spre valea Dunării către Linz și spre sud către Salzburg și Austria centrală, el a ordonat și Grupului de Armată VI SUA să execute o schimbare asemănătoare a direcției de atac în sudul Germaniei și vestul Austriei. Avansând pe această direcție nou
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
duce cu boii la târg, dar pe drum realizează o serie de schimburi inechitabile, motivate parțial de naivitatea și de indolența sa. Astfel, el își dă boii care se smuceau permanent unui trecător în schimbul unui car care mergea ușor la vale. Ajuns la un deal, Dănilă nu mai poate urni carul, așa că i-l cedează unui alt trecător pentru o capră. Nici acest schimb nu-l mulțumește deoarece capra se smucea în toate părțile, așa că o dă unui alt trecător în schimbul
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
cel mai mic”") și să se lupte cu un urs (despre care spune că este "„un unchiu bătrân de 999 de ani și 52 de săptămâni”"). Urmează o întrecere de chiuituri în care dracul chiuie de se cutremură pământul, răsună văile și clocotesc mările. Nepărând a fi impresionat, țăranul îl avertizează pe drac că țipătul său îl va asurzi și-i va distruge creierul, așa că-l leagă cu un ștergar la ochi și la urechi după care îl lovește în mod
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
a arhiepiscopului de Köln, cardinalul Rainer Maria Woelki și a altor demnitari religioși creștini, a ambasadorului Germaniei în Israel, Clemens von Goetze, a șefului spiritual al druzilor din Israel, Muaffak Tarif, a unor donatori catolici, a președintelui Consiliului local al Văii Iordanului, Idan Grinbaum, și a rabinului Alon Goshen Gottstein din Anglia, care a activat pentru a ajuta la restaurarea lăcașului.Pe una din ușile bisericii au rămas urme de fum care au fost lăsate în semn de amintire a incendierii
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
Bătălia de pe Valea Prahovei, numită uneori și "Bătălia de la Predeal", s-a desfășurat între 9-25 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați pe „cel mai scurt drum spre București”., în ea fiind angajate
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
9-25 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați pe „cel mai scurt drum spre București”., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe Valea Prahovei a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Ploiești, până când a venit un paroh la Câmpina. Între alți au fost parohi romano-catolici: pr. Jean Krassowsky, pr. Pavel Encuță și la ora actuală pr. Claudiu Cojan. În 1936 a mai fost înființată o parohie greco-catolică, Parohia Câmpinei, Morelinor și Văii Prahovei, datorită sosirii ardelenilor, în jurul de 1700 de persoane, care au lucrat la industria petrolului. Nefiind biserica greco-catolică, biserica Sf. Anton a fost și este gazda pentru credincioșii greco-catolici. Primul paroh a fost pr. Laurențiu Moisin iar actualmente este pr.
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
au lucrat la industria petrolului. Nefiind biserica greco-catolică, biserica Sf. Anton a fost și este gazda pentru credincioșii greco-catolici. Primul paroh a fost pr. Laurențiu Moisin iar actualmente este pr. Radu Ivan. Parohia are ca filiale Filipeștii de Pădure (str. Valea Rea nr. 159), unde există o capelă. Parohia nu deține un cimitir propriu. Biserica, cu o suprafață de 212 mp (18x12m) , are stil romanic, cu pronaos, naos, prezbiteriu și înălțimea maximă din interior 10 m. Are un turn cu un
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
în aria de protecție specială avifaunistică - Bazinul Fizeșului. se află în comuna omonimă, la o distanță de 30 de km. față de orașul Gherla și 75 de km. de municipiul Cluj Napoca. Datorită celor 8 lacuri care formează "Complexul de lacuri de pe Valea Fizeșului", Geaca este supranumită "„Comuna celor 8 lacuri”". Între Hodaie (comuna Cătina) și Țaga există următoarele lacuri, numite de localnici, tăuri: Cătina, Popii (alcătuit din contopirea a două lacuri Popii 1 și Popii 2), Satului, Sf. Florentin, Ciortoș, Geaca (trei
Lacurile Geaca () [Corola-website/Science/335682_a_337011]
-
de la Kiev la Kolodiazhne, sănătatea să îmbunătățit, prin mama Leșia studia franceză și germană. 29 (10 iunie), 1882 să născut sora Oksana, 22 august (septembrie-2) 1884 - frate Nicholai. Încă din 1884, Leșia a scris în mod activ poezie ( "Crin din vale", "Sapho", "Vară frumoasă a trecut" și altele.) Și le publică în revistă "Stea". Anul acesta să ivit pseudonimul de "Leșia Ucrainka". O prietenie cu inima leagă pe Larisa cu fratele ei mai mare, Michael. Pentru indisolubilitatea familiei le-a numit
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]